Penisul – noțiuni de anatomie si fiziologie

Penisul este un organ genital masculin extern, care are rol atât în reproducere, cât și în micțiune. Penisul este format dintr-o porțiune fixă și una mobilă. Porțiunea fixă reprezintă rădăcina penisului și se află în peritoneu, iar porțiunea mobilă este de fapt corpul penisului, care se finalizează prin glandul penisului.

Forma penisului

Rădăcina penisului se găsește în loja peniană a perineului și este formată din 2 rădăcini ale corpului cavernos (dreapta și stânga) și din bulbul penisului, care se află între cele 2 rădăcini. Rădăcinile corpului cavernos se continuă sub simfiza pubiană cu corpul cavernos, iar bulbul penisului se continuă cu partea intermediară a corpului spongios.

Corpul penisului se prezintă ca un cilindru ușor turtit și are două fețe. Fața dorsală sau dosul penisului privește în față în repaus, iar fața uretrală pe care predomină uretra și care, în repaus, este orientată posterior. Pe fața uretrală se află rafeul penisului, care se îndreaptă spre corpul penisului și se continuă cu rafeul scrotului și al perineului.

Glandul penisului reprezintă extremitatea liberă a penisului și este acoperit de prepuțiu. Glandul are formă conoidă, iar la bază prezintă o proeminență numită coroana glandului. Partea îngustă care leagă glandul de corpul penisului se numește colul glandului.

Prepuțiul învelește glandul; la adult este doar parțial și servește ca material de rezervă în timpul erecției, când dezvelește glandul. Spre deosebire de adult, la copil glandul este învelit în totalitate de prepuțiu, acesta fiind perforat de un orificiu mic. Între gland și prepuțiu se află o cavitate virtuală numită cavitatea prepuțială sau balano-prepuțială. În cavitatea prepuțială se depune o materie albicioasă numită smegmă. Cavitatea prepuțială este întreruptă de fața uretrală de către frâul prepuțiului. Prepuțiul este format de la suprafață spre profunzime din piele, tunica dartos, fascia superficială, porțiunea reflectată a tunici dartos și mucoasa care rezultă din continuarea pielii reflectate.

Șituație – penis

Corpul penisului este poziționat deasupra scrotului, înaintea și dedesubtul simfizei pubiene. În erecție, corpul penisului se ridică înaintea abdomenului, iar unghiul care se formează în repaus între rădăcina și corpul penisului dispare.

Dimensiunile

Corpul penisului măsoară la nou-născut între 2 și 2,5 cm, înainte de pubertate 2.5-5 cm, de la pubertate până la adult poate să ajungă la 10 cm și la o circumferință de 8-9 cm (în repaus). În erecție, corpul penisului poate să ajungă la 15 cm și la o circumferință de 10-12 cm. În cazul persoanelor vârstnice, penisul se alungește cu 1-2 cm datorită scăderii elasticității și tonicității musculare.

Mijloacele de fixare ale penisului:

–        Ligamentul fundiform;

–        Ligamentul suspensor;

–        Rădăcina penisului.

Structura

Penisul este format din 2 organe erectile; acestea sunt formațiuni fibromusculare areolare care umplute cu sânge determină erecția. Organele erectile sunt: corpul cavernos și corpul spongios.

Corpul cavernos al penisului reprezintă cea mai mare parte a penisului. Acesta are 2 rădăcini care sunt situate în perineu și fixate puternic la ramurile ischiopubiene ale coxalelor prin fibre conjunctive și periost. Rădăcinile corpului cavernos sunt acoperite de fiecare parte de mușchiul iscchio-cavernos. Corpul cavernos este împărțit în 2 jumătăți (dreapta, stânga) de către septul penisului. Corpul cavernos prezintă pe fața dorsală a penisului un șanț puțin profundprin care trece mănunchiul vasculo-nervos dorsal al penisului. Pe fața uretrală este un șanț mai profund numit șanțul subcavernos care adăpostește corpul spongios cu uretra spongioasă. Corpul cavernos este alcătuit din țesut erectil. La exterior prezintă un înveliș fibros, albicios, rezistent, numit tunica albuginee. Albugineea este formată din fibre conjunctive dispuse pe 2 planuri: unul superficial, longitudinal și unul profund, circular. De pe fața profundă a albugineei și de pe septul penisului se desprind multe trabecule, care se întretaie în toate direcțiile, astfel delimitând cavernele corpului cavernos.

Corpul spongios al penisului este o formațiune erectilă unică, care se găsește în șanțul subcavernos de pe fața uretrală a corpului cavernos. Corpul spongios învelește întraga porțiune spongioasă a uretrei. Corpul spongios are o lungime de 12-15 cm și este format din 3 porțiuni: bulbul penisului, porțiunea intermediară, glandul penisului.

Învelișurile penisului sunt, de la suprafață spre profunzime:

–        Pielea: foarte subțire  și mai pigmentată decât cea din vecinătate

–        Tunica dartos: influențează mecanismul erecției, comprimând venele și realizând staza venoasă necesară

–        Fascia superficială/tunica celuloasă: este un țesut lax, foarte dezvoltat, fără celule adipoase, care permite mobilitatea pielii penisului

–        Fascia profundă: îmbracă formațiunile erectile, formând o teacă comună; nu participă la formarea prepuțiului.

Vascularizația

Vascularizația arterială a penisului este asigurată de ramurile arterelor rușinoase interne:

–        Artera profundă a penisului

–        Artera dorsală a penisului

–        Artera uretrală a penisului

–        Artera bulbului penisului.

Toate arterele sunt perechi.

Arterele care irigă învelișurile sunt: arterele dorsale ale penisului și artera rușinoasă externa superficială.

Venele sunt cuprinse în 2 sisteme: superficial și profund. Venele superficiale adună sângele de la gland și de la învelișurile penisului și îl drenează spre venele dorsale superficiale ale penisului. Venele profunde adună sângele în vena dorsală profundă a penisului.

Venele bulbului penisului drenează sângele de la bulbul penisului și din primul segment al porțiunii intermediare a corpului spongios și se varsă în venele rușinoase interne.

Inervația

Inervația penisului este subordonată centrilor medulari lombosacrați. Învelișurile sunt inervate de nervii iliohipogastrici, nervii ilioinghinali și cei dorsali ai penisului.  Inervația corpilor erectili este asigurată de ramuri ale nervului rușinos, plexului gastric inferior și plexului prostatic. Erecția penisului este realizată de fibrele parasimpatice (vasodilatație) și simpatice (vasoconstricție) ale nervilor cavernoși ai penisului.

Fiziologie

Penisul este important în activitatea sexuală. Cele mai importante semnale nervoase pentru inițierea actului sexual masculin provin din glandul penisului. Penisul are terminații senzitive, care au scopul de a transmite sistemului nervos o modalitate senzorială specială numită senzația sexuală. Masarea glandului stimulează terminațiile senzoriale, iar senzațiile sexuale trec prin nervul rușinos, apoi prin plexul sacrat în regiunea sacrată a măduvei spinării. Cei care trimit impulsurile parasimpatice (acestea produc de fapt erecția) de la coloana vertebrală la penis sunt nervii pelvieni. Impulsurile duc la eliberarea de oxid nitric, care relaxează arterele peniene și rețeaua trabeculară de fibre musculare netede din țesutul erectil al corpilor cavernoși și corpului songios al penisului. Țesutul erectil conține sinusoide mari, iar când acestea se umple cu presiune, cu sânge, penisul devine dur și alungit. Emisia și ejaculația definesc punctul culminant al actului sexual masculin. Centrii reflexi medulari transmit impulsuri simpatice care pornesc de la vertebrele T12 – L2 și se îndreaptă spre organele genitale unde inițiază emisia, care este preludiul ejaculației. Emisia impreună cu ejaculația poartă numele de orgasm masculin.

De asemenea, penisul are un rol în micțiune, fiind legătura dintre uretră și orificiul uretral.

Un singur comentariu

Apasa aici pentru a adauga comentariu

Suntem pe social media

Like us!