Neisseria gonorrhoeae – endocervicita și uretrita acută

Habitat

Neisseria gonorrhoeae este un agent patogen, care apare exclusiv la om, acesta reprezentând gazda lui naturală.

Patogeneză și imunitate

De obicei, infecția cu Neisseria gonorrhoeae este un agent patogen, care apare exclusiv la om, acesta reprezentând gazda lui naturală. se transmite prin contact sexual. Agentul se atașează de celulele indemne a mucoasei urogenitale și, accidental, pe alte mucoase, precum cea faringiană, rectală, conjunctivală, prin intermediul pililor de aderență. Ulterior, aceștia sunt endocitați, ajungând în țesutul subepitelial, loc unde produc o infecție acută și purulentă.

În cazul sexului masculin, Neisseria gonorrhoeae este un agent patogen, care apare exclusiv la om, acesta reprezentând gazda lui naturală. poate produce uretrită acută. Aceasta poate evolua spre epididimită, prostatită și orhită gonococică. În timp, cronicizarea acestor inflamații duce la apariția stricturilor uretrale.

În cazul femeilor, gonococul produce uretrocervicită acută; de obicei, aceasta este asimptomatică. Uretrocervicită acută se extinde spre uter și salpinge (trompă uterină). Salpingita gonococică este una dintre cauzele principale ale sterilității secundare postinfecțioase.

În cazul ambelor sexe, infecția poate evolua uneori sistematic cu diseminări secundare în articulații și endocard. Contaminarea accidentală a conjunctivei duce la o conjunctivită purulentă. Aceasta este frecventă la nou născut. Acesta se contaminează de la mama infectată în timpul nașterii. Oftalmia gonococică al nou născutului poate fi o cauză de orbire.

Modalitățiile de apărare ale gonococului:

  •           Capsula;
  •           Pilii;
  •           Proteinele peretelui celular;
  •           Lipopolizaharidul (endotoxina);
  •           IgA proteazele.

Neisseria gonorrhoeae se împarte în cinci tipuri: T1-T5. Acestea se deosebesc din punct de vedere morfologic și în funcție de prezența pililor. Pilii sunt foarte importanți deoarece intervin în procesul de atașare a microorganismelor la nivelul țesuturilor gazdei. De asemenea, pilii au și rol antifagocitar, ajutând la schimbarea materialului genetic de la o celulă la alta.

Primele două tipuri de gonococ prezintă pili și reprezintă forme virulente, pe când tipurile T3, T4, T5 nu posedă pili și sunt tulpini nevirulente.

Capsula și proteinele peretelui celular au și ele rol antifagocitar. Lipopolizaharidul (endotoxina) are un rol important în virulența bacteriilor gram negative, mediind distrugerile tisulare.

În aceste infecții gonococice, organismul răspunde prin:

  •           Anticorpii de tip IgA și IgG;
  •           Complement (complex de proteine);
  •           Polimorfonuclearele neutrofile.

Simptomatologie

În cazul bărbaților, Neisseria gonorrhoeae este un agent patogen, care apare exclusiv la om, acesta reprezentând gazda lui naturală. cauzează uretrita gonococică. Simptomatologia acestei patologii debutează prin disurie (dificultatea de a urina) și printr-o secreșie uretrală purulentă. Această secreție apare la aproximativ 2-5 zile de la contactul vaginal sau anal neprotejat. Dacă este netratată, uretrita poate duce la complicații: prostatita sau epididimita.

La femei, gonococul își face apariția, inițial, ca o endocervicită (inflamația mucoasei colului uterin). Aceasta se manifestă prin disurie, secreție vaginală purulentă, sângerări intermenstruale  și dureri pelvine. În majoritatea cazurilor, debutul infecției trece neobservat. Astfel, infecția poate evolua spre cronicizare, perihepatită (inflamația porțiunii peritoneului care acoperă ficatul), sarcini ectopice (sarcină extrauterină), iar în cel mai rău caz duce la sterilitatea cuplului.

Localizările extragenitale, precum faringita și anorectita (inflamația anusului și a rectului) sunt întâlnite mai des la homosexuali și sunt asociate cu contactele sexuale anale și orale.

Infecția diseminată are o incidență mai redusă. Manifestările clinice sunt mai discrete decât în alte infecții sistemice: febra moderată sub 38°C, artralgii migratorii. Oftalmia gonococică a nou născutului este transmisă de la femeia gravidă în timpul nașterii. Cel mai des apare în prima sau a doua zi după naștere și afectează corneea, ducând la orbire.

Tipul și localizarea infecțiilor gonococice

În cazul tractului genital inferior apar cervicitele uretritele, abcesele de la nivelul glandelor adiacente vaginului. În cazul tractului genital superior ne putem întâlni cu endometrite epididimite și salpingite. Pe lângă acestea, putem găsi prostatite, faringite, oftalmia neonatală, peritonite, perihepatite; acestea se găsesc în locuri diferite.

Epidemiologie

Uretrita gonococică este una dintre cel mai des întâlnite infecții cu transmitere sexuală și se găsește doar în cazul omului. Aceste infecții apar frecvent la grupul de tineri cu vârste cuprinse între 20 și 24 de ani. În ceea ce privește riscul infecției, la femei, după un singur contact cu un bărbat infectat există 50% șanse de infecție, iar în cazul bărbaților, după un singur contact cu parteneră infectată, riscul de infecție este de aproximativ 20%.

Diagnosticul de laborator

În cazul acestora infecții, diagnosticul de laborator este bacteriologic și are ca scop izolare și identificarea N. gonorrhoeae din produsele patologice prin microscopie și cultivare pe medii de cultură.

În ceea ce privește recoltarea gonococul, acesta se găsește în secreția uretrala la bărbați și în cea cervicală la femei. De asemenea, putem izola agentul patologic și din sânge, exudat faringian sau lichid articular. Gonococii sunt foarte sensibili la condițiile de mediu, de aceea este important ca, cultivarea agentului patologic să se facă la scurt timp după recoltare. El trebuie izolat pe medii selective dacă dorim să-l transportăm; este recomandat să folosim medii de transport precum Amies.

În ceea ce privește examenul microscopic, este indicat ca frotiurile să se efectueze direct din secrețiile genitale și mai puțin din cele de tract respirator.

În cazul prezenței infecției, bărbații prezintă simptomatologie, iar în ceea ce privește examenului microscopic, se vor găsi coci gram negativi, dispuși în diplo, în special intracelular. Acesta se corelează cu culturile pozitive în aproximativ 95% din cazuri.

În cazul femeilor, frotiurile directe se corelează cu cultura în doar 50-70% dintre cazuri, fiind nevoie confirmarea prin cultivare. Acest lucru se întâmplă datorită florei vaginale și cervicale saprofite.

Un frotiu colorat gram pe care se află mai mult de 5 PMN (polimorfonucleare) neutrofile pe câmp, dar care nu prezintă bacterii ne duce cu gândul la o uretrită nogonococică.

Neisseria gonorrhoeae necesită condiții speciale de creștere, aceasta se dezvoltă pe medii selective, incubat la 35°C, în atmosferă de CO2 3-5%, într-un mediu umed.

Identificarea gonococilor se face pe baza caracterelor morfologice, culturale și a testului oxidazei pozitiv.

Sensibilitatea la chimioterapice antiinfecțioase

La început, gonococul prezenta o mare sensibilitate la penicilină. Însă, ulterior au apărut și alte tulpini, care au manifestat un anumit grad de rezistență la tetraciclină, penicilină, cloramfenicol.

Spre sfărșitul secolului XX au apărut tulpini rezistente la penicilină, care nu produceau penicilinaze. De asemenea, aceste tulpini prezentau o rezistență crescută la tetraciclină și eritromicină. Astfel, este obligatoriu efectuarea antibiogramei pentru fiecare tulpină izolată.

Tratament și profilaxie

Având în vedere că au apărut tot mai multe tulpini de gonococi rezistente la penicilină și tetraciclină, pentru infecțiile necomplicate este recomandată administrarea de cafalosporine cu spectru larg sau a fluoroquinolonelor sau chiar a spectinomicinei. Dacă, după administrarea tratamentului, pacientul mai prezintă simptomatologie specifică infecției, se impune efectuarea testelor de antibiorezistență.

Profilaxia este nespecifică și constă în practicarea contactele sexuale protejate și în administrarea corectă a tratamentului împotriva infecției.

Nu este indicată administrarea profilactică a antibioticelor, excepție făcând cazul oftalmiei gonococice. În această situație, imediat după naștere, se administrează profilactic intraconjunctival o soluție de nitrat de argint sau unguente cu antibiotice, precum eritromicina.

Un singur comentariu

Apasa aici pentru a adauga comentariu

Suntem pe social media

Like us!