Paralizia Bell – cauze, simptome, diagnostic, tratament

Paralizia Bell este o afecțiune care se manifestă prin slăbiciune bruscă sau paralizie a mușchilor distribuiți pe o jumătate de față. Aspectul hemifeței afectate este flasc, lipsit de expresie facială.

Paralizia Bell – Cauze

Paralizia Bell are drept cauză disfuncția nervului facial (nervul VII). Acesta inervează mușchii feței. Disfuncția nervului facial poate apărea ca urmare:

  • a unui edem

Edemul comprimă nervul și determină un aport scăzut de sânge.

  • a unei boli imunologice

  • a unei infecții virale

Infecția cu virusul herpes simplex s-a dovedit a fi una dintre cauze.

  • a bolii Lyme

Boala Lyme este produsă prin infecția cu bacteria Borrelia Burgdorferi, transmisă prin mușcătura de căpușă

  • a sarcoidozei

Sarcoidoza se manifestă prin inflamația nodulilor limfatici de la nivelul ficatului, al pielii, al ochilor etc. Această boală reprezintă o cauză a apariției paraliziei Bell în special la persoanele de culoare.

Paralizia Bell – Simptome

  • Durerea retroauriculară

Unul dintre primele simptome care apar constă în apariția durerii localizată posterior de urechea ce aparține jumătății de față afectată. Această durere apare înainte de instalarea slăbiciunii mușchilor faciali cu aproximativ câteva ore sau chiar cu o zi înainte.

  • Slăbiciunea mușchilor faciali

Slăbiciunea mușchilor faciali apare brusc. Poate varia ca intensitate, ducând până la paralizia completă.

  • Paralizia mușchilor faciali

Ca urmare a slăbiciunii sau a paraliziei musculaturii faciale, aspectul feței este lipsit de expresie, pliurile faciale se șterg. Persoanele afectate simt disconfort la adoptarea expresiilor faciale, deoarece mușchii de pe partea opusă încearcă să tracționeze structurile părții faciale afectate. De asemenea, printre simptome se regăsesc amorțeala sau senzația de greutate la nivelul regiunii faciale afectate.

  • Afectarea globului ocular

Afectarea părții superioare a feței determină afectarea ochiului. Este afectat clipitul, ochiul devine uscat și ca urmare apar leziunile oculare, durerea și chiar orbirea. Globul oculare se poate deplasa superior când ochiul este închis.

  • Secreție salivară scăzută

Secreția salivară este diminuată. Ca urmare, apare senzația de gură uscată și dificultăți la deglutiție. Gura nu se închide complet și astfel, salivația este excesivă.

O secreție salivară diminuată crește riscul de apariția a cariilor dentare, ceea ce necesită o îngrijire a cavității bucale mai atentă.

  • Sensibilitate gustativă diminuată

Sensibilitatea gustativă în partea anterioară a limbii este diminuată.

  • Hiperacuzie

Urechea aflată pe hemifața afectată percepe sunetele ca fiind anormal de puternice (hiperacuzie). Aceasta se datorează paraliziei mușchiului care întinde timpanul.

Există cazuri de vindecare a nervului facial, care se manifestă prin realizarea unor conexiuni anormale. Acestea duc la realizarea unor mișcări involuntare ale mușchilor faciali, la apariția secreției lacrimale în exces (”lacrimi de crocodil”). Mișcările faciale involuntare pot fi corectate prin injecții cu toxină botulinică.

Paralizia Bell – Diagnostic

Diagnosticul se poate stabili pe baza simptomelor manifestate de către pacient. Medicul specialist efectuează examenul neurologic, prin care se poate constata paralizia nervului facial. Citeste aici mai multe informatii despre examenul neurologic.

Diferențierea paraliziei Bell de alte patologii

  • Diferențierea paraliziei Bell de accidentul vascular cerebral

În cadrul paraliziei Bell slăbiciunea musculară se manifestă la jumătate din față, de obicei în partea inferioară a acesteia. Spre deosebire de aceasta, în accidentul vascular cerebral, slăbiciunea musculară apare la întreaga față și la nivelul membrelor.

  • Diferențierea paraliziei Bell de tumorile cerebrale, infecțiile urechii medii

Simptomele paraliziei Bell apar brusc. Celelalte patologii prezintă simptome asemănătoare prin compresia și lezarea nervului facial, dar acestea au o evoluție lentă. De asemenea, tumorile pot fi evidențiate prin tomografie computerizată (CT), rezonanță magnetică nucleară (RMN).

  • Diferențierea paraliziei Bell de boala Lyme, sarcoidoză, sifilis, virusul HIV

Pentru confirmarea diagnosticului de boală Lyme sau de sarcoidoză se pot efectua analize de sânge.

Paralizia Bell – Tratament

  • Medicamente antivirale

Pacienților ce suferă de paralizia Bell li se administrează medicamente antivirale, de tipul aciclovir. Acest medicament este administrat și în infecția cu virusul herpes simplex, care reprezintă o cauză a apariției acestei patologii. Aciclovir împiedică replicarea virusului.

  • Corticosteroizi

Reducerea edemului de la nivelul nervului facial se realizează prin administrarea corticosteroizilor, precum: prednison.

  • Lacrimi artificiale

În cazurile în care ochiul nu se închide complet sau apar dificultăți la clipire,  se recomandă a se proteja de uscare, pentru a reduce riscul de orbire. Uscarea poate fi prevenită prin utilizarea lacrimilor artificiale sau a serului fiziologic sau prin acoperirea temporară a ochiului cu bandaje umede.

Pentru a preveni apariția complicațiilor, este recomandat și a se purta ochelari pentru a proteja ochiul de particulele de praf sau de alte impurități.

  • Intervenție chirurgicală

În unele cazuri, expresia facială nu revine la normal nici după un an. În aceste situații, se poate realiza o intervenție chirurgicală, cunoscută sub numele de anastomoza hipogloso-facială. Aceasta presupune anastomoza (unirea) nervului hipoglos (XII) cu nervul facial (VII).

Ulterior intervenției chirurgicale, expresia facială este parțial recăpătată și pot fi realizate unele mișcări faciale cu dificultate.

Dezavantajele acestei operației constau în apariția dificultăților de vorbire sau de alimentație, pierderea sensibilității gustative pe aproximativ 50% din suprafața limbii.

Se recomandă a se iniția tratamentul cât mai devreme. Acesta se administrează pe o perioadă cuprinsă între 1-2 săptămâni.

Paralizia Bell – Prognostic

Prognosticul pacienților care prezintă paralizie parțială este favorabil, aceștia revenindu-și complet în 1-2 luni. Peste 60% dintre pacienți își revin complet.

Pacienții care suferă de paralizie totală au un prognostic variabil. Aceștia continuând să prezinte slăbiciune musculară sau paralizie în diferite grade la nivelul mușchilor feței. Pot exista și cazuri în care pacienții dezvoltă mișcări involuntare ale mușchilor feței, precum spasme ale mușchilor feței sau dischinezii la nivelul buzelor.

Adauga comentariu

Apasa aici pentru a adauga comentariu

Suntem pe social media

Like us!