ocluzie intestinala poze
Ocluzia intestinala se definește ca întreruperea completă a tranzitului intestinal pentru materii fecale și gaze

Ocluzie intestinala – cauze, simptome, tratament

Ocluzia intestinala se definește ca întreruperea completă a tranzitului intestinal pentru materii fecale și gaze. Ocluzia intestinala nu este o boală în sine, ci mai degrabă un sindrom clinic ce poate fi determinat de variate cauze.  Inclusiv patologii ce nu afectează direct tubul digestiv pot genera ocluzie intestinala.

Ocluzia intestinala poate fi localizată atât la nivelul intestinului subțire, cât și a intestinului gros, evoluția fiind  amenințătoare de viață în ambele cazuri. Proximal de sediul ocluziei se va produce staza conținutului intestinal, cu distensia consecutivă a peretelui și alterarea permeabilității și funcției de absorbție ale acestuia. Se va produce astfel extravazearea unei cantități de lichid din intestin în cavitatea peritoneală, fenomen care, alături de vărsături, va duce la hipovolemie. În această situație aportul oral de lichide nu va putea corecta hipovolemia deoarece este alterată și funcția de absorbție a mucoasei intestinale.

Pe de altă parte, bacteriile existente în mod normal în lumenul intestinal  proliferează și produc metaboliți toxici. De asemenea, datorită stazei acestea pot traversa mai ușor peretele intestinal pentru a ajunge în circulație sau la nivelul cavității peritoneale. Pot determina astfel șoc toxico-septic sau peritonită bacteriană.

Ocluzie intestinala – Forme de ocluzie

Ocluzii mecanice sau prin obstrucție se produc atunci când există un obstacol ce nu poate fi depășit de către conținutul intestinal.

Ocluzii dinamice sau funcționale. În această situație nu există un obstacol și producerea ocluziei ține în exclusivitate de controlul nervos al peristaltismului intestinal. Mai precis, un dezechilibru la nivelul controlului simpatico-parasimpatic stă la baza alterării dinamicii intestinale. Când predomină controlul parasimpatic, pot avea loc spasme ce blochează înaintarea conținutului intestinal. În cazul predominanței simpaticului, apar pareze și paralizii la nivelul musculaturii intestinale netede, deci lipsesc mișcările peristaltice care deplasează în mod normal bolusul.

Ocluziile prin strangulare sunt cele mai grave deoarece afectează și vascularizația segmentului implicat. Acestea reprezintă o urgență chirurgicală.

Ocluzie intestinala – Cauze

Cauza principală a ocluziei intestinale la adult este reprezentată de aderențele postoperatorii (60%). Urmează, în ordinea frecvenței, neoplaziile, herniile și eventrațiile, boala Crohn.

La copil, cauza cea mai frecventă a ocluziei intestinale este invaginația intestinală.

Ocluzia mecanică poate avea următoarele cauze: corpi străini, fecaloame, paraziți, atrezii sau stenoze de lumen intestinal, formațiuni tumorale intraluminale. Adesea cauza poate fi extraintestinală, de exemplu, aderențe peritoneale postoperatorii sau tumori compresive ale structurilor din vecinătate.

Ocluzia dinamică se poate întâlni în infecții abdominale, dar nu numai. Un focar infecțios în vecinătatea unui segment de intestin va determina sistarea peristalticii acestuia. Alte cauze pot fi colica biliară sau renală, diabetul zaharat, deshidratarea, hipocalcemia, infractul mezenteric, tromboza portală intoxicații.

Ocluzie intestinala – Simptome

Debutul simptomatologiei poate fi brutal, în cazul ocluziilor prin strangulare sau al celor spastice. Pentru ocluziile mecanice debutul este insidios, de obicei cu durere colicativă cu perioade de acutizare și acalmie.

Durerea apare frecvent periombilical sau hipogastric, dar poate fi difuză, la nivelul întregului abdomen.

Vărsăturile au particularități ce depind de sediul ocluziei. Cu cât ocluzia este situată mai proximal, cu atât vărsătura va fi prezentă mai precoce. Inițial au caracter bilio-alimentar, evoluând spre fecaloid. Se însoțesc de inapetență și greață.

Absența tranzitului, fenomen obiectivat prin lipsa eliminării materiilor fecale și a gazelor, este simptomul definitoriu pentru ocluzia intestinală.

În ocluzia prin obstrucție parțială a lumenului poate exista tranzit prin fenomen König: prin accentuarea peristalticii, obstacolul este depășit. Depășirii obstacolului îi urmează un debaclu diareic, însoțit de ameliorarea temporară a durerilor.

Abdomenul meteorizat, destins de volum apare datorită acumulării de gaze și lichide în lumenul intestinal.

Ocluzie intestinala – Diagnostic

În cadrul anamnezei de pot obține informații deosebit de importante pentru orientarea diagnosticului, cum ar fi absență tranzitului sau caracterul vărsăturilor.

Examenul clinic poate decela distensie abdominală, durere la palapare în zona de producere a ocluziei, timpanism alternând cu zone mate la percuția abdomenului. Auscultația abdomenului oferă informații despre peristaltica intestinală, aceasta fiind absentă în fazele tardive sau în ocluzia dinamică. La tușeul rectal, ampula rectală este goală, în mod caracteristic. Uneori, prin această manevră se poate descoperi și cauza ocluziei, dacă aceasta se află la nivel rectal: tumoră, fecalom.

În cadrul examenelor paraclinice se întâlnesc leucocitoză, tulburări hidroelectrolitice datorate vărsăturilor, dezechilibre acido-bazice. Se poate întâlni alcaloza metabolică datorată pierderilor de acizi prin vărsătură, dar și acidoza metabolică, dacă s-a produs necroza intestinală.

Radiografia simplă evidențiază nivele hidroaerice, caracteristice pentru ocluzia intestinală. Dacă s-a produs perforația intestinului, poate fi prezent pneumoperitoneul.

CT abdominal precizează localizarea și natura obstrucției, prezența revărsatului peritoneal, prezența unei tumori și a metastazelor, dacă există.  Poate sugera ischemia peretelui intestinal.

Ocluzie intestinala – Complicații

În lipsa intervenției, ocluzia intestinală este fatală datorită complicațiilor sale. Acestea sunt reprezentate de șocul hipovolemic, șocul septic, peritonita bacteriană, dezechilibre hidroelectrolitice și acido-bazice cu potențial aritmogen, insuficiență renală acută datorată hipovolemiei.

Cea mai severă complicație este perforația intestinului. Aceasta se produce de obicei în cazul unei tumori, fie la nivelul tumorei, prin fenomene de necroza, fie proximal de aceasta, datorită presiunii crescute în amonte. În această situație, prin deversarea conținutului septic în peritoneu, se produce o peritonită extrem de gravă.

Ocluzie intestinala – Tratament

Primul pas este reprezentat de reechilibrare hidroelectrolitică a pacientului prin perfuzii cu ser fiziologic, soluție Ringer, glucoză.

Pentru a evita complicațiile septice, se impune administrarea de antibiotice, de obicei în asociere pentru a acoperi un spectru cât mai larg. Frecvent se folosesc antibiotice din clasa Cefalosporinelor, Aminoglicozidelor, Metronidazol.

Decompresia parțială a tubului digestiv se poate efectua pe sonda nazogastrică. Aceasta se păstrează câteva zile și postoperator, până la reluarea tranzitului.

În unele cazuri, cum ar fi cancerele colorectale, o alternativă a intervenției chirurgicale este stentul  colonic. Acesta se montează endoscopic și poate fi o soluție temporară sau permanentă. Stentul colonic poate fi montat pentru a-i da pacientului posibilitatea să facă chimioradioterapie, urmând ca apoi să se intervină chirurgical pentru extirpare tumorii. Stentul reprezintă o soluție permanentă doar în situația în care nu se poate efectua operația, fie pentru că stadiul tumoral e prea avansat, fie pentru că starea pacientului nu o permite.

Tratamentul chirurgical se efectuează în marea majoritate a cazurilor prin chirurgie deschisă. Există și posibilitatea intervenției laparoscopice, dar situația intraoperatorie impune frecvent conversia la chirurgia deschisă.

În primă fază se evacuează conținutul intestinal pentru a permite o cât mai bună explorare a cavității abdominale. Evacuarea se poate face prin două metode. Metoda închisă se face prin manevre de mulgere retrogradă astfel încât conținutul ajunge  în stomac, iar de acolo se exteriorizează pe sonda nazogastrică. Metoda deschisă presupune o enterotomie.

Tipul intervenției chirurgicale depinde de sediul ocluziei și de etiologia acesteia.

Postoperator pacienții necesită reechilibrare hidroelectrolitică, analgezice și antibiotice pentru profilaxia complicațiilor infecțioase. Se administrează heparină cu masă moleculară mică pentru a preveni complicațiile trombotice.

Adauga comentariu

Apasa aici pentru a adauga comentariu

Suntem pe social media

Like us!