Otrava sufletului

                          Poză de ~PDV

Îngerul nopţii se aproprie graţios,
Îşi strânge aripile şi pare victorios.
Sângele duşmanilor, el, l-a gustat
Şi de-ndată s-a eschivat.
Era acru, dulce, otrăvitor,
Precum cerul neîndurator.
Fulgerele şi tunetele din depărtare se auzeau,
Strigătele nimfelor îl ameţeau;
Zâna lunii îl îmbrăţişă sfioasă,
El o sărută cu patos, de parcă ar fi fost o chiparoasă.
Ea înţepeni de mirare şi de dor,
Îngerul o strânse mai tare, într-un veşnic amor.
Ochii lui expresivi şi tăioşi se contopeau cu ai ei ochi,
Blânzi, calzi şi mereu primitori.
El ştia că era gol, rece şi impur,
Ei nu îi păsa decât de ochii lui de azur.
Deşi destinul era înclinat în defavoarea lor,
Ei s-au iubit şi în lumea de apoi.

~Ivana

 

Adauga comentariu

Apasa aici pentru a adauga comentariu

Suntem pe social media

Like us!