Căutare
Căutare
Toate procedurile
Analiza detaliată
Orhita face parte din categoria bolilor masculine și se definește ca fiind inflamația ce apare la nivel testicular care, de cele mai multe ori, este unilaterală, uneori fiind prezenta și la ambele testicule. Denumirea de orhită își are originea în grecescul “orkhis” care înseamnă testicule.
Aceasta afecțiune este asociată frecvent cu virusul urlian, cel răspunzător de apariția oreionului. Statistic, se aproximează că o treime din bărbații care se confruntă cu această boală virală după pubertate, vor dezvolta ulterior și orhita.
Datorita raportului anatomic strâns dintre testicul și epididim, formațiune tubulară ce continuă căile spermatice testiculare de la nivelul canalelor eferente, orhita este însoțită, aproape întotdeauna și de inflamația epididimului. Aceasta patologie este numită, epididimită. Din acest motiv, se constată frecvent imposibilitatea de a delimita clar procesul inflamator de la acest nivel, indicand, astfel, prezenta unei alte entitatăti clinice, care unește ambele afecțiuni, denumită orhi-epididimita.
Semnele și simptomele constatate în orhită sunt:
Durerea testiculara se instalează brusc, in cazul orhitei acute, fie la nivelul unui singur testicul, fie bilateral, în funcție de localizarea infecției si poate iradia inghinal. In cazul orhitei cronice, durerea evolueaza gradat.
De cele mai multe ori, cauza orhitei este frecvent legată de prezența oreionului, boală rezultată în urma infecției cu virusul urlian (paramixovirus). Printre complicațiile acestei afecțiuni virale, se numără, mai ales, orhita, caz în care primește denumirea medicală de orhită urliană. Aceasta apare în aproximativ 3-4 zile de la instalarea inflamării glandelor salivare parotide (parotidită), manifestare a oreionului. Se întâlnește, estimativ, în 20-35% din infecțiile urliene.
Orhita poate proveni, și încă foarte frecvent, de la o epididimită, respectiv prin fuzionarea infecției de la epididim, la testicul, caz în care se numește orhi-epididimită . Aceast lucru se întâmplă atunci când bariera de protecție orhi-epididimară, ce se datorează macanismelor de apărare locală ale testiculului împotriva epididimitei, sunt depășite. Există și situații în care bacterii, precum E.Coli, Pseudomonas aeruginosa, Klebsiella pneumoniae, specii de staphylococcus și streptococcus care infectează tractul urinar sau prostata, pot ajunge la nivel testicular, ducând, astfel, la apariția orhitei.
Orhita tuberculoasa, caz în care infecția este transmisă, fie de la epididimul tuberculos, fie provine direct din focarul pulmonar pe cale sanguină, în urma infecției cu bacilul Koch.
Orhita granulomatoasa, non-infecțioasă (idiopatică) apare ocazional la persoanele trecute de 50 de ani, în anamneza acestora întâlnindu-se istoric de leziune la nivel testicular. Această formă de orhită se datorează unui răspuns autoimun al organismului la spermatozoizi care sunt “văzuți” de organism ca fiind non-self. Această formă de orhită se manifestă clinic prin tumefactie, (umflare) însoțită de durere locală. Boala este foarte rar întâlnită si este de etiologie inca necunoscuta.
Fara niciun dubiu! Bolile provocate de bacterii, precum gonoreea, chlamydia și sifilis, pot asocia si orhita și se întâlnesc, cel mai frecvent, la bărbații tineri, activi sexual. Orhita sifilitică apare în sifilisul terțiar. Sunt prezente, astfel, gomele sifilitice voluminoase și cu aspect pseudotumoral, asociate cu zone întinse de necroză și fibroză interstițiala difuză sifilitică.
Cu siguranță, da. Chiar dacă se cunosc rezervele bărbaților în ceea ce privesc problemele intime, vizita la doctor este obligatorie. În cazul prezenței unei astfel de afecțiuni testiculare, lipsa tratamentului poate să ducă la apariția unor complicații severe, cum ar fi:
Această ultima complicație este o sechelă în evoluția căreia testiculul își pierge treptat funcțiile și, implicit, va cauza infertilitate. Mai rar, dacă nu este tratată, orhita poate duce chiar și la deces.
Diagnosticul de orhită se argumentează în baza evidențelor clinice, și a istoricului pacientului, în principal. Doctorul urolog va efectua tușeul rectal, estential pentru stabilirea tratamentului. Durata tratamentului poate varia în funcție de prezența sau absența infecției la nivelul prostatei.
Testele de laborator sunt necesare pentru identificarea cauzelor apariției afecțiunii și includ probe de urină (urocultură, sumar și sediment urinar), probe de sânge. În cazul suspectarii unor boli cu transmitere sexuală se va preleva un frotiu uretral (din secreția uretrala), iar examinarea la microscop va evidenția agentul etiologic.
Diagnosticul imagistic aduce informații despre starea testicului/testiculelor inflamate și ajută la diferențierea orhitei de o altă patologie cu care se poate confunda foarte usor, tosrsiunea testiculara. În acest sens, se utilizează ultrasonografia.
Depistarea cauzei acestei afecțiuni este necesară în stabilirea unui tratament corect, acesta fiind diferit în funcție de agentul etiologic care se face vinovat de prezența orhitei. Tratamentul corect și complet va necesita, atât măsuri igieno-dietetice, cât și tratament medicamentos. Intervențiile chirurgicale vor fi rezervate doar cazurilor mai severe, atunci când afecțiunea nu a răspuns la tratamentul medicametos sau în cazul unei orhite abcedate.
In această situație se vor administra antibiotice, tratamentul putând varia, de la 10-15 zile, până la o durata mai lungă de timp, în funcție si de afectarea prostatei. În cazul în care, bolnavul acuză febra, greață și vărsături va fi obligatoriu necesară internarea în spital și administrarea de antibiotice pe cale intravenoasă.
Pentru orhitele ce apar secundar unor boli cu transmitere sexuală, tratamentul va viza ambii parteneri. Se va indica utilizarea prezervativului pe întraga perioada a tratamentului. Este foarte importantă continuarea tratamentului, așa cum a fost prescris initial. Chiar dacă simptomatologia dispare mai devreme, trebuie sa existe siguranta faptului că infecția este eliminată în totalitate.
Antibioticele frecvent utilizate pentru această patologie includ:
In acest caz, NU se vor administra antibiotice. Medicul va prescrie medicamente de tipul antiinflamatoarelor nesteroidiene, precum ibuprofen sau naproxen, iar în cazul în care durerea este severă, se vor administra și analgezice pentru ameliorarea acesteia.
In acest caz, doctorul va putea recomanda antibiotice sau medicamente antiinflamatoare.
Cistita , Anomalii ale sanilor , Atrofia vaginală - cauze, diagnostic, tratament Cancerul de col uterin
Site-ul NewsMed.ro se adresează oricărei persoane care prezintă interes cu privire la subiecte din sfera medicală şi care decide să nu rămână nepăsătoare atunci când vine vorba de asigurarea propriei sănătăţi.
© Copyright 2021 News Med - Toate drepturile rezervate.