Otita externa acuta, simptome si tratament

 Otita externa acută este un proces inflamator ce interesează pielea conductului auditiv extern și se împarte în forma localizată și difuză, frecvent fiind incriminate bacterii precum stafilococul auriu sau bacilul piocianic.

Urechea reprezintă partea anatomică periferică a organului numit analizator acustico-vestibular, acesta fiind implicat atât în captarea și prelucrarea sunetelor, cât și în menținerea echilibrului. Urechea este alcătuită din trei segmente: urechea externă, medie și internă. Așadar, atunci când ne referim la procese inflamatorii acute la nivelul urechii externe, luăm în calcul patologii limitate la nivelul canalului auditiv extern, fără a depăși timpanul.

Urechea prezintă propriul proces de “curățare”, printr-un fenomen de migrare epitelială și prin producerea de cerumen, care blochează pătrunderea în interior a particulelor de murdărie sau praf, acestea fiind eliminate din interior spre exterior. Procesul normal, fiziologic, poate suferi modificări în urma acțiunii mediului extern, de exemplu: pătrunderea anumitor obiecte în ureche, prin impactarea cerumenului sau crearea de microleziuni care să favorizeze procese inflamatorii.

Otita externa localizată (furunculoasă) începe cu apariția unui punct de foliculită, din cauza blocării și infectării foliculului pilos respectiv, cu acumulare de puroi localizată – o tumefacție dureroasă la nivelul canalului auditiv extern.

Semne și simptome frecvente în otita externa:
• otalgia-dureri puternice locale (una dintre cele mai dureroase afecțiuni auriculare), accentuate de mișcările pavilionului, de masticație, de tracțiunea pe pavilion;
• secreție purulentă exteriorizată, cremoasă, în momentul în care abcesul cutanat se evacuează;
• umflarea ganglionilor din apropierea urechii, stare febrilă;
• scăderea auzului de partea afectată.

Diagnosticul otitei externe se pune clinic, adică de medicul specialist, în urma discuției cu pacientul și a examinării locale cu instrumentarul adecvat și poate fi completat de examinarea bacteriologică a secreției evacuate, cel mai adesea evidențiindu-se prezența unui stafilococ auriu.

Tratamentul include manevre locale realizate de medicul dumneavoastră: evacuarea secrețiilor din conduct, deschiderea și drenarea colecțiilor localizate, urmate de instilații locale cu anumite medicamente și tratament general cu antibiotic.

! Atenție deosebită trebuie acordată în cazul în care vă știți diabetic sau dacă se suspectează instalarea diabetului.
Otita externă, forma difuză, este o afecțiune foarte frecventă, întâlnită în special în timpul verii, după scăldatul în bazine sau piscine, fiind cunoscută și sub numele de otita înotătorului.

Semne și simptome frecvente în otita externa:

• otalgia – senzație de arsură în conductul auditiv extern, însoțită de dureri locale, exagerate de mișcările cartilajului pavilionar sau mișcările masticatorii;
• secreție seropurulentă exteriorizată;
• pierderea auzului de partea afectată;
• umflarea ganglionilor din apropierea urechii și regional;
• ușoară ridicare a temperaturii.
Diagnosticul este unul clinic, pus de medicul specialist și poate fi completat de examinarea bacteriologică a secreției, cel mai des incriminată fiind bacteria numită bacil piocianic.
Tratamentul include manevre locale realizate de medicul dumneavoastră, prin aplicarea de mici comprese îmbibate în soluție medicamentoasă și instilații cu anumite medicamente. De asemenea, în funcție de gravitate, se asociază cu tratament antibiotic general.

Otita externă necrotică sau otită externă malignă

Otita externă necrotică este o afecțiune des întâlnită la oamenii în vârstă sau diabetici, cu o stare generală alterată. Simptomele se instalează treptat, cu dureri auriculare și secreții purulente evacuate la nivelul conductului auditiv, urmate apoi de ulcerații la nivelul tegumentelor, cu extensie posibilă la regiunile vecine. În momentul în care apare paralizia facială (prin afectarea nervului facial, apare un aspect asimetric al feței), aceasta reprezintă un semn de gravitate.
Drept cauză este frecvent incriminată bacteria numită bacil piocianic, cât și alte bacterii, germenii anaerobi.
Examinarea clinică se completează cu cea paraclinică: culturi efectuate din secreția auriculară, dar poate fi necesar și un examen histologic (prelevare și examinare la microscop a țesutului afectat) în cazul în care medicul dumneavoastră suspicionează existența unei formațiuni tumorale ulcerate.

Tratamenul este complex: acesta se adresează atât afecțiunii locale, cât și echilibrării stării generale: toaletă locală, cu eliminarea țesuturilor devitalizate, aplicarea de substanțe topice locale asociată cu tratament general de echilibrare a diabetului, de corectare a stării generale și administrarea țintită de doze mari de antibiotice.

Profilaxie

În ceea ce privește măsurile de prevenire a acestor patologii cât și tratamentul lor, recomandăm:
Să evitați să introduceți diverse obiecte în ureche (de exemplu: usturoi, ulei fierbinte etc.) care pot să agraveze afecțiunea existentă, prin producerea de leziuni locale importante.
Evitarea manevrelor intempestive de curățare a urechii cu obiecte improvizate – băț de chibrit, scobitoare, ac de păr, agrafe etc. chiar și cu obișnuitele bețișoare cu vată, care pot produce microleziuni ale tegumentului și infecția acestuia. Urechea are propriul mecanism de curățare.

Protejarea urechii pe parcursul înotului, prin utilizarea căștii de protecție, dopurilor din silicon special sau evitarea expunerii pe perioadă îndelungată.
Urechea trebuie lăsată la aer, adică să nu pătrundă apă sau orice alte substanțe, în afara celor recomandate de medicul dumneavoastră, iar conductul auditiv nu trebuie să fie acoperit cu nimic pe perioadă îndelungată (de exemplu: vată).

Prezentarea la medic la începutul apariției simptomelor, fără a recurge la soluții improvizate (administarea de soluții intrauricular fără a ști exact cauza simptomelor).
Monitorizarea glicemiei și urmărirea evoluției diabetului zaharat.
Monitorizarea afecțiunilor existente și respectarea tratamentului.
Respectarea tratamentului, cât și a vizitelor de control recomandate de medicul dumneavostră.

Sursa: emedicine.medscape.com

Autor:  Bobaru Alexandra , UMF „Gr. T. Popa”

Un singur comentariu

Apasa aici pentru a adauga comentariu

Suntem pe social media

Like us!