Originile cancerului esofagian

Originiile de natură celulară a unor forme precanceroase pe nume esofagul Barrett nu au fost încă descifrate. Urmărind și analizând celulele epiteliale din situsul afectat ar putea scoate la lumină adevărata problemă.

Esofagus Barrett 

O formă precanceroasă pe nume esofagus Barrett este de mare interes, deoarece ia naștere când unele celulele ale esofagului capătă o nouă identitate – un fenomen cunoscut ca metaplazie. Dacă am putea înțelege de unde provin aceste celule alterate, vom putea ține ștafeta sus în prevenirea cancerului de esofag.
Deci, celulele epiteliale, reprezentând acea linie a suprafețelor și cavităților organismului nostru, pot fi organizate într- un țesut pluristratificat cu denumirea de epiteliu scuamos (ca în cel esofagian și tegument) sau într- un singur țesut de celule columnare ( precum cele din stomac și intestin ).

Pe parcursul dezvoltării embrionare, conversia dintre tipurile de celule epiteliale este de așteptat, la fel cum țesuturile adoptă funcții specializate. După naștere, organizarea epiteliilor devine mult mai țintită. Totuși, există mai multe condiții patologice pentru care un pachet de țesut scuamos adult să devină epiteliu columnar sau vice versa. Cu toate că țesutul metaplazic rezultat este benign el însuși, se poate înclina către modificări precanceroase.
Ne-am putea imagina că identificarea tipului de celulă din care apare metaplazia ar fi ușoară.

Dar, în cazul esofagului Barrett, metaplazia apare în joncțiunea gastro- esofagiană ( JGE ) – limita dintre celulele epiteliale esofagiene și gastrice. Condiția este caracterizată de înlocuirea epiteliului esofagian cu un mozaic de celule columnare de tip gastric și intestinal, de- a lungul celulelor caliciforme intestinale producătoare de mucus. Condițiile de la origini au fost în materie de dezbateri serioase multă perioadă de timp.

Teoriile propuse  

O sumedenie de teorii au fost propuse. Prima, celulele esofagiene scuamoase puteau suferi conversie directă către celulele metaplastice. A doua, celulele metaplastice ar putea să provină din glandele submucoase ce se prezintă sub epiteliul scuamos. A treia, celulele gastrice ce prezintă proprietăți asemănătoare celulelor stem s-ar putea extinde către esofag. A patra, o populație mică de celule embrionare ce persistă în perioada maturității și dă naștere către celulele columnare s- ar putea extinde.

În final, formațiunea se poate dezvolta și din țesutul pluristratificat și atunci poartă numele de epiteliu tranzițional, găsit la JGE, ce prezintă ambele caracteristici, cele ale epiteliilor columnare dar și ale celor scuamoase. Epiteliul de tranziție a fost observat la persoanele cu esofagus Barrett, dar nu este mereu clar vizibil în țesuturile sănătoase, cum ar fi fost de așteptat dacă era situl de origine al acestei formațiuni.

KRT5 și CDX2

Celulele din aceasta regiune sunt distincte de cele ale epiteliului esofagian vecin, care exprimă citokeratinele KRT5 dar nu și KRT7, și epiteliul gastric, ce exprimă nici una din aceste proteine. KRT7, ceea ce este exprimată în celulele din esofagus Barrett la oameni, este prin urmare specifică către epiteliile de tranziție sănătoase.
Cercetătorii au redirecționat chirurgical acid biliar către esofagul șoarecilor de laborator pentru a mima refluxul gastric sever, ceea ce este un factor de risc major pentru apariția esofagus Barrett.

Aceasta a condus la o expansiune a epiteliului de tranziție, ceea ce conține celulele epiteliale exprimate de proteina CDX2 și celulele pocal – amândouă fiind markeri pentru apariția esofagus Barrett. În contrast, epiteliul esofagian scuamos vecin, ceea ce a fost, de asemenea, expus la refluxul cu acid biliar, nu conținea vre- un tip de celule.
Deci se observă că există o legătura între epiteliul de tranziție și esofagus Barrett. Următorul pas a fost să excludă posibilitatea ca celulele din epiteliul vecin să migreze către JGE, necesitând expresia KRT7 și transformându- se în celule esofagus Barrett.

Cercetătorii au crescut organoide din celulele KRT7 express izolate de un JGE uman, și au indus expresia CDX2 în celule. Aceste organoide s-au transformat în celule metaplazice similare cu cele observate în esofagus Barrett. În contrast, organoidele formate de către celule ce nu au expresie pentru KRT7 – probabil fiind derivate din epiteliul esofagian – ce nu au dat naștere la celule metaplazice, chiar și după sub expresia CDX2.
Acest studiu ridică, de asemenea, multe întrebări viitoare.

De exemplu, nu este elucidat ce declanșează expresia anormală CDX2 din epiteliul de tranziție. Un alt studiu organoid uman sugerează că mutațiile graduat se acumulează în celulele stem adulte, și este posibil ca epiteliul de tranziție să conțină celule stem ce sunt predispuse mutațiilor. Într-adevăr, celulele din esofagus Barrett sunt foarte mutante.

Decorul mutațional al epiteliului de tranziție rămâne nedescoperit, și acesta ar trebui investigat în viitor.
În plus, cercetătorii nu exclud posibilitatea ca organele KRT7 exprimate să aibă originea din celulele glandelor submucoase. A fost raportat că la pacienții unde epiteliul de tranziție a fost eliminat pot de asemenea dezvolta esofagus Barrett sau o formațiune metaplazică asemănătoare.

Concluzie 

Cu toate acestea, cercetătorii completează caracterizarea epiteliului de tranziție aruncând puțină lumină către posibilile origini ale esofagus Barrett. Etapa este urmată a fi investigată cu atenție oriunde epiteliul de tranziție este singura origine a formațiunii, și trebuie cercetat în continuare ce rol are acest țesut în progresarea cancerului esofagian.

Bibliografie: 

Nature Magazine, Nature 550, No. 7676, 463–464 (26 October 2017)

Adauga comentariu

Apasa aici pentru a adauga comentariu

Suntem pe social media

Like us!