Mycobacterium tuberculosis (Bacilul Koch)

Generlităţi

Mycobacterium tuberculosis sau bacilul Koch este o bacterie răspunzătoare de producerea bolii numite tuberculoză.  Aceasta este o specie a genului Mycobacterium, o categorie de bacili  acido-alcoolo rezistenţi.  Din această cauză, identificarea lui  nu se poate face prin intermediul coloraţiei Gram, ci folosind coloraţia Ziehl-Nielsen.

Tuberculoza nu este o boală mortală, însă cu toate acestea afectează foarte mulţi oameni anual, rezultând multe decese.  În România, mai mult ca în alte ţări, este o rată mare a imbolnăvirii în fiecare an. Aceasta afectează în principal oamenii, dar poate apărea şi la animalele care trăiesc în apropierea acestuia.

Principalele afecţiuni produse şi manifestările clinice

Bacilul Koch se transmite pe cale aeriană, de la persoanele bolnave. Odată ajuns în organism, acesta poate sau să ia o formă activă urmând să se manifeste simptomele specifice, sau sa rămână în formă latentă.  În cel de al doilea caz, bacteria se poate activa în condiţii de graviditate, nutriţie neadecvată,  pacient imunodeprimat sau care suferă de alte boli cronice.

Odată activată, bacteria afectează în special plămânii (tuberculoză pulmonară), dar  se poate extinde şi către alte regiuni, precum oasele şi articulaţiile, ganglionii limfatici, rinichii, tract urogenital, sitem nervos central etc.(tuberculoză extrapulmonară). Extinderea către alte organe este favorizată în situaţia organismelor care au imunitatea slăbită sau compromisă, ca şi în cazul pacienţilor infectaţi cu virusul HIV(Virusul Imunodeficientei Umane).

Printre simptomele bolii se numără tuse ce conţine sânge şi spută, scădere în greutate, oboseală accentuată, transpiraţii nocturne, febră. Acestea se regăsesc în tuberculoza primară. Organismul uman are o oarecare rezistenţă determinată genetic faţă de această bacterie. Acesta este motivul pentru care se obţine o imunitate relativă după o primă infecţie. Prin intermediul acesteia se vindecă leziunile produse şi se încetineşte înmulţirea bacililor, favorizând însănătoşirea. Pentru organismele care sunt deficitare din punct de vedere imunitar, apare tuberculoza secundară, ce se va manifesta mai lent.

Dacă tuberculoza are o evoluţie nefavorabilă, aceasta poate evolua în meningită tuberculoasă, în cazul primoinfecţiei, sau tuberculoza miliară, o formă mult mai gravă a bolii.

Diagnostic

Metodele de diagnosticare diferă în funcţie de starea de activare a bacilul. Pentru starea latentă, se fac teste de sânge(de eliberare de interferon gamma) sau teste cutanate(Testul Mantoux – test cutanat la tuberculina).  Aceastea sunt recomandate la pacienţii care prezintă risc mare de îmbolnăvire.

În cele mai multe situaţii, pacienţii se prezintă la consultaţii după instalarea simptomelor, deci în forma activă. În acest caz se vor efectua radiografii toracice sau investigaţii bacteriologice. Se pot identifica diferite leziuni la nivelul mediastinului sau al hilului prin intermediul radiografiei la nivel toracal.  Izolarea bacilului Koch se poate face prin cultura în vitro pe mediul Lowenstein-Jensen.

Tratament

Primul pas făcut după identificarea unui pacient bolnav de tuberculoză este izolarea lui, întrucât boala este foarte de contagioasă. Calea de transmitere este cea aeriană, prin picăturile ce pot proveni din tusea sau sputa pacientului.

Tratamentul este obligatoriu, întrucât evoluţia bolii poate fi extrem de nefavorabila în caz contrar, ducând la deces. Se utilizează mai multe antibiotice, pentru a exclude posibilitatea unei tulpini mai rezistente la unul dintre ele. Tratamentul este oferit gratuit şi diferă în funcţie de gravitatea bolii. Acesta poate dura între 6 luni şi un an şi începe în spital. După ameliorarea simptomelor tratamentul poate fi continuat acasa, însă este extrem de important să nu se întrerupă înainte de termen. Deşi nu mai are semne vizibile, boala poate reveni oricând dacă nu se respectă cu precizie indicaţiile medicului.

Epidemiologie

Sursa de infecţie a tuberculozei o reprezintă un o persoană infectată, ce poate împrăştia boala prin tuse şi spută. Din acest fapt este obligatoriu a fi declarată orice caz de îmbolnăvire. Categoriile vulnerabile de persoane care  sunt afectate mai des sunt: organismele imunodeprimate sau subnutrite, copii, vârstnicii, personalul medical care intră în contact cu pacienţi bolnavi, cei de provin din medii sociale nefavorabile sau dependenţii de alcool.

Profilaxie

Vaccinul antituberculos(BCG) este o masură eficientă de prevenire a răspândirii bolii care se practică în zonele cu incidenţă mare a bolii.Printre ele se numără şi România. Acesta se administrează nou-născuţilor şi oferă o imunizare mare pentru copii, dar cu un efect mai scăzut pentru adulţi. În zonele unde tuberculoza nu reprezIntă un pericol, nu se recomandă vaccinarea copiilor. Cauza este posibilitatea modificării rezultatelor testului cu tuberculină ce au fost observate la acest vaccin.

Un singur comentariu

Apasa aici pentru a adauga comentariu

Suntem pe social media

Like us!