Obezitatea la femei

Dovezi în ceea ce privesc efectele adverse ale obezității referitoare la sănătatea femeilor sunt cu adevărat copleșitoare. Obezitatea, în special, cea cu distribuție abdominală, este inclusă în sindromul metabolic și  este strâns legată de sindromul ovarelor polichistice. Femeile obeze sunt, în mod particular, predispuse la a dezvolta diabetul zaharat, iar aceasta afecțiune, la rândul ei, crește dramatic riscul de apariție a bolilor cardiovasculare. Mai mult decât atât, obezitatea, în mod substanțial, crește riscul de cancere, în special, cancerul de sân sau cancerul endometrial  în perioada postmenopauzei. Supraponderabilitatea și obezitatea sunt asociate cu mortalitate crescută de toate cauzele.

Statistica obezității si a diabetului

Obezitatea și diabetul au ajuns să atingă proporții de ordin epidemic in Statele Unite. Conform BRFSS (Behavioral Risk Factor Surveillance System), circa 20,2% bărbați (19,6 milioane) și 19,4% femei (19,2 milioane) au fost diagnosticați cu obezitate (BMI=30 kg/m2 ), și 6,5% bărbați (6,3 milioane) și 8,2% femei  (8,7 milioane) au fost raportați cu diabet.

Cauzele obezității

Obezitatea  reprezintă o asociere  dintre factorii de mediu și profilul genetic individual. Factorul genetic deține un rol important în patogeneza obezității sau în susceptibilitatea de a dezvolta această condiție pe parcursul vieții. Există anumite tipuri de obezitate în boli genetice, precum: sindromul Prader – Willi, sindromul Alstrom, sindromul Cohen.

Factorii favorizanți ai obezității sunt reprezentați de excesul caloric, corpul fiind reflectarea a ceea ce ingeră. Anumite medicamente (antipsihotice, corticosteroizi, antidepresive), fumatul în perioada sarcinii, boli endocrine (mai rar), pot reprezenta cauza unui dezechilibru metabolic serios.

Există și boli psihice care asociază o deviere a comportamentului alimentar, precum sindromul alimentar nocturn și bulimia.

Obezitatea și sindromul metabolic

Sindromul metabolic este definit printr-o asociere de afecțiuni, printre care și obezitatea, și sunt asociate cu creșterea riscului de diabet zaharat și boală cardiovasculară. Există 5 criterii care definesc sindromul metabolic, fiind necesare existenta a minim 3/5 criterii pentru a putea afirma faptul că o persoană suferă de sindromul metabolic.

De-a lungul timpului, sindromul metabolic a avut diferite denumiri: “sindromul X”, a fost prima denumire atunci când a fost descris,  în 1988, Reaven a folosit acest termen pentru a descrie corelația dintre obezitate, hiperinsulinemie, intoleranță la glucoză și dislipidemie, iar în 1989, a fost descrisă relația strânsă dintre hipertrigliceridemie, intoleranța la glucoză, obezitate și hipertensiune. Alte denumiri pentru acest sindrom au fost: sindromul excesului de catecolamine, sindromul rezistenței la insulină etc.

Astfel,  afecțiunile menționate, includ, obezitatea, hipertensiunea arteriala, colesterolul crescut și rezistența la insulină, toate acestea fiind vizibil asociate unui substrat comun.

Cele 5 criterii ale sindromului metabolic definite de Național Cholesterol Education Program (NCEP)

1.       Obezitate abdominală – circumferința taliei > 94 cm la bărbate și > de 80 cm la femei
2.       Trigliceride crescute ≥ 150 mg/dl
3.       Valoarea HDL colesterol scăzută (< 50 mg/dl –femei și < 40 mg/dl – bărbați)
4.       Hipertensiune arterială (≥ 130/ ≥85 mmHg)
5.       Valoarea glicemiei a jeune  crescută (≥ 100 mg/dl)

Odată diagnosticată obezitatea, identificarea persoanelor cu sindrom metabolic este o modalitate utilă prin care pot fi depistați pacienții care prezintă numeroși factori de risc ce pot favoriza apariția afecțiunilor cardiovasculare și a diabetului.

Cum este diagnosticată obezitatea?

Diagnosticul se bazează pe efectuarea unui calcul a cărui formulă este de denumită, indicele de masă corporală (IMC). Această formulă are nevoie de doi parametri, și anume, greutatea și înălțimea persoanei examinate. În funcție de rezultat, pacientul se poate încadra într-una din categoriile:

• subponderal (IMC < 18.5)
• normoponderal (IMC = 18.5 – 24.9)
• supraponderal (IMC =25.0 – 29.9)
• obez (IMC > 30)  

În funcție de valoarea IMC, se poate stabili gradul obezităţii:

obezitate gradul 1: IMC =30.0- 34.9

obezitate gradul 2 : IMC = 35.0 – 39.9

obezitate gradul 3 (morbidă): IMC > 40.0

Managementul obezității

Modificarea stilului de viață este primul aspect pe care trebuie insistat, în cadrul problemelor de sănătate, acesta incluzând : o alimentație corectă, activitate fizică corespunzătoare, schimbarea comportamentului spre adoptarea unui program echilibrat care să poată fi respectat.

Rolul alimentației pentru sănătate

În urma investigării istoricului pacientului, se notează obiceiurile alimentare ale acestuia și se estimează nivelul activitatatii fizice.

Este necesara înțelegerea noțiunii de alimentație echilibrată, care trebuie să fie asigurată permanent și nu doar ocazional și care trebuie integrata într-un stil de viață sănătos. Cum nu există niciun aliment care să asigure întreaga paleta de substanțe nutritive necesare organismului nostru, trebuie avută în vedere diversificarea alimentației. Consumarea alimentelor adecvate poate stopa obezitatea, dar ele trebuie alese cu cea mai mare grijă, ca de altfel, și locul de unde le procuram. Magazinele de produse naturiste sunt cele care pot oferi  soluția unei diete sănătoase prin produsele bio pe care le pun la dispoziție. Calitățile superioare  ale acestor produse naturiste sunt tot mai bine cunoscute, chiar dacă nu pot fi considerate toate o diata în sine, ci trebuie integrate într-un regim de viață echilibrat. Este recomandabilă, astfel, în cadrul unei diete care să lupte contra supraponderabilității și a obezității, magazinele de produse bio, pentru rezultate vizibile.

Tratamentul obezității

În funcție de gradul obezității, de cauzele care au determinat-o și de complicațiile acesteia, se urmărește colaborarea dintre dietetician, psiholog, fizioterapeut, medicul diabetolog, endocrinolog, chirurg sau psihiatru.

Tratamentul medicamentos este utilizat în cazuri selecționate, fiind administrate medicamente cu efect central, care scad apetitul și medicamente cu acțiune periferică cu efect în scăderea absorbției grăsimilor sau în creșterea consumului energetic.

Tratamentul chirugical este recomandat  persoanelor ale căror obezitate este morbidă.