Osteoporoza pe înțelesul tuturor

Termenul de osteoporoză își are originea în cuvintele grecești „ostéon”, care înseamnă os și „poros”, care se referă la por. Această afecțiune duce, așadar, la modificarea structurii osoase, care capătă un aspect de burete. Densitatea osoasă scade, la fel și masa osoasă. În acest mod, oasele devin mai fragile.
Osteoporoza este cauzată de pierderea graduală a calciului din os. Acest lucru duce la o creștere a riscului de fracturi și de deformări osoase. Cel mai frecvent apare la femeile în vârstă, postmenopauză.
Odată cu înaintarea în vârstă, densitatea osoasă începe sa scadă. Acest proces are ca debut vârsta de 35 de ani. Totuși, în unele cazuri, diminuarea densității are loc mai rapid decât în mod normal, această situație fiind definită drept osteoporoză.


Sistemul osos și afectarea acestuia

Scheletul este un sistem impresionant care îndeplinește 3 funcții majore. Prima este cea funcțională, oasele având rol în mobilitate, protecția organelor și susținere a corpului. Cea de-a doua este cea de rezervor. Osul este un depozit important pentru 2 minerale majore: calciul si fosforul. Acestea sunt importante pentru ca toate celulele organismului sa funcționeze normal. În mod particular, cele 2 sunt implicate în metabolismul sistemului nervos și sistemului muscular. A treia funcție este cea de producere a elementelor sangvine.

Numărul total de oase din organismul unui adult este de 206. Pentru a face față nevoilor fiziologice sau patologice, osul este într-o continuă schimbare. Așadar, procesul de resorbție (pierdere osoasă) trebuie sa fie în echilibru cu cel de formare osoasă.
Când resorbția osoasă depășește formarea, oasele devin mai fragile, situație denumită osteopenie. Cu timpul, aceasta duce la fracturi și la osteoporoză.


O scurtă descriere a mecanismului bolii

Echilibrul dintre resorbție și formare de os este menținut de 2 tipuri majore de celule: osteoclastele și osteoblastele. Într-un ciclu de remodelare osoasă, osteoclastele sunt implicate în resorbția osoasă. Ulterior, osteoblastele își intră în rol și incep sa depună straturi noi de os.


Cine ghidează aceste celule?


În primul rând, hormonii. Estrogenul, hormonul paratiroidian și chiar și testosteronul sunt implicați în acest proces. Dintre acestea, estrogenul este principalul care influențează remodelarea osoasă. Acesta interacționează direct cu receptorii de pe suprafața osteoblastelor și osteoclastelor. Estrogenul stimulează apoptoza osteoclastelor. În acest mod, el are un rol în diminuarea resorbției osului.

Când estrogenul este deficitar, osteoclastele trăiesc mai mult. Așadar, ele resorb mai mult osul. Ca un răspuns la resorbția crescută, se intensifică și activitatea osteoblastelor. În felul acesta, odată cu distrugerea osului, se depune și mai multă substanță osoasă. Această accelerare a ritmului, duce la perforare osoasă și crearea unor pori dând aspectul tipic de burete al osului. Postmenopauză, nivelele de estrogen scad, ceea ce duce la dezvoltarea osteoporozei.
Există și factori externi care influențează remodelarea osoasă: dieta și exercițiile fizice.


Ce să mâncăm pentru a avea oase sănătoase

Osul este o structură ce conține atât colagen, format din proteine, cât și minerale (calciu, fosfor).
Așadar, este nevoie de o dietă cu suficiente proteine si suficient calciu pentru a întări oasele. Mai mult, vitamina D ajută la absorbția calciului, fiind un al treilea element cheie pentru oase puternice.
Consumul acestora trebuie crescut mai ales în situații precum sarcina, menopauza sau adolescența la fete.


Exercițiul fizic – important pentru prevenția osteoporozei?

Pentru a înțelege beneficiul mișcării asupra osului, profesorul Kohrt al Universității din Colorado ne propune să observăm efectele imobilizării asupra structurii osoase. Așadar, persoanele cărora li s-a recomandat odihna la pat suferă modificări osoase. După 4 luni de imobilizare, se pierde 10% din densitatea osului în zone critice ale scheletului.
Exercițiile fizice care ajută la depunerea osului sunt cele care necesită o minimă greutate suportată de către os.  Așadar, plimbarea, dansul, tenisul, alergatul se încadrează în exercițiile optime pentru os întrucât corpul își resimte propria greutate. Pe de altă parte, inotul sau mersul pe bicicletă nu ajută la întărirea osoasă întrucât osul nu este solicitat pentru a suporta greutatea corpului.
Exercițiile corespunzătoare pot ajuta la depunerea de 1%  până la 3% substanță osoasă. Deși procentul nu este mare, un avantaj al mișcării este că întărește și osul deja existent. Astfel, există cercetări care au arătat că femeile care merg săptămânal minimum 4 ore pe jos își reduc riscul de fractură de șold cu 40%.


Fumatul – factor de risc?

Scăderea densității osoase a fost asociată cu fumatul, atât la femei, cât și la bărbați. Riscul de fractură este direct proporțional cu durata perioadei de fumător, dar crește și cu cât vârsta la care persoana s-a apucat de fumat, este mai mică.


Factori de risc nemodificabili

Sexul: femeile sunt mai predispuse la a face osteoporoză decât bărbații.
Vârsta: cu cât înaintăm în vârstă, cu atât riscul osteoporozei crește.
Rasa: populația caucaziană și asiaticii au un risc mai mare de a dezvolta boala decât alte rase.
Istoricul familial: existența cazurilor de osteoporoză în familie crește substanțial riscul, mai ales dacă unul dintre părinți a avut fractură de șold.
Conformația corpului: persoanele cu conformație mică au un risc mai mare de osteoporoză întrucât au mai puțină masă osoasă care va fi supusă deteriorării cu timpul.


Semne și simptome ale osteoporozei

De obicei, osteoporoza este silențioasă clinic până la apariția unei fracturi. Mai mult, 2/3 dintre fracturile vertebrale sunt nedureroase. Enumerăm câteva caracteristici ale fracturilor vertebrale:
-durerea acută se poate instala după o căzătură sau după o traumă minoră;
-mișcările pot exacerba durerea. Aceasta iradiază în abdoment în unele cazuri;
-durerea este frecvent asociată cu spasme musculare paravertebrale;
-deseori, bolnavii preferă repausul la pat din cauza temerii de a declanșa durerea;
-durerea acută dispare în aproximativ 4-6 săptămâni.
De asemenea, persoanele care au suferit o fractură de șold prezintă durere și o reducere a mișcărilor articulare. Cel mai frecvent, sunt afectate rotația internă și flexia.


Consecințele osteoporozei

Fracturile cauzate de osteoporoză scad calitatea vieții, sunt asociate cu durere considerabilă și imobilizează bolnavul. Vârstnicii pot dezvolta cheaguri de sânge la nivelul membrelor inferioare. Acestea se pot desprinde și pot ajunge la nivel pulmonar, provocând embolia pulmonară, situație care pune viața în pericol. Mai mult, o fractură vertebrală deseori atrage după sine o a doua fractură vertebrală în următorii ani.


Diagnostic

O radiografie osoasă poate detecta osteoporoza, însă doar în stadiile avansate, când s-a pierdut deja mai mult de 30% din substanța osoasă. Totodată, radiografia nu evaluează corect densitatea osoasă.
Pentru un diagnostic corespunzător, se folosește DEXA. Aceasta mai poartă numele de osteodensitometrie și determină densitatea osului. Examinarea se face, cel mai frecvent, la nivelul coloanei vertebrale sau șoldului. Testul este neinvaziv și durează aproximativ 15 minute. Osteodensitometria se folosește și pentru monitorizarea eficacității tratamentului.


Screeningul osteoporozei

Fiind o boală asimptomatică până la apariția fracturilor, screeningul este necesar pentru anumite categorii de persoane, și anume:
-femeile de peste 65 de ani
-femeile sub 65 de ani, la care s-a instalat menopauza și care au factori de risc pentru instalarea osteoporozei
-femeile la care s-a instalat menopauza și au avut chiar și o fractură minoră
Screeningul se face utilizând DEXA și are un grad foarte mic de iradiere.


Tratamentul

În funcție de riscul de fractură în următorii 10 ani evaluat prin DEXA, tratamentul este diferit. Așadar, dacă riscul este mic, acesta se concentrează pe diminuarea factorilor de risc. Oprirea fumatului, a consumului de alcool (care scade densitatea osoasă) se numără printre măsurile preventive. De asemenea, o dietă bogată în proteine, calciu și vitamina D, alături de exerciții fizice solicitante pentru os sunt ajutătoare pentru încetinirea progresiei bolii.
Dacă riscul de fractură este mare, tratamentul prescris se bazează pe bifosfonați. Aceștia reduc pierderea osoasă și cresc densitatea minerală osoasă. Printre bifosfonați se enumeră Alendronat, Risedronat, Ibandronat, Zoledronat, Etidronat.


Concluzie

Osteoporoza este o boală frecventă. Se consideră că, dupa vârsta de 50 de ani, una din 3 femei și unul din 5 bărbați vor avea parte de o fractură osteoporotică. Complicațiile acestei boli nu sunt de neglijat, mai ales la vârstele înaintate. Durerea, imobilizarea, riscul unei noi fracturi, precum și cheagurile de sânge sau embolia pulmonară fac parte din tabloul consecințelor osteoporozei.
Totuși, există suficiente măsuri atât de prevenție, cât și de tratare a acestei afecțiuni. Un stil de viață sănătos poate preveni sau întârzia apariția bolii, iar un screening corect va detecta osteoporoza într-un stadiu incipient, evitând multiplele complicații.
Este importantă prezentarea la medic pentru aplicarea unui plan corect de tratament al osteoporozei.


 

Adauga comentariu

Apasa aici pentru a adauga comentariu

Suntem pe social media

Like us!