Nervul vestibulocohlear (VIII) – Anatomie, fiziologie și patologie

Nervul vestibulocohlear reprezintă perechea a opta de nervi cranieni. Nervul vestibulocohlear se mai numește și acustico-vestibular și este un nerv senzorial. Nervul vestibulocohlear este format din două căi: nervul vestibular și cel cohlear. Nervul vestibular transmite informații senzoriale de echilibru, iar nervul cohlear deservește funcția auditivă.

Originea reală a nervului vestibulocohlear

Originea reală diferă în funcție de cele două ramuri:

1.      Originea reală a ramurii acustice

Ganglionul lui Corti este anexat ramurii acustice. Acest ganglion se găsește în canalul spiral Rosenthal din columelă. Dendritele ganglionului lui Corti preiau informațiile de la organul lui Corti, acesta aflându-se pe membrana bazală a melcului membranos. Axonii ganglionului formează ramura cohleară, care se termină în nucleii cohleari, dorsali și ventrali, la nivelul șanțului bulbopontin.

2.      Originea reală a ramurii vestibulare

Ganglionul lui Scarpa este anexat ramurii vestibulare. Ganglionul lui Scarpa se află în conductul acustic intern. Dendritele sale preiau informații de la utriculă, saculă și ampulele canalelor semicirculare. Axonii ganglionului formează ramura vestibulară, care se termină în nucleii vestibulari ai lui Deiters, Schwalbe și Betcherew, la nivelul zonei vestibulare a planșeului ventriculului IV.

Originea aparentă a nervului vestibulocohlear

Originea aparentă a nervului vestibulocohlear se află la nivelul șanțului bulbopontin, deasupra șanțului retroolivar. Emergența sa se află deasupra nervului glosofaringian și lateral de nervul facial și cel intermediar.

Traiectul și raporturile nervului vestibulocohlear

Nervul vestibulocohlear se îndreptă anterior, superior și lateral spre orificiul intern al conductului auditiv, în care pătrunde.

Până la conductul auditiv intern, nervul vestibulocohlear trece peste porțiunea laterală a șanțului bazilar și fața postero-superioară a stâncii. Deasupra sa se formează șanțul concav, unde se găsesc nervul facial și intermediarul lui Wrisberg. Nervul vestibulocohlear se află în raport medial, anterior și superior cu nervul trigemen, iar lateral, posterior și inferior cu nervii glosofaringian, vag și accesor.

După ce pătrunde în conductul auditiv intern, nervul vestibulocohlear merge împreună cu nervul facial, intermediarul lui Wrisberg și vasele auditive interne. Antero-superior trec nervii facial și intermediar (parte din nervul facial), antero-inferior trece nervul acustic, iar postero-superior și postero-inferior trece ramura vestibulară. Ramura vestibulară a conductului auditiv intern are anexat ganglionul lui Scarpa, din care pornesc nervii utricular, sacular, ampular superior, ampular lateral și ampular posterior.

Patologia nervului vestibulocohlear

Modificările patologice ale nervului cohlear sunt: hipoacuzia (scăderea auzului), anacuzia (surditatea), hiperacuzia (exagerarea auzului), acufene (senzație de pocnit în urechi), hlucinații auditive, perceperea pulsațiilor arterei carotide.

Defectele de auz pot fi împărțite în două clase:

–        Surditate de conducere;

–        Surditate neurosenzorială.

Surditatea de conducere este cauzată de un defect de conducere a undelor sonore către urechea internă. Aceasta poate să apară în:

–        Excesul de cerum din canalul auditiv extern;

–        Otită medie;

–        Perforația membranei timpanice;

–        Otoscleroza.

Surditatea neurosenzorială poate să fie cauzată de o leziune ce implică cohleea, nervul cohlear sau căile auditive centrale. Această leziue se asociază cu deficit auditiv ipsilateral. Cel mai întâlnit deficit auditiv neurosenzorial întâlnit la vârstnici este prezbiacuzia. Prezbiacuzia apare datorită degenerării treptate a arganului spiral Corti.

Neurinomul acustic este o tumoră dezvoltată din celulele Schwann care căptușesc nervul vestibulocohlear. Tumora apare în meatul auditiv intern sau aproape de unghiul cerebelopontin. Neurinomul duce la distrucția nervului, ceea ce duce la pierdere completă a auzului în urechea ipsilaterală, tinitus (țiuit în ureche) și ocazional, simptome vestibulare.

Leziunile de la nivelul căilor auditive centrale duc la deficiențe minore de auz, în special în urechea contralaterală, datorită proiecțiilor bilaterale.

Mutațiile genetice pot cauza surditate congenitală bilaterală. O tulburare genetică moștenită recesiv asociată cu surditatea bilaterală este sindromul Jervell-Lange-Nielsen. Această patologie este dată de formarea defectuasă a complexelor de canale ionice în stria vasculară ce căptușește peretele lateral al ductului cohlear. Celulele striei vaculare reglează compoziția ionică a endolimfei în ductul cohlear, fiind o componentă importantă în formarea impulsurilor nervoase din cadrul sistemului auditiv.

Modificările patologice ale componentei vestibulare

În cazul acestei patologii apar simptome precum: vertij, nistagmus, tulburări de echilibru static și dinamic. Lezarea nervului vestibular determină apariția sindromului vestibular de origine periferică. Pe lângă simptomele reprezentative patologiei, mai pot apărea acufenele și hipoacuzia.

Leziunile de la nivelul nucleilor vestibulari și a căilor vestibulare centrale determină sindromul vestibular central. În această situație, amețeala este de intensitate mică, tulburările de echilibru sunt nesistematizate, nistagmusul prezent.

Adauga comentariu

Apasa aici pentru a adauga comentariu

Suntem pe social media

Like us!