Căutare
Orjeletul – cauze, manifestări şi prevenţie
Orjeletul sau urciorul este o afecțiune acută caracterizată prin apariția unei tumefacții la nivelul pleoapei. Această afecțiune este una infecțioasă, în general stafilococică, ce nu trebuie să fie confundată cu șalazionul. Șalazionul este o altă afecțiune localizată la nivelul pleoapei, de data asta cronică, ce survine în urma ocluziei neinfecțioase a uneia din glandele Meibomius.
Există două tipuri de orjelet :
- orjelet extern – apare prin infecți glandelor lui Zeiss, a foliculilor sau a glandelor lui Moll
- orjelet intern – apare prin inflamarea glandelor lui Meibomius.
Cauze de apariţie ale orjeletului ( urcior )
Orjeletul apare prin infecția și obstrucția unui folicul al pleoapei sau a glandelor învecinate Zeiss sau Moll. Frecvent se dezvoltă în asociere cu blefarita, inflamația împiedicând drenajul glandelor și favorizând suprainfecția stafilococică. Stafilococii se întâlnesc în 90-95% din cazurile de urcior. Aceste bacterii sunt localizate în mod obișnuit la nivelul pielii și nu sunt dăunătare. În momentul în care glandele sebacee sunt blocate, bacteriile rămân prinse în înteriorul glandei, ducând la apariția infecției.
Orjeletul se întâlnește mai frecvent la adulți. Este posibilă existența unei o eventuale legături între nivelul hormonilor androgeni și apariția orjelui, având în vedere că nivelul crescut de androgeni crește vâscozitatea sebumului, favorizând obstrucţia glandelor.
Persoanele ce suferă de inflamații cronice la nivelul pleoapei, precum blefarita sunt mai frecvent afectate. De asemenea persoanele ce se scarpină frecvent la ochi, mai ales fără a se spăla pe mâini înainte au un risc mai mare de a dobândi un urcior. Alţi factori de risc sunt reprezentaţi de utilizarea produselor de make-up expirate, schimbarea lentilelor de contact fără a vă spala pe mâini, deprivarea de somn sau malnutriţia. Persoanele cu rozacee au un risc mai mare de a dezvolta un orjelet.
Manifestări ale orjeletului
Simptomele tipice ale orjeletului sunt :
- durerea
- eritemul
- sensibilitatea marginii pleoapei
- pleoapă roşie şi umflată.
Alte simptome ce pot să apară în cazul orjeletului sunt :
- lăcrimare
- mâncărimi
- vedere înceţoşată
- discomfort la clipire
- fotofobie
- cruste gălbui la marginile pleoapelor
- senzaţia de arsură
- senzația de corp străin ( praf în ochi ).
Orjeletul sau urciorul poate să fie însoțit de apariția unor semne caractaristice precum sensibilitatea, dar și o mică pată punctiformă și gălbuie la baza unei gene. Pleoapa frecvent este umflată. Pata certifică prezența supurației și poate să fie însoțită de semne de inflamație. În jurul supurație se poate observa o zonă roșie de hiperemie, însoțită de indurație și edem difuz la nivelul pleoapei. Uneori un orjelet poate să arate ca un coş. În aproximativ 2-4 zile leziunea se rupe, eliberând colecția. O dată cu eliminarea colecției, durerea se ameliorează.
Toate aceste semne și simptome se pot întâlni și în alte afecțiuni oculare. Atunci când ele apar este recomandat să vă adresați unui medic specialist pentru un diagnostic corect. Vă sfătuim să vă prezentaţi de urgenţă la medic dacă un orjelet persistă mai mult de o săptămână, vederea este afectată, pleoapa devine incredibil de dureroasă sau infecţia se răspândeşte la nivelul feţei.
Orjeletul intern
Orjeletul intern este mult mai rar și apare prin infecția unei glande meiboniene. Acest tip de urcior se localizează la suprafața conjunctivală tarsală posterioară. La inspecția conjunctivei tarsale se poate observa o mică proeminență sau o arie gălbuie la locul glandei afectate. Mai târziu se va forma un abces reliefat pe suprafața conjunctivală a pleoapei. Uneori abcesul poate proemina prin tegument. Trebuie menționat că acest tip de urcior se rupe spontan destul de rar și poate recidiva frecvent.
Diferențele dintre orjelet și șalazion
Orjeletul în primele zile nu poate să fie diferențiat clinic de șalazion, ambele producând hiperemia pleoapei, edem, tumefacție și durere. După una sau două zile orjeletul extern se localizează la marginea pleoapei, în timp ce șalazionul se centrează în corpul pleoapei, formând un mic nodul nedureros spre suprafața internă a pleoapei, mai rar pe suprafața externă a pleoapei.
Orjeletul intern se aseamănă destul de mult cu șalazionu, simptomele fiind asemănătoare. Acest tip de orjelet tinde să fie mai dureros.
Diagnosticul de orjelet
În general diagnosticul ambelor tipuri de orjelet este unul clinic. În ceea ce privește diagnosticul de orjelet intern, având în vedere că acesta este foarte rar, el poate fi luat în considerare atunci când inflamația este destul de severă și apar inclusiv semne de infecție sistemică.
Dacă orjeletul este situat în apropierea unghiului intern al pleoapei inferioare, urciorul trebuie diferențiat de infecția sacului lacrimal, numită dacriocistită.
Tratament
De regulă orjeletul extern se rupe de la sine în 2-4 zile, nefiind necesar un tratament specific. După ruperea orjeletului, simptomele scad în intensitate. Totuși pentru o vindecare mai rapidă pot fi folosite comprese calde timp de 5-10 minute de două sau trei ori pe zi. Căldura aplicată local cu ajutorul compreselor favorizează drenajul natural al colecției. De îndată ce apare proeminența punctiformă și gălbuie, orjeletul poate fi incizat și drenat. Incizia va fi efectuată de un medic specialist, în nici un caz nu încercați acest lucru acasă! Medicul specialist vă poate recomanda un tratament antibiotic, mai ales dacă orjeletul este însoțit de celulită. Antiinflamatoarele pot fi folosite pentru tratarea simptomelor, mai ales dacă inflamaţia este deranjantă.
Orjeletul intern se tratează cu antibiotice administrate oral. Antibioticele administrate topic nu sunt eficiente. Uneori se mai poate realiza o incizie la nivelul orjeletului pentru a permite drenajul acestuia.
În timpul tratamentului trebuie evitat să vă scărpinați la ochi sau să încercați să forţaţi drenajul orjeletului. Aceast lucru poate favoriza răspândirea infecţiei. De asemenea, pentru cei ce poartă lentile de contact, se recomandă folosirea ochelarilor pe întreaga durată a tratamentului şi înlocuirea lentilelor vechi cu unele noi. Ar fi de preferat ca în timpul tratamentului să nu purtaţi machiaj, pentru a evita reinfecţia. Produsele de make-up pot fi purtătoare de bacterii, aşa că se recomandă evitarea machiajului în timpul tratamentului. De asemenea trebuie să evitaţi aplicarea loţiunilor sau cremelor, dacă acestea nu v-au fost recomandate de un medic.
Complicaţii posibile ale unui orjelet
În general un orjelet dispare de la sine, chiar şi în absenţa unui tratament. În cazuri extrem de rare pot să apară complicaţii. Printre aceste complicaţii se numără:
- chistul melbomian sau şalazionul
- celulita preseptală sau periorbitală – de regulă se tratează cu antibiotic.
Cum prevenim apariţia unui orjelet ?
Este greu să prevenim un orjelet, dar urmând nişte principii simple, putem să ne scădem considerabil riscul de apariţie.
Aceste principii sunt:
- curăţarea zilnică a pleoapelor cu apă călduţă
- dezinfectarea lentilelor de contact şi schimbarea lor regulată
- demachierea completă înainte de culcare
- să nu folosiţi prosoape de faţă sau produse de make-up la comun cu o persoană cu orjelet sau alte infecţii oculare, ori ale pielii.
Medici care tratează această afecțiune
Dr. Bucataru George Marius
OftalmologieCataracta , Conjunctivita , Dezlipirea de retina Keratoconus
Evaluat
10 / 10
Locație: Bucureşti
Dr. Huidici Ioana Diana
OftalmologieCataracta , Conjunctivita , Dezlipirea de retina Glaucom
Evaluat
0 / 10
Locație: Bucureşti
Articole sugerate
Site-ul NewsMed.ro se adresează oricărei persoane care prezintă interes cu privire la subiecte din sfera medicală şi care decide să nu rămână nepăsătoare atunci când vine vorba de asigurarea propriei sănătăţi.
© Copyright 2023 NewsMed - Toate drepturile rezervate.