Muschii membrului superior: umar, antebrat, brat, mana

MUŞCHII UMĂRULUI

Formează o masă musculară, care dă reliefurile umărului şi acoperă articulaţia scapulohumerală. Muşchii se dispun sub forma unui con cu baza la torace şi vârful la humerus. Ei sunt în număr de şase: deltoidul, supra-spinosul, infraspinosul, rotundul mare, rotundul mic şi subscapularul.

1. Muşchiul deltoid (M. deltoideus). Este cel mai superficial şi mai voluminos dintre muşchii umărului. Are formă triunghiulară şi acoperă articulaţia scapulohumerală.

Inserţii. Inserţia superioară se face corespunzător celor trei porţiuni ale sale:

- pe treimea laterală a marginii anterioare a claviculei (prin fibre tendinoase şi fibre musculare);

- pe marginea laterală a acromionului (prin mici aponevroze);

- pe buza inferioară a marginii posterioare a spinei scapulei (printr-o aponevroză triunghiulară).

De la origine, fasciculele musculare coboară spre humerus în modul următor: fasciculele anterioare (claviculare) oblic dinainte înapoi; fasciculele mijlocii (acromiale) vertical; iar cele posterioare (scapulare) oblic dinapoi înainte. Toate cele trei fascicule converg spre un tendon ce se prinde pe tuberozitatea deltoidiană a humerusului. Inserţia deltoidului pe humerus se face sub cea a pectoralului mare, fapt cu importanţă în deplasarea capetelor osoase într-o fractură a diafizei humerale situată deasupra tuberozităţii. Fragmentul inferior al osului se va deplasa în sus, tras de muşchiul deltoid, iar fragmentul superior, medial, tras de pectoralul mare.

Raporturi. Faţa superficială a muşchiului este acoperită de fascie şi piele. Faţa profundă acoperă articulaţia umărului, precum şi tendoanele muşchilor care înconjură articulaţia. Aceştia sunt: înapoi, infraspinosul, rotundul mic, rotundul mare şi capul lung al tricepsului; înainte, supraspiosul, bicepsul, coracobrahialul şi pectoralul mare. Marginea anterioară a muşchiului formează cu pectoralul mare spaţiul deltopectoral, iar marginea posterioară încrucişează muşchii infraspinos, rotund mare, rotund mic şi triceps. Vârful se prinde pe tuberozitatea deltoidiană, iar baza răspunde liniei de inserţie a trapezului.

Acţiune. Cele trei grupe de fascicule realizează urmă- toarele mişcări: a) fasciculele anterioare execută proiecţia

înainte şi rotaţia internă a braţului: b) cele posterioare, proiecţia înapoia şi rotaţia externă a braţului; c) fasciculul

mijlociu este exclusiv abductor. Acţiunea sinergică a celor trei fascicule produce abducţia braţului până la orizontală. Bursa subdeltoidiană (Bursa subdeltoidea), anexată muşchiului deltoid, este dispusă între faţa profundă a muşchiului şi tuberculul mare al humerusului. Este constantă şi comunică adesea cu bursa subacromială (Bursa sub- acromialis) situată între acromion şi ligamentul coraco-acromial, pe de o parte, şi capsula articulaţiei, pe de altă parte. Inflamaţia acestor burse (bursită) poate da o limitare a mişcărilor. În paralizia deltoidului, braţul atârnă flasc şi balant de-a lungul trunchiului, umărul este căzut, luând aspectul de „umăr în epolet", iar capsula articulară este relaxată, ceea ce poate duce la luxaţii şi

subluxaţii ale humerusului în articulaţia scapulohumerală.

Inervaţie. Este dată de nervul axilar.

2. Muşchiul supraspinos (M. supraspinatus) ocupă fosa supraspinoasă.

Inserţii. Are originea în fosa supraspinoasă a scapulei şi pe fascia cu caracter de aponevroză ce acoperă muşchiul. Fibrele musculare se îndreaptă anterior şi lateral trecând peste articulaţia scapulohumerală şi converg într-un tendon ce se insera pe feţişoara superioară de pe tuberculul mare al humerusului.

Raporturi. Muşchiul este acoperit de trapez şi acoperă fosa supraspinoasă şi capsula articulaţiei umărului.

Acţiune, a) Asupra articulaţiei scapulohumerale: este abductor al braţului, ajutând deltoidul în acţiunea sa. În paralizia acestuia îl poate înlocui parţial; are rolul unui ligament activ menţinând capul humeral în cavitatea glenoidă. b) Asupra capsulei articulare: inserându-se şi pe capsulă, o fereşte să fie prinsă între suprafeţele articulare în mişcările din articulaţia umărului.

Inervaţia este dată de nervul suprascapular, ramură colaterală a plexului brahial.

3. Muşchiul infraspinos (M. infraspinatus) ocupă cea mai mare parte a fosei infraspinoase.

Inserţii, Originea se face în fosa infraspinoasă prin fibre tendinoase şi pe fascia infraspinoasă ce-l acoperă. Fibrele converg într-un tendon ce trece posterior de articulaţia umărului şi se insera pe feţişoara mijlocie a tuberculului mare al humerusului.

Raporturi. Este acoperit de trapez, deltoid şi piele; acoperă fosa infraspinoasă şi articulaţia scapulohumerală; lateral răspunde marelui şi micului rotund.

Acţiune. Muşchiul este un rotator în afară al humerusului, cu eficienţă mai mare atunci când braţul a fost, în prealabil, rotat înăuntru. Este un tensor al capsulei articulare şi menţine în acelaşi timp în contact oasele în articulaţia scapulohumerală.

Muşchiul dispune de o bursă seroasă situată între tendonul propriu şi capul humeral (Bursa subtendinea musculi infraspinati).

Inervaţia este dată de nervul suprascapular.

4. Muşchiul rotund mic (M. teres minor) este situat lateral de muşchiul infraspinos, cu care se confundă la prima vedere.

Inserţii. Are originea pe faţa posterioară a scapulei, în vecinătatea marginii laterale a acesteia şi pe faţa profundă a fasciei infraspinoase. Muşchiul se îndreaptă lateral şi în sus, trecând înapoia articulaţiei scapulohumerale de a cărei capsulă aderă şi se termină printr-un tendon pe feţişoara inferioară a tuberculului mare al humerusului.

Raporturi. Este acoperit de muşchiul deltoid; el acoperă capul lung al tricepsului. La origine este situat imediat lângă rotundul mare, de care apoi se depărtează formând un spaţiu triunghiular; acesta va fi descris cu rotundul mare.

Acţiune. Este un rotator în afară al braţului.

Inervaţia este dată de nervul micului rotund, ram colateral din nervul axilar.

5. Muşchiul rotund mare (M. teres major) este alungit, voluminos şi puternic, întins de la unghiul inferior al scapulei, Ia creasta tuberculului mic al humerusului.

Inserţii. Medial porneşte de pe unghiul inferior al scapulei şi de pe jumătatea inferioară a fâşiei osoase situate de-a lungul marginii laterale a osului, având fibre inserate şi pe faţa profundă a fasciei infraspinoase. Fasciculele musculare se îndreaptă în sus, anterior şi lateral, şi se termină printr-un tendon pe creasta tuberculului mic al humerusului. între acest tendon şi humerus se dezvoltă o bursă sinovială (Bursa subtendinea musculi teretis majoris). Tendonul muşchiului rotund mare este situat înapoia tendonului muşchiului dorsal mare, de care este despărţit printr-o bursă sinovială. Marginile inferioare ale celor doi muşchi sunt unite.

Raporturi. Cele mai importante raporturi le au marginile muşchiului. Marginea inferioară formează cu marginea omonimă a muşchiului dorsal mare marginea posterioară a bazei axilei. Marginea superioară este separată de rotundul mic printr-un spaţiu triunghiular cu baza la humerus numit triunghiul birondo-humero-tricipital. Acesta este divizat în două porţiuni de capul lung al tricepsului: a) lateral, patrulaterul humero-tricipital, prin care trec nervul axilar şi artera circumflexă humerală posterioară; b) medial, triunghiul omotricipital, prin care trece artera circumflexă a scapulei. Faţa posterioară este acoperită de dorsalul mare şi piele; faţa anterioară este în raport tot cu muşchiul dorsalul mare care înconjură marginea inferioară a rotundului mare şi se aşază pe faţa lui anterioară; ea este încrucişată de vasele axilare şi de muşchiul coracobrahial.

Acţiune. Când muşchiul ia punctul fix pe torace, este adductor şi rotator înăuntru al braţului (deci sinergie cu dorsalul mare şi antagonist cu deltoidul); în acelaşi timp imprimă braţului şi o uşoară mişcare de retropulsie. Este mişcarea de „a pune mâinile la spate". Când ia punctul fix pe humerus, duce scapula în sus şi înainte.

Inervaţia o dă nervul toracodorsal din plexul brahial.

6. Muşchiul subscapular (m. subscapularis) este un muşchi triunghiular situat în fosa subscapulară.

Inserţii. Are originea în fosa subscapulară; de aici toate fibrele converg lateral într-un tendon ce aderă strâns de

capsula articulaţiei scapulohumerale şi se insera pe tuberculul mic al humerusului.

Raporturi. Faţa posterioară acoperă fosa subscapulară; faţa anterioară se aplică parţial pe torace, iar în rest se

îndepărtează de acesta şi ia parte la formarea peretelui posterior al axilei. Ca urmare va fi în raport cu conţinutul axilei, în special cu vasele şi nervii din această regiune.

Raporturile tendonului, diferite de cele ale corpului mus- cular (care au fost prezentate anterior), sunt următoarele:

posterior cu capsula articulaţiei de care este separat de bursa subscapulară (Bursa subtendinea musculi subscapularis); anterior este încrucişat de biceps şi coracobrahial, de care se află separat printr-o bursă seroasă independentă de articulaţie.

Acţiune. Este un rotator înăuntru al humerusului şi deci antagonist al infraspinosului, rotundului mic şi porţiunii scapulare a deltoidului; de asemenea şi adductor, când braţul este ridicat. în plus, menţine capul humeral în cavitatea glenoidă, având şi acţiune protectoare asupra capsulei.

Inervaţia provine din nervul subscapular.

Rezumatul acţiunilor muşchilor umărului. Rezumând acţiunea sinergică şi cea antagonistă a celor şase muşchi grupaţi în jurul articulaţiei scapulohumerale, se poate spune că:

- deltoidul şi supraspinosul sunt abductori;

- infraspinosul şi rotundul mic sunt rotatori în afară;

- rotundul mare şi subscapularul sunt adductori şi rotatori înăuntru.

MUŞCHII NECESARI MIŞCĂRILOR ÎN ARTICULAŢIA SCAPULO-HUMERALĂ

Pot fi grupaţi astfel:

a) proiecţia înainte este executată de muşchiul deltoid (porţiunea anterioară) pectoralul mare şi muşchiul biceps brahial. Cel mai important este deltoidul, aşa că în paralizia lui, bolnavul are dificultate în ducerea alimentelor la gură;

b) proiecţia înapoi este executată de muşchiul deltoid (prin fasciculul posterior) dorsal mare, rotund mare, capul lung al tricepsului; rolul principal îl are deltoidul;

c) abducţia este asigurată de deltoid şi supraspinos, ajutaţi de capul lung al bicepsului;

d)adducţia este realizată de un complex muscular format din cei doi muşchi mari ai axilei (pectoralul mare şi dorsal

mare), apoi de toţi muşchii umărului, în afară de supraspinos (deltoid prin fasciculul anterior şi cel posterior, infraspinos, rotund mare, rotund mic, subscapular) şi de muşchii lungi ai braţului (biceps şi coracobrahial).

e) rotaţia înăuntru: cel mai important este subscapularul, susţinut de pectoralul mare, dorsalul mare, rotundul mare şi de capul lung al bicepsului;

f)rotaţia înafară este dată de infraspinos şi rotundul mic.

MUŞCHII BRAŢULUI

Sunt aşezaţi în două regiuni: regiunea anterioară, cu muşchii biceps brahial, coracobrahial şi brahial; regiunea

posterioară, cu muşchiul triceps brahial. Aceste regiuni sunt separate între ele prin septe intermusculare ce provin

din fascia braţului.

MUŞCHII REGIUNII ANTERIOARE

Regiunea anterioară cuprinde muşchii flexori, aşezaţi pe două planuri: planul superficial format de bicepsul brahial şi planul profund format de muşchii coracobrahial şi brahial.

1. Muşchiul biceps brahial (M. biceps brachii) este un muşchi lung, fusiform, cu originea pe scapulă, prin două

capete distincte: capul lung şi capul scurt, care se unesc într-un corp muscular ce coboară prin loja anterioară a

braţului şi se termină pe extremitatea superioară a radiusului. La omul viu, medial de el există un şanţ bicipital medial (Sulcus bicipitalis medialis) care răspunde traiectului arterei brahiale; iar lateral, când muşchiul biceps este

contractat, apare şanţul bicipital lateral (Sulcus bicipitalis lateralis).

Inserţii. Ia originea prin două porţiuni: capul scurt sau porţiunea scurtă (Caput breve) pe vârful procesului coracoid, printr-un tendon comun cu al coracobrahialului (tendonul coracobicipital); capul lung sau porţiunea lungă (Caput longum) aşezat

lateral de precedentul, se insera printr-un tendon pe tuberculul supraglenoidian al scapulei şi pe cadrul glenoidian. Tendonul trece prin interiorul cavităţii articulare scapulohumerale învelit într-o teacă sinovială (Vagina tendinis intertubercularis). El este deci intracapsular, dar extrasinovial.

Iese apoi din articulaţie şicoboară prin şanţul intertubercular, unde este acoperit de tendonul marelui pectoral. Cele două capete, la început independente, fuzionează într-un singur corp muscular gros şi fusiform ce descinde până la cot, unde se insera printr-un tendon pe tuberozitatea radiusului. Între tendon şi tuberozitate există o bursă bicipitoradială (Bursa bici-

pitoradialis). De pe partea medială a acestui tendon se desprinde o lamă aponevrotică numită aponevroza muşchiului biceps sau expansiunea bicipitală (Aponeurosis musculi bicipitis brachii sau Aponeurosis bicipitalis). Aponevroza radiază în direcţie ulnară şi se ancorează în fascia antebrahială.

Raporturi, a) La umăr, tendoanele bicepsului sunt situate în axilă: capul lung în cavitatea articulară între capul humerusului şi capsulă; capul scurt, lateral de coracobrahial, vine în raport cu peretele posterior al axilei, iar anterior este acoperit de peretele anterior al acestei regiuni.

b) La braţ este acoperit anterior de fascia brahială, ţesut celular subcutanat şi piele, iar posterior, este aşezat pe muşchiul brahial, de care este separat prin nervul musculocutanat. Lateral vine în raport cu muşchii deltoid şi brahioradial, medial cu mănunchiul vasculo-nervos brahial, fiind muşchiul satelit al arterei brahiale.

c) La nivelul cotului intră în unghiul format de grupul muşchilor epitrohleeni şi cel al muşchilor laterali (brahioradial, muşchii lung şi scurt extensori radiali ai carpu- lui); medial de el trec vasele brahiale (acoperite de aponevroza bicipitală); lateral de muşchi trec nervul radial şi artera recurentă radială. În 20% din cazuri, între tendonul terminal al bicepsului, tendonul brahialului şi coarda oblică, se poate dezvolta o bursă interosoasă cubitală (Bursa cubitalis interossed).

Acţiune. Are acţiune atât asupra braţului cât şi a antebraţului. Cu toate că sare numai peste două articulaţii, acţiunea lui se efectuează până în articulaţia radioulnara distală. Muşchiul flectează antebraţul pe braţ, dar flexia este completă numai dacă antebraţul este în supinaţie.

Este un puternic supinator al antebraţului: când antebraţul se află în pronaţie, tuberozitatea radiusului este aşezată

dorsal, tendonul bicepsului fiind înfăşurat în jurul radiusului; contracţia muşchiului deplasează înainte tuberozitatea şi duce antebraţul în supinaţie. Asupra braţului are, prin capul scurt, o acţiune de adducţie (ca şi coracobrahialul); prin capul lung, care ia capul humeral drept hipomohlion, este abductor. Când ia punct fix pe antebraţ,flectează braţul pe antebraţ.

Inervaţia este dată de nervul musculocutanat.

2. Muşchiul coracobrahial (M. coracobrachialis) este situat medial faţă de capul scurt al bicepsului.

Inserţii. Proximal se insera printr-un tendon comun cu al capului scurt al bicepsului, pe vârful procesului

coracoid. Fasciculele musculare merg în jos şi se fixează pe faţa medială a humerusului, în porţiunea ei mijlocie,

unde se află o impresiune rugoasă.

Raporturi. Situat în bună parte în axilă, el are trei raporturi principale: medial cu mănunchiul vasculo-nervos axilar, lateral cu capul scurt al bicepsului şi este perforat de nervul musculocutanat.

Are raporturi strânse cu vasele axilei, constituind un bun reper pentru descoperirea lor. între tendonul de inser-

ţie al muşchiului coracobrahial şi muşchiul subscapular se găseşte bursa muşchiului coracobrahial (Bursa musculi

coracobrachialis).

Acţiune. Este adductor şi proiector înainte al braţului.

Inervaţie: Din nervul musculocutanat.

3. Muşchiul brahial (M. brachialis) este un muşchi lăţit, situat la partea anterioară şi inferioară a braţului, înapoia

bicepsului; el dă lărgimea braţului în partea lui inferioară.

Inserţii. Inserţia superioară se face pe buza inferioară a tuberozităţii deltoidiene, pe feţele laterală şi medială a

humerusului dedesubtul inserţiei deltoidului şi pe cele două septe intermusculare ale braţului, în special pe cel medial.

Fibrele musculare descind, trec înaintea capsulei articulaţiei cotului pe care o parte din ele se insera şi se termină

printr-un tendon pe baza procesului coronoid al ulnei.

Raporturi. Vine în raport anterior cu bicepsul, de care este separat prin nervul musculocutanat; medial cu mănunchiul vasculo-nervos al braţului şi cu muşchiul rotund pronator; lateral cu muşchi brahioradial şi lung extensor radial al carpului. între brahioradial şi brahial trec nervul radial, arterele brahială profundă şi recurentă radială; posterior răspunde humerusului şi feţei anterioare a articulaţiei cotului.

Acţiune. Este cel mai puternic flexor al antebraţului pe braţ şi tensor al capsulei articulaţiei cotului.

Inervaţia provine din nervul musculocutanat, mai rar din nervul radial.

MUŞCHIUL REGIUNII POSTERIOARE

Regiunea conţine un singur muşchi, tricepsul brahial.

Muşchiul triceps brahial (M. triceps brachii) este un muşchi voluminos, format din trei porţiuni: o porţiune

lungă şi două porţiuni scurte.

Inserţii. Capul lung (Caput longum) se insera printr-un tendon pe tuberculul infraglenoidian al scapulei; aderă de capsula articulaţiei umărului şi coboară între cei doi muşchi rotunzi pentru a se uni cu celelalte două capete şi a forma corpul muşchiului. Capul lateral (Caput laterale) se insera pe septul intermuscular brahial lateral şi pe faţa posterioară a humerusului, deasupra şanţului nervului radial. Capul medial (Caput mediale) se insera pe septul intermuscular brahial

medial şi pe faţa posterioară a humerusului, situată sub şanţul radiasului. Cele trei porţiuni merg în jos şi se insera printr-un tendon comun puternic pe faţa posterioară şi pe cele două margini ale olecranului. Unele fibre profunde se fixează

pe capsula articulaţiei'cotului (M. articulam cubitî); ele împiedică prinderea capsulei între suprafeţele articulare. Pe viu, simpla extensie a antebraţului evidenţiază muşchiul.

Raporturi. Muşchiul are raporturi importante: posterior este acoperit de deltoid şi mai jos de piele; anterior este separat prin nervul radial şi artera brahială profundă, de humerus; de-a lungul marginii mediale merge nervul ulnar; capul lung al muşchiului triceps participă la formarea patrulaterului humerotricipital şi al triunghiului omotricipital. Între fasciculele tendonului tricipital se găseşte uneori, bursa intratendinoasă olecraniană (Bursa intratendinea olecrani); înaintea tendonului tricepsului, între el şi olecran se află bursa subtendinoasă olecraniană (bursa subtendinea m.

tricipitis brachii), iar între olecran şi piele se află bursa subcutanată olecraniană (Bursa subcutanea olecrani).

Acţiune. Muşchiul este extensor al antebraţului, tensor al capsulei articulare; extensor şi adductor al braţului prin

capul lung.

Inervaţie. Ramuri din nervul radial.

MUŞCHII ANTEBRAŢULUI

Muşchii antebraţului sunt grupaţi în trei regiuni: anterioară, laterală şi posterioară.

REGIUNEA ANTERIOARĂ

Cuprinde opt muşchi, dispuşi în patru planuri:

a) primul plan este format din patru muşchi, care în succesiune latero-medială sunt: rotund pronator, flexor radial al carpului, palmar lung, flexor ulnar al carpului;

b)planul al doilea este format de flexorul superficial al degetelor;

c) planul al treilea este format de muşchii flexor profund al degetelor şi flexor lung al policelui;

d) planul al patrulea este format de muşchiul pătrat pronator.

Muşchii acestei regiuni au porţiunile lor musculare spre partea proximală a antebraţului, iar tendoanele spre partea distală. în grupul superficial, format de primele două planuri, toţi muşchii iau naştere pe epicondilul medial, de unde şi numele lor de epitrohleeni. Muşchii grupului profund, format de următoarele două planuri, au originea pe diafizele oaselor antebraţului.

1. Muşchiul rotund pronator (M. pronator teres) este cel mai lateral muşchi al primului plan.

Inserţii. Ia naştere prin două fascicule: un fascicul humeral (Caput humerale) de pe faţa anterioară a epicondilului medial; altul ulnar (Caput ulnare) de pe faţa medială a procesului coronoid al ulnei. După un scurt traiect, cele două fascicule fuzionează dând corpul muscular, ce se îndreaptă oblic în jos şi lateral şi se fixează în treimea mijlocie a feţei laterale a radiusului, pe tuberozitatea pronatorie.

Raporturi. Prezintă trei raporturi principale: marginea lui laterală delimitează cu brahioradialul fosa cubitală (Fossa cubitî) în care pătrunde bicepsul brahial; iar între biceps şi rotundul pronator se află artera brahială, acoperită de aponevroza muşchiului biceps. Nervul median trece printre cele două capete de origine ale muşchiului.

Acţiune. Este un pronator al mâinii, iar prin capul humeral, flexor al antebraţului pe braţ.

Inervaţia este dată de nervul median.

2. Muşchiul flexor radial al carpului (M. flexor carpi radialis) sau palmarul mare.

Inserţii. Are originea pe faţa anterioară a epicondilului medial şi pe despărţitoarele fibroase care îl separă de rotundul

pronator, lateral, şi de palmarul lung, medial. Fasciculele musculare se îndreaptă în jos şi în afară, iar la partea mijlocie

a antebraţului converg către un tendon. Acesta trece înapoia retinaculului flexorilor şi se insera printr-o expansiune

fibroasă, pe baza metacarpianului al doilea.

Raporturi. La antebraţ: faţa superficială este acoperită de fascia antebrahială şi piele; faţa profundă acoperă muşchii flexor superficial al degetelor şi flexor lung al policelui. Tendonul lui participă în treimea distală a antebraţului împreună cu tendonul brahioradialului la delimitarea şanţului pulsului. Acest şanţ are o deosebită importanţă în practica medicală, la acest nivel palpându-se pulsul arterei radiale; serveşte, de asemenea, în medicina operatorie la descoperirea acestei artere, situată lateral de tendonul flexorului, cât şi a nervului median, situat

medial de el. La gâtul mâinii tendonul trece înapoia retinaculului flexorilor, în şanţul osului trapez, unde prezintă o bursă seroasă.

Acţiune. Este un flexor al mâinii pe antebraţ şi slab flexor al antebraţului pe braţ; este de asemenea, slab abductor al mâinii şi pronator al antebraţului, când mâna este în extensie.

Inervaţia este dată de nervul median.

3. Muşchiul palmar lung (M. palmaris longus) sau palmarul mic. Muşchiul se întinde de la epicondilul medial, la palmă, fund situat medial de flexorul radial al carpului. în 20% din cazuri lipseşte.

Inserţiile se fac pe faţa anterioară a epicondilului medial şi pe despărţitoarele fibroase ce-1 separă de muşchii

flexor radial al carpului, lateral, şi flexor ulnar al carpului, medial. Corpul muscular foarte scurt se continuă cu un

lung tendon care trece pe dinaintea retinaculului flexorilor şi se termină la palmă cu aponevroza palmară.

Acţiune. Este un slab flexor al mâinii şi al antebraţului; slab pronator al mâinii.

Inervaţia este dată de nervul median.

4. Muşchiul flexor ulnar al carpului (M. flexor carpi ulnaris) sau muşchiul cubital anterior.

Prezintă un traiect paralel cu ulna, de la epicondilul medial la pisiform, fiind muşchiul cel mai medial din primul plan.

Inserţii. Cea proximală se face prin două capete: unul

humeral (Caput numerale) pe epicondilul medial şi altul ulnar (Caput ulnare) pe marginea medială a olecranului

şi pe cele două treimi superioare ale marginii posterioare a ulnei. Aceste capete sunt unite printr-o arcadă fibroasă pe sub care trec nervul ulnar şi artera recurentă ulnară posterioară. Corpul muscular se continuă cu un tendon ce se insera pe osul pisiform.

Raporturi. Raporturile principale sunt cu artera şi nervul ulnar, pe care le acoperă prin faţa profundă sau laterală, fiind muşchiul lor satelit.

Acţiune. Este flexor şi adductor al mâinii.

Inervaţia o dă nervul ulnar.

5. Muşchiul flexor superficial al degetelor (M. flexor digitorum superficialis) formează singur planul al doilea al muşchilor regiunii anterioare a antebraţului.

Inserţii. Inserţia proximală este întinsă şi porneşte prin două capete: capul principal sau humero-ulnar (Caput humero-ulnare) pleacă de pe faţa anterioară a epicondilului medial şi de pe marginea medială a procesului coronoid; capul accesor sau radial (Caput radiale) se prinde pe marginea anterioară a radiusului în porţiunea proximală. între aceste capete se întinde o arcadă tendi- noasâ, pe sub care trec artera uînară şi nervul median. Corpul muscular este format dintr-un strat superficial destinat degetelor III şi IV şi dintr-un strat profund, ce conţine fibre pentru degetele II şi V. La partea distală a

antebraţului, corpul muscular se împarte în patru porţiuni, care se termină fiecare prin câte un tendon. Acestea trec separat pe sub retinaculul flexorilor, ajung la palmă şi apoi la degetele respective. La nivelul falangei proximale, fiecare tendon se divide în două fâşii. Acestea se reunesc mai jos (unele fibre ale lor chiar se încrucişează) formând

Chiasma tendinum şi delimitează astfel un orificiu prin care trec tendoanele flexorului profund al degetelor.

Reconstituind, tendonul se împarte în două bandelete terminale, care merg să se insere pe partea mijlocie a falangei medii.

Raporturi, a) La antebraţ, muşchiul este aşezat pe flexorul profund al degetelor, de care este separat prin nervul median şi artera ulnară, şi este acoperit de planul muscular superficial şi piele.

b) La gâtul mâinii, tendoanele trec prin canalul osteofibros al carpului împreună cu cele ale flexorului profund al

degetelor şi al flexorului lung al policelui, precum şi cu nervul median. Alunecarea lor este favorizată de o teacă sinovială.

c) La palmă, tendoanele sunt situate înaintea celor ale flexorului profund al degetelor.

d) La degete sunt importante raporturile între tendoanele celor doi flexori ai degetelor. Am văzut că tendoanele

flexorului superficial prezintă în dreptul falangei proximale câte un orificiu prin care pătrunde tendonul cores-

punzător al flexorului profund, ce devine astfel superficial. Deci, la nivelul falangelor medie şi distală dispoziţia

tendoanelor este inversată: tendonul flexorului profund este situat anterior (tendon perforant) iar al celui superficial, posterior (tendon perforat). Cele două tendoane, superficial şi profund, sunt menţinute pe faţa anterioară a falangelor printr-o lamă conjunctivă recurbată ca un semicerc, numită teaca fibroasă a degetelor mâinii (Vaginae fibrosae digitorum manus). Această lamă se fixează pe marginile feţelor anterioare ale falangelor. La fiecare deget se formează deci câte un canal osteofibros pentru tendoanele respective, unde acestea sunt fixate pe faţa anterioară a falangei prin mezotendoane. La degete acestea se numesc frâie ale tendoanelor şi pot fi lungi sau scurte (Vincula tendinum, Vinculum longum, Vinculum breve).

Acţiune. Muşchiul flectează falanga medie pe cea proximală, degetele pe mână, mâna pe antebraţ şi antebraţul pe braţ. Este un adductor al mâinii şi apropie degetele depărtate.

Inervaţia o dă nervul median.

6. Muşchiul flexor profund al degetelor (M.flexor digitorum profundus) formează partea medială a stratului al treilea muscular.

Inserţii. Originea este pe cele două treimi proximale ale feţelor anterioară şi medială ale ulnei şi pe membrana

interosoasă a antebraţului. Corpul muscular se îndreaptă distal, iar la partea mijlocie a antebraţului se împarte în patru fascicule, continuate fiecare prin câte un tendon. Acestea trec înapoia retinaculului flexorilor, ajung la

palmă unde diverg spre degetele II, II, IV şi V; aici perforează tendoanele flexorului superficial şi se termină

pe baza falangelor distale. Pe tendoanele acestui muşchi, la nivelul palmei, se insera muşchii lombricali.

Raporturi. La antebraţ: muşchiul este aşezat pe ulnă, pe membrana interosoasă şi pe pătratul pronator; este acoperit de flexorul superficial al degetelor şi de flexorul ulnar al carpului. între aceşti doi muşchi şi flexorul profund trec nervul median, vasele şi nervul ulnar. La gâtul mâinii, la palmă şi la degete are raporturi identice cu ale flexorului superficial şi au fost studiate cu acestea.

Acţiune. Este flexor al ultimelor două falange, al mâinii pe antebraţ şi adductor al mâinii.

Inervaţie. Porţiunea medială primeşte ramuri din nervul ulnar, porţiunea laterală din nervul median (inter-

ososul anterior).

7. Muşchiul flexor lung al policelui (M flexorpollicis longus). Este un muşchi situat în acelaşi plan cu precedentul, dar lateral de el.

Inserţiile se fac proximal pe faţa anterioară a radiusului şi pe membrana interosoasă. Corpul muscular se continuă cu un tendon ce se termină pe baza falangei distale a policelui.

Raporturi. La antebraţ este acoperit de muşchii planurilor precedente şi acoperă radiusul şi membrana interosoasă. Marginea lui laterală vine în raport cu capul radial al flexorului superficial al degetelor iar marginea medială, cu flexorul profund al degetelor, de care este separat printr-un interstiţiu, pe unde trec vasele şi nervul interosos anterior. La gâtul mâinii trece înapoia retinaculului flexorilor, în canalul carpian. La mână trece printre cele două fascicule ale flexorului scurt al policelui. La deget, tendonul intră într-un tunel osteo-fibros asemănător cu cel al celorlalte degete.

Acţiune. Muşchiul flectează falanga distală pe cea proximală, degetul pe metacarpian şi mâna pe antebraţ, determinând şi o uşoară abducţie a acesteia.

Inervaţia este dată de nervul median (interososul anterior).

Acţiunea flexorilor degetelor. Acţiunea flexorilor asupra falangei proximale este foarte redusă. Această flexiune este executată de interosoşi. Muşchii flexori au o importantă acţiune de flexiune asupra mâinii, datorită retinaculului flexorilor care îi menţine strâns pe carp. Flexorul profund al degetelor are acţiune în flexiunea de forţă, iar cel superficial intervine în

mişcările delicate.

8. Muşchiul pătrat pronator (M. pronator quadrate) se întinde între porţiunile distale ale ulnei şi radiusului.

Inserţii. Plecate din treimea inferioară a feţei anterioare a ulnei, fibrele merg transversal şi se insera pe faţa anterioară a radiusului, în treimea corespunzătoare.

Raporturi. Muşchiul acoperă scheletul antebraţului şi articulaţia radio-ulnară distală şi este acoperit de flexorul lung al policelui, de flexorul profund al degetelor şi de flexorul ulnar al carpului.

Acţiune. Este un pronator al mâinii şi antebraţului.

Inervaţia o dă nervul median prin ramura interosoasă.

MUŞCHII REGIUNII POSTERIOARE A ANTEBRAŢULUI

Regiunea posterioară a antebraţului este formată din opt muşchi dispuşi pe două planuri.

Planul superficial conţine patru muşchi: extensorul degetelor, extensorul degetului mic, extensorul ulnar al carpului şi anconeul.

Planul profund este constituit tot de patru muşchi: lungul abductor al policelui, scurtul extensor al policelui, lungul extensor al policelui şi extensorul indexului. Ei formează la origine o masă musculară comună, nedivizată, care apoi se împarte în cei patru muşchi.

1. Muşchiul extensor al degetelor (M. extensor digitorum) este muşchiul cel mai lateral din stratul superficial.

Inserţii. Proximal se fac pe epicondilul lateral, pe ligamentul colateral radial, pe fascia antebrahială şi pe despărţitoarele fibroase care îl separă de muşchii vecini. Corpul muscular se îndreaptă distal şi se împarte în patru fascicule ce se continuă prin câte un tendon spre degetele II-V. La nivelul articulaţiilor metacarpofalangiene, fiecare tendon trimite câte o expansiune fibroasă care aderă de capsula articulară şi se insera pe falanga proximală; apoi primesc expansiunile largi ale muşchilor interosoşi şi ale lombricalilor cu care formează aponevroza dorsală a degetelor. Fiecare tendon se împarte în trei ramuri aponevrotice: cea mediană se fixează pe faţa dorsală a falangei medii; iar celelalte se unesc şi se prind pe faţa dorsală a falangei distale. Tendoanele degetelor III, IV şi V sunt legate între ele pe faţa dorsală a metacarpienelor prin

punţi fibroase transversale (Connexus intertendineus).

Raporturi. Faţa posterioară a muşchiului este acoperită la nivelul antebraţului de piele şi de fascia antebrahială, la gâtul mâinii de retinaculul extensorilor, iar la mână de fascia dorsală a mâinii.

Prin faţa sa anterioară extensorul degetelor acoperă muşchiul supinator şi muşchii planului profund al antebraţului, articulaţia radiocarpiană, muşchii interosoşi dorsali şi falangele. Marginea laterală vine în raport cu scurtul extensor radial al carpului, iar marginea sa medială cu extensorul degetului mic.

Acţiune. Este un extensor al falangei distale pe cea medie, a acesteia pe cea proximală, a falangei proximale pe metacarp şi a mâinii pe antebraţ. Extensia falangei proximale este puternică, în timp ce extensia celorlalte falange este insuficientă, ea fiind completată de interosoşi. Muşchiul este şi extensor şi adductor al mâinii şi abductor al degetelor.

Inervaţia provine din ramura profundă a radialului.

2. Muşchiul extensor al degetului mic (M. extensor digiti minimi) este situat medial de extensorul degetelor şi fuzionat adesea cu acesta.

Inserţii. Se fac pe epicondilul lateral, fascia antebrahială şi pe despărţitoarele fibroase care îl separă de muşchii vecini. Corpul muscular se continuă cu un tendon, ce trece pe sub retinaculul extensorilor printr-o culisă specială, merge de-a lungul celui de-al V-lea metacarpian şi se insera pe ultimele două falange ale degetului mic, fuzionându-se cu tendonul provenit de la extensorul degetelor.

Raporturi. Medial, vine în raport cu extensorul ulnar al carpului; lateral, cu extensorul degetelor; raporturile anterioare şi posterioare sunt similare cu ale muşchiului precedent.

Acţiune. Este extensor al degetului mic, contribuind şi la extensia mâinii.

Inervaţia este dată de un firişor din ramura profundă a nervului radial.

3. Muşchiul extensor ulnar al carpului (M. extensor carpi ulnaris) sau cubitalul posterior, este situat medial

de precedentul.

Inserţii. Proximal se insera prin capul humeral pe epicondilul lateral (Caput numerale), pe marginea posterioară a ulnei prin capul ulnar (Caput ulnare) şi pe fascia antebrahială. Tendonul lui trece prin şanţul epifizei distale a ulnei, între cap şi procesul stiloid şi se insera pe baza metacarpianului V.

Raporturi. Este acoperit de fascia antebrahială şi piele. Anterior vine în raport cu muşchiul supinator, cu muşchii stratului profund şi cu ulna. Marginea laterală răspunde extensorului degetului mic; marginea medială, proximal anconeului şi distal ulnei, care-l separă de muşchiul flexor ulnar al carpului.

Acţiune. Muşchiul este extensor şi adductor al mâinii.

Inervaţia provine din ramura profundă a radialului.

4. Muşchiul anconeu (M. anconeus) este un muşchi mic, triunghiular, situat în regiunea cotului, care din punct

de vedere anatomic şi fiziologic poate fi considerat ca o porţiune a tricepsului brahial.

Inserţii. Se fac pe partea posteromedială a epicondilului lateral, de unde fibrele musculare se îndreaptă oblic, distal şi medial, terminându-se pe suprafaţa triunghiulară de pe treimea proximală a feţei posterioare a ulnei.

Raporturi. Faţa superficială este acoperită de piele şi fascie, faţa profundă vine în raport cu articulaţia cotului şi

cu muşchiul supinator. Marginea proximală e în raport cu tricepsul, iar marginea distală cu extensorul ulnar al carpului.

Sub inserţia proximală se găseşte bursa anconeului.

Acţiune. Muşchiul este extensor al antebraţului.

Inervaţia provine din nervul radial.

5. Muşchiul abductor lung al policelui (M. abductor pollicis longus). Este cel mai lateral şi mai puternic dintre muşchii planului profund.

Inserţii. Proximal se fac pe faţa posterioară a ulnei, pe faţa posterioară a radiusului (treimea mijlocie) şi pe membrana interosoasă. Muşchiul se îndreaptă oblic în jos şi în afară; se continuă printr-un tendon ce trece prin şanţul de pe faţa laterală a extremităţii distale a radiusului împreună cu tendonul scurtului extensor al policelui, se insera pe baza primului metacarpian.

Raporturi. în partea proximală, fiind situat profund, este acoperit de muşchii precedenţi; în partea distală a antebraţului devine superficial şi este acoperit doar de fascia ; antebrahială şi piele. Muşchiul acoperă oasele antebraţului,

tendonul lui încrucişând muşchii scurt şi lung extensori radiali ai carpului. Marginea laterală vine în raport cu supinatorul, iar cea medială cu scurtul extensor al policelui.

Acţiune. Muşchiul este abductor al policelui şi al mâinii. El este sinergist al muşchilor flexori (şi nu al extensorilor). În caz de paralizie a flexorilor el poate să- i înlocuiască.

Inervaţia o dă nervul interosos posterior, ramură a radialului.

6. Muşchiul extensor scurt al policelui (M. extensor pollicis brevis) este situat medial de precedentul.

Inserţii. Are aceeaşi inserţie proximală şi acelaşi traiect cu precedentul, de care este alipit în partea proximală. Tendonul său trece prin aceeaşi lojă osteo-fibroasă şi se insera distal pe baza falangei proximale a policelui.

Raporturi. Prezintă aceleaşi raporturi cu precedentul. Tendoanele ambilor muşchi formează împreună relieful ce delimitează lateral „tabachera anatomică".

Acţiune. Este extensor şi abductor al policelui.

Inervaţia este dată de nervul interosos posterior, ramură a radialului.

7. Muşchiul extensor lung al policelui (M. extensor pollicis longus) este situat medial de precedentul.

Inserţii. Se prinde proximal pe membrana interosoasă şi pe treimea mijlocie a feţei posterioare a ulnei. Tendonul

terminal trece printr-un şanţ oblic, situat pe faţa posterioară a epifizei distale a radiusului; coteşte puţin împrejurul crestei osoase ce delimitează lateral acest şanţ; apoi îndreptându-se oblic distal şi lateral, încrucişează tendoanele extensorilor radiali ai carpului şi se insera pe falanga distală a policelui.

Raporturi. La antebraţ, muşchiul are aceleaşi raporturi ca şi precedenţii. La gâtul mâinii, între tendoanele scurtului extensor şi al lungului abductor situate lateral, şi tendonul lungului extensor situat medial, se delimitează un triunghi care corespunde la suprafaţă depresiunii denumite „tabachera anatomică". în fundul acesteia, pe planul osos, se găsesc tendoanele extensorilor radiali ai carpului şi artera radială.

Acţiune. Muşchiul extinde falanga distală a policelui, înclinând lateral şi extinzând uşor întreaga mână. Asupra

policelui pus în abducţie are însă o acţiune de adducţie.

Inervaţia provine din nervul interosos posterior, ramura a radialului.

8. Muşchiul extensor al indexului (M.. extensor indicis) este cel mai medial din grupul muşchilor profunzi.

Inserţii. Inserţia proximală se face pe faţa posterioară a ulnei şi a membranei interosoase. La gâtul mâinii ten-

donul lui trece prin acelaşi canal osteo-fibros cu extensorul degetelor; la nivelul articulaţiei metacarpofalangiene se confundă cu tendonul acestuia, destinat degetului index.

Raporturi. La nivelul antebraţului este acoperit de muşchii superficiali, iar la mână de fascie şi piele; acoperă ulna, articulaţia radiocarpiană, carpul şi metacarpul.

Acţiune. Muşchiul este extensor al indexului şi ajută la extensia mâinii.

Inervaţia. Se face prin nervul interosos posterior, ramură a nervului radial.

MUŞCHII REGIUNII LATERALE A ANTEBRAŢULUI

Regiunea laterală a antebraţului cuprinde patru muşchi, aşezaţi pe două planuri; planul superficial cu muşchii brahioradial, lung extensor radial al carpului şi scurt extensor radial al carpului şi un plan profund reprezentat de un singur muşchi, muşchiul supinator.

1. Muşchiul brahioradial (M. hrachioradialis) este cel mai superficial şi cel mai puternic muşchi al grupului lateral.

Inserţii. Inserţia proximală se face pe marginea laterală a humerusului şi pe septul intermuscular lateral al braţului.

Corpul muscular se continuă cu un tendon ce se insera pe baza procesului stiloid al radiusului.

Raporturi. Raporturile principale sunt formate de marginea anterioară. La braţ această margine formează cu muşchii brahial şi biceps şanţul bicipital lateral, prin care trec nervul radial şi arteră recurentă radială. La nivelul antebraţului, este în raport cu ramura superficială a nervului radial şi cu artera radială; muşchiul brahioradial este aici satelitul arterei radiale.

Acţiune. Muşchiul este un puternic flexor al antebraţului pe braţ. El devine supinator numai când antebraţul este în pronaţie forţată şi pronator când antebraţul este în supinaţie completă.

Inervaţia provine din nervul radial.

2. Muşchiul lung extensor radial al carpului (M. extensor carpi radialis longus).

Inserţii. Pornit de pe marginea laterală a humerusului şi de pe septul intermuscular lateral al braţului, corpul muscular se continuă de la jumătatea antebraţului cu un tendon, ce coboară prin şanţul cel mai lateral de pe faţa posterioară a extremităţii distale a radiusului şi se insera pe baza celui de-al doilea metacarpian.

Raporturi. Muşchiul acoperă articulaţia cotului, scurtul extensor radial al carpului şi articulaţia radiocarpiană.

El este acoperit de brahioradial, iar distal este încrucişat superficial de tendoanele lungului abductor, scurtului extensor şi lungului extensor al policelui.

Acţiune. Este extensor şi abductor al mâinii, flectează antebraţul pe braţ şi contribuie la supinaţie.

Inervaţia o dă nervul radial.

3. Muşchiul scurt extensor radial al carpului (M. extensor carpi radialis brevis) este mai scurt şi este acoperit în parte de precedentul.

Inserţii. Ia naştere de pe epicondilul humeral lateral şi de pe ligamentul colateral radial al articulaţiei cotului.

Tendonul lui merge paralel cu cel al extensorului radial lung, trece prin acelaşi şanţ osos al extremităţii distale

radiale şi se insera pe baza celui de al treilea metacarpian. Între tendonul său terminal şi baza metacarpianului al III-lea se găseşte bursa lui seroasă (Bursa musculi extensoris carpi radialis brevis).

Raporturi. Este acoperit de muşchiul lung extensor radial al carpului, de care se desparte numai în apropierea

inserţiei distale. împreună cu acestea este încrucişat superficial de muşchii lung abductor, scurt extensor şi lung extensor al policelui. Extensorul scurt acoperă radiusul, muşchiul supinator şi muşchiul rotund pronator.

Acţiunea. Este extensor şi abductor al mâinii.

Inervaţia provine din ramura profundă a nervului radial.

4. Muşchiul supinator (M. supinator) este scurt şi gros, situat profund faţă de muşchii precedenţi.

Inserţii. Majoritatea fibrelor îşi au originea pe suprafaţa rugoasă de sub incizura radială a ulnei şi pe creasta

muşchiului supinator; se mai prind însă şi pe ligamentul colateral radial al articulaţiei cotului, pe ligamentul inelar

şi pe epicondilul humeral lateral. Fibrele musculare coboară înconjurând posterior treimea proximală a radiusului, pentru a se insera pe faţa laterală a acestuia.

Raporturi. Supinatorul este străbătut de ramura profundă a nervului radial. Muşchiul este profund situat, aco-

perit fiind de cei doi extensori radiali ai carpului, precum şi de muşchii planului superficial al regiunii posterioare.

Faţa lui profundă acoperă articulaţia cotului.

Acţiune. Este cel mai puternic şi mai constant supinator al antebraţului şi al mâinii.

Inervaţia provine din ramura profundă a nervului radial.

MUŞCHII MÂINII

Deşi cel mai mic segment al membrului superior, mâna posedă un aparat muscular complex, în raport cu mişcările fine pe care le execută. Are muşchi numai pe faţa palmară şi în spaţiile interosoase, faţa dorsală conţinând doar tendoanele muşchilor posteriori ai antebraţului. Cei 19 muşchi ai palmei sunt grupaţi în trei regiuni: o regiune laterală (radială) numită eminenţa tenară, care cuprinde muşchii ce deservesc degetul mare; o regiune medială (ulnară) numită eminenţa hipotenară, cu muşchii ce deservesc degetul mic; o regiune mijlocie, cu muşchii interosoşi şi lombricali.

MUŞCHII EMINENŢEI TENARE

Sunt în număr de patru, aşezaţi pe trei planuri: planul I, format de muşchiul scurt abductor al policelui; planul al II-lea conţine doi muşchii: opozant al policelui aşezat lateral, şi scurt flexor al policelui aşezat medial; planul al treilea cuprinde un singur muşchi, adductorul policelui.

1. Muşchiul scurt abductor al policelui (M. abductor pollicis brevis) este cel care determină cea mai mare parte a

rotunjimii eminenţei tenare. Inserţia de origine este pe retinaculul flexorilor şi pe scafoid; terminaţia este pe partea laterală a bazei falangei proximale a policelui şi pe sesamoidul lateral.

Raporturi: este acoperit de fascia palmară şi de piele; acoperă la rândul său cei doi muşchi ai planului al doilea, precum şi tendonul flexorului lung al policelui.

Acţiune: este abductor al degetului mare.

Inervaţia este realizată de nervul median.

2. Opozantul policelui (M. opponens pollicis) porneşte de pe retinaculul flexorilor şi de pe osul trapez, terminându-se pe întreaga faţă radială a primului metacarpian.

Raporturi: este acoperit de precedentul şi parţial de piele; acoperă metacarpianul prim şi articulaţia trapezo-metacarpiană.

Acţiune: este adductor al metacarpianului I, căruia îi imprimă şi o mişcare de rotaţie, graţie căreia policele poate fi opus celorlalte degete.

Inervaţia: printr-o ramură din median, poate primi şi o ramură din radial.

3. Flexorul scurt al policelui (M. flexor pollicis brevis). Ia naştere prin două fascicule: capul superficial (Caput superficiale) inserat pe retinaculul flexorilor; capul profund (Caput profundum) pornit de pe rândul distal al carpului. Se termină pe sesamoidul lateral şi pe faţa laterală a bazei falangei proximale a policelui.

Raporturi: între cele două fascicule trece tendonul flexorului lung al policelui; este acoperit de scurtul abductor, fascie şi parţial de piele; acoperă opozantul şi adductorul.

Acţiune: muşchiul flectează falanga proximală şi participă la mişcarea de opoziţie a policelui.

Inervaţia: capul superficial primeşte o ramură din median; capul profund este inervat din ulnar.

4. Adductorul policelui (M. adductor pollicis) are două capete de origine: capul oblic (Caput obliquum) inserat pe rândul distal al oaselor carpiene; capul transvers (Caput transversum) plecat de pe metacarpianul al treilea. Cele două fascicule se termină cu un singur tendon inserat pe sesamoidul medial şi pe faţa medială a falangei proximale a policelui.

Raporturi. Faţa palmară a adductorului este acoperită de tendoanele flexorilor (fasciculul transvers) şi de flexo-

rul scurt al policelui (fasciculul oblic); prin faţa sa dorsală muşchiul răspunde interosoşilor primelor două spaţii intermetacarpiene.

Acţiune: este adductor al degetului mare; flectează în mod secundar falanga proximală şi contribuie la opoziţie.

Inervaţia este realizată de ramura profundă a nervului ulnar.

MUŞCHII EMINENŢEI HIPOTENARE

Sunt în număr de patru şi dispuşi tot pe trei planuri: primul plan conţine doar palmarul scurt; planul al doilea este format

din doi muşchi: flexorul scurt al degetului mic, aşezat lateral, şi abductorul degetului mic; planul al treilea este reprezentat

de un singur muşchi: opozantul degetului mic.

1. Palmarul scurt (M. palmaris brevis) este un muşchi cutanat, situat imediat sub piele. Se insera pe marginea

ulnară a aponevrozei palmare şi pe faţa profundă a pielii eminenţei hipotenare.

Raporturi. Se găseşte superficial în ţesutul celulo-adipos subcutanat, acoperind artera ulnară.

Acţiune. Este un muşchi atrofie; el încreţeşte pielea regiunii şi protejează vasul subiacent când pumnul este strâns puternic.

Inervaţia este dată de nervul ulnar.

2. Flexorul scurt al degetului mic (M. flexor digiti minimi brevis) îşi are originea pe retinaculul flexorilor şi pe cârligul osului hamat, iar terminaţia pe baza falangei proximale a degetului V.

Raporturi. Este acoperit de fascie, acoperă opozantul.

Acţiune. Flectează falanga proximală a degetului mic pe metacarpianul corespunzător.

Inervaţia provine din ramura profundă a nervului ulnar.

3. Abductorul degetului mic (M. abductor digiti minimi) se insera pe retinaculul flexorilor şi pe osul pisiform; se

termină pe baza falangei proximale a degetului mic şi dă o expaniune pentru aponevroza dorsală a acestui deget.

Raporturi. Este aşezat subfascial, acoperă opozantul

Acţiune. Este adductor în raport cu corpul şi abductor în raport cu axul mâinii; prin intermediul aponevrozei dorsale a degetului, participă la flexia falangei proximale şi la extensia celorlalte două falange (acţiune analoagă cu cea a interosoşilor).

Inervaţia: din ramura profundă a nervului ulnar.

4. Opozantul degetului mic (M. opponens digiti minimi) porneşte de pe retinaculul flexorilor, de pe cârligul osului

cu cârlig şi de pe osul pisiform; distal se prinde pe marginea ulnară a celui de al V-lea metacarpian.

Raporturi. Este acoperit de precedenţi muşchi; acoperă metacarpianul V, al treilea interosos palmar şi tendonul corespunzător al flexorului lung al degetelor.

Acţiune. Apropie metacarpianul de axul mâinii (ca interosoşii) şi schiţează o mişcare de opoziţie a degetului mic.

Inervaţia este dată de ramura profundă a nervului ulnar.

MUŞCHII REGIUNII PALMARE MIJLOCII

Regiunea este formată de tendoanele muşchilor flexori, de muşchii lombricali şi de muşchii interosoşi.

Muşchii lombricali (Mm. lombricales). în număr de patru, sunt anexaţi tendoanelor flexorului profund al degetelor şi situaţi pe acelaşi plan cu ele; se numerotează de la police spre degetul mic.

Inserţii. Originea lor se găseşte pe tendoanele flexorului profund al degetelor, între care sunt situaţi. Primii doi se insera pe câte un singur tendon, şi anume pe faţa lor laterală, iar ultimii doi, pe ambele tendoane învecinate.

Tendoanele terminale ale lombricalilor trec pe faţa laterală a articulaţiilor metacarpofalangiene, unde se lăţesc şi, unindu-se cu câte o formaţiune similară provenită din muşchiul interosos corespunzător, se insera pe tendonul muşchiului extensor destinat degetului respectiv.

Raporturi. Sunt acoperiţi de tendoanele flexorului superficial, arcada palmară superficială şi ramurile nervilor ulnar şi median. Acoperă muşchiul adductor al policelui şi spaţiile interosoase.

Acţiune. Sunt flexori ai falangei proximale şi extensori ai celorlalte două.

Inervaţie. Este dată de nervul median pentru cei doi lombricali laterali şi de nervul ulnar pentru cei doi lombricali mediali.

Muşchii interosoşi (Mm. interossei). Completează spaţiile dintre metacarpiene şi, după situaţia lor, sunt de două feluri: palmari şi dorsali. Studiul lor se face în raport cu axul mâinii, ax ce trece prin mijlocul articulaţiei radiocarpiene şi prin degetul mijlociu.

a)Interosoşii palmari (Mm. interossei palmares) sunt în număr de trei; ocupă ultimele trei spaţii interosoase. Ei au următoarele caractere comune: ocupă jumătate din spaţiul interosos; se prind numai pe câte un metacarpian; merg distal la degetul ce urmează metacarpianului pe care se insera.

Inserţii. Inserţia proximală se face pe faţa metacarpianului ce priveşte axul mâinii, iar cea distală pe falanga proximală şi ia parte la formarea aponevrozei dorsale a degetului respectiv.

Raporturi. Faţa dorsală răspunde interosoşilor dorsali, iar faţa palmară tendoanelor flexorilor şi lombricalilor.

b) Muşchii interosoşi dorsali (Mm. interossei dorsales) prezintă şi ei câteva caractere generale: ocupă întreg spaţiul interosos; se insera pe ambele metacarpiene ce mărginesc acest spaţiu; merg distal la degetul corespunzător metacarpianului pe are au inserţiile mai puternice. Sunt în număr de patru.

Inserţii. Inserţia proximală se face pe ambele metacarpiene ce delimitează spaţiile interosoase, dar în mod inegal: pe întreaga faţă a metacarpianului care nu priveşte axul mâinii (deoarece pe aceasta nu se insera un interosos

palmar) şi pe jumătatea posterioară a feţei metacarpianului care priveşte axul mâinii (pe acest metacarpian se

insera şi un interosos palmar). Inserţia distală se face printr-un tendon ce se împarte într-o porţiune scurtă, care se fixează pe falanga proximală şi o porţiune lungă, ce se termină printr-o expansiune pe tendonul extensorului. în

acest fel degetul mediu are doi interosoşi dorsali şi nici unul palmar.

Acţiune. Muşchii interosoşi au o acţiune comună: toţi flectează falanga proximală şi le extind pe celelalte două.

Au şi o acţiune specială, interosoşii palmari fiind adduc- tori (apropie degetele de axul mâinii) iar interosoşii dor-

sali sunt abductori (îndepărtează degetele de axul mâinii). Interosoşii sunt sinergişti în acţiunea lor de flexiune şi extensiune şi antagonişti în mişcările de adducţie-abducţie.

Inervaţie. Toţi primesc ramuri din nervul ulnar; primul interosos este deseori inervat de nervul median, ceea ce

explică unele simptome paradoxale în caz de paralizie a nervului ulnar.

Aponevroza dorsală a degetelor. Pe faţa dorsală a falangelor există un complex fibros, numit aponevroza dorsală a degetelor, cu următoarea structură: fiecare tendon al extensorului se lăţeşte ca o pânză aponevrotică ce aderă de toate cele trei falange; pe marginile acestei lame aponevrotice vin să se insere tendoanele muşchilor interosoşi şi lombricali.

Aponevroza dorsală a degetelor are rolul de a menţine poziţia dorsală a tendonului extensorului: când degetele se flexează, tendoanele extensorilor ar aluneca pe laturile falangelor dacă nu ar fi menţinute la locul lor de evantaiul 1 fibros al aponevrozei, cât şi de fibrele marginale ale sale. Dar aponevroza dorsală explică şi mişcările degetelor. Când este tracţionată porţiunea mijlocie prin contracţia tendonului extensorului, degetul este extins în întregime. Muşchii lombricali şi interosoşi vin însă de pe un plan mai anterior decât aponevroza, pentru a se prinde de marginile ei; de aceea, când aceşti muşchi se contractă, vor flexa falanga proximală; în acelaşi timp însă, aponevroza se întinde şi ca rezultat ultimele două falange se extind.

Efectele mercurului asupra sanatatii umane…

Aftele bucale - cauze, simptome, tratament…