Căutare

Toate procedurile

Schimba ora Programări

Inchide

Programează Consultație

Atenție! Data și ora exactă a programării va fii stabilită telefonic, apoi vă va fi comunicată verbal dar si pe e-mail.

Programează serviciu medical

Cerere o ofertă medicală

Cerere serviciu medical

Analiza detaliată

Analiza detaliată

Răspuns

Răspuns

marţi, august 16, 2022

Muschii membrului inferior: localizare, raporturi, inervatie

Buican
Buican

07 Aug 2021

eye-glyph Vizualizări: 9297

Distribuie Articolul

MUŞCHII BAZINULUI

Sunt aşezaţi cu corpul muscular la nivelul bazinului şi se întind de aici până la extremitatea superioară a femurului.
Originea lor ocupă suprafeţe întinse în exteriorul şi în interiorul bazinului; de aici muşchii converg spre cele două
trohantere şi spre regiunile învecinate lor de pe epifiza proximală a femurului. Din această cauză, muşchii
bazinului se mai numesc şi „muşchii pelvi-trohanterieni". Ei formează o aglomerare de musculatură atât de puternică
cum nu se mai găseşte în altă parte a corpului, alcătuind un adevărat con muscular înjurai articulaţiei coxofemurale.
în majoritatea lor sunt voluminoşi, relativ scurţi şputernici, deci muşchi de forţă. Embriologic, toţi muşchii bazinului sunt autohtoni, adică aparţin membrului inferior, nu şi trunchiului, spre deosebire de membrul superior, unde în timpul dezvoltării au loc deplasări şi suprapuneri de muşchi ai membrului cu cei ai trunchiului. După aşezarea lor faţă de bazin şi faţă de articulaţia coxofemurală, se împart în două grupe.
a) Grupul anterior sau interior, format de muşchiul iliopsoas şi de inconstantul muşcbilui psoas mic; sunt situaţi în interiorul pelvisului mare. împreună cu pătratul lombar, aceştia intră şi în constituţia peretelui abdominal posterior, motiv pentru care pot fi studiaţi şi la muşchii abdomenului. După inserţia lui pe femur, şi după acţiunepsoasul mare aparţine însă membrului inferior.
b) Grupul posterior sau exterior cuprinde un număr de 10 muşchi aşezaţi pe suprafaţa exterioară a pelvisului (obturatorul intern şi piriformul au migrat în mod secundar spre interiorul pelvisului). Corpurile lor musculare se suprapun în două sau chiar trei planuri pe faţa posterioară, respectiv laterală a bazinului, formând în totalitatea lor fesa. Tensorul fasciei lata este o dependinţă a gluteului mijlociu; el a dobândit în mod secundar inserţia terminală pe tractul iliotibial, având astfel o acţiune asociată cuporţiune a gluteului mare. După aşezarea topografică, el poate fi descris şi la muşchii coapsei, fiind situat la limita între fesă şi coapsă.
Acţiune. Cu excepţia tensoralui fasciei lata şi a porţiunii superficiale a gluteului mare (care prin intermediul tractului iliotibial acţionează şi asupra genunchiului) toţi ceilalţi muşchi sunt uniarticulari, cu acţiune exclusiv asupra articulaţiei coxofemurale. Dispoziţia radiară în jurul acestei articulaţii le posibilitatea de acţiuni multiple. Nu există muşchi separaţi pentru fiecare din cele şase mişcări fundamentale ale articulaţiei coxofemurale. Fiecare muşchi are mai multe acţiuni, una fiind de regulă cea principală; este chiar posibil ca unul şi acelaşi muşchi, datorită aşezării sale faţă de un anumit ax de
mişcare, acţioneze în două sensuri opuse. Muşchii bazinului acţionează asupra articulaţiei coxofemurale împreună cu numeroşi muşchi ai coapsei.
MUŞCHII ANTERIORI Al BAZINULUI
 
Sunt aşezaţi cu corpul muscular la nivelul bazinului şi se întind de aici până la extremitatea superioară a femurului.
Originea lor ocupă suprafeţe întinse în exteriorul şi în
1. Muşchiul iliopsoas (M. iliopsoas) este un muşchi complicat, alcătuit din două porţiuni: muşchiul psoas mare şi muşchiul iliac; ei sunt izolaţi în pelvis, dar auinserţie comună pe trohanterul mic.
 
 
a. Muşchiul psoas mare (M. psoas major) este lung şi fusiform. La om, în urma ortostatismului, muşchiul şi-a schimbat raporturile şi înconjură anterior articulaţia coxofemurală şi marginea anterioară a coxalului, care îi serveşte ca hipomohlion: prin aceasta creşte mult eficienţa lui funcţională.
Inserţii. Muşchiul psoas mare ia naştere: 1) pe faţa laterală a corpului ultimei vertebre toracice şi a primelor patru vertebre lombare; 2) pe procesele costale ale acestor vertebre; pe discurile intervertebrale corespunzătoare. Fasciculele musculare care iau astfel naştere se aşază pe două planuri: unul profund şi lateral, celălalt superficial şi medial; între ele este situat plexul lombar. Inserţiile de pe corpul vertebrelor şi de pe discurile intervertebrale se fac prin nişte arcade fibroase; acestea au marginea lor concavă şi liberă îndreptată medial, spre coloana vertebrală, cu care delimitează împreună câtecrăpătură ovalară. în total există patru inele osteo-fibroase de fiecare parte; prin ele trec vasele lombare şi ramurile comunicante care unesc lanţul simpatic cu plexul lombar. Cu capătul lui superior, muşchiul urcă până la vertebra T2; pătrunde deci în mediastin trecând înapoia ligamentului arcuat medial sau a arcadei psoasului. Am
văzut această arcadă fibroasă se întinde între corpul şi procesul costal al vertebrei Li şi serveşte ca inserţie
pentru porţiunea lombară a diafragmei. De pe linia de origine, fasciculele musculare merg îjos, lateral şi înainte, constituind un singur corp muscular; acesta trece succesiv prin regiunea lombară şi pelviană, iese din bazin prin lacuna musculară şi ajunge la coapsă.
Muşchiul psoas, unit cu muşchiul iliac, se insera printr-un tendon comun pe trohanterul mic. Între tendon ştrohanter se găseşte bursa subtendinee iliacă (Bursa subtendinea Maca).
b) Muşchiul iliac (M. iliacus) este lăţit şi de formă triunghiulară; se insera în sus pe fosa iliacă pe care o căptuşeşte şi trece apoi împreună cu psoasulul mare prin lacuna musculară.
La coapsă, corpul muscular al iliopsoasului se subţiază treptat; ia formă de lamă orientată sagital; trece în profunzime, intercalându-se între vastul medial şi pectineu şi descrie un traiect în spirală alungită peste colul femural. Din cauza solicitărilor mecanice puternice, în locul unde coteşte peste marginea anterioară a coxalului, pe faţa profundă a muşchiului iliopsoas se formează o bursă sinovială de marc întindere (Bursa iliopectinea). Ea are rol de protecţie şi uşurează mişcările. în 10% din cazuri această bursă comunică cu cavitatea articulaţiei şoldului. a se explică infecţiile articlaţiei prin colecţii purulente care se propagă de-a lungul muşchiului iliopsoas. Raporturile ilopsoasului sunt numeroase şi foarte importante; ele trebuie studiate separat în cele trei regiuni prin care trece.
a. în abdomen şi pelvis este în raport anterior cu psoasul mic şi cu diferite organe abdominale retroperitoneale:
rinichiul, vasele renale, ureterul, vasele testiculare (sau ovariene) cecul şi colonul ascendent la dreapta, colonul
descendent şi cel iliopelvin la stânga; posterior este aşezat pe pătratul lombelor şi pe procesele costale ale vertebrelor
lombare; pe marginea medială coboară în pelvis vasele iliace externe. 
b. La nivelul ligamentului inghinal iliopsoasul trece prin lacuna musculară, împreună cu nervul femural.
c. La coapsă, prin faţa lui anterioară, iliopsoasul iparte la formarea planşeului triunghiului femural Scarpa; faţa posterioară vine în raport prin intermediul bursei iliopectinee cu articulaţia coxofemurală, motiv pentru care la indivizii slabi capul femurului se poate palpa prin intermediul muşchiului iliopsoas.
Acţiune. Psoasul mare este singurul muşchi al membrului inferior care depăşeşte în sus pelvisul, devenind astfel muşchi pluriarticular. El trece nu numai peste articulaţia coxofemurală, dar şi peste articulaţiile intervertebrale de la ultima vertebră toracică până la sacru. Totuşi, acţiunea principală o are asupra articulaţiei coxofemurale.
Muşchiul iliac este unilarticular, acţionând exclusiv asupra articulaţiei coxofemurale. Trecând înaintea articulaţiei coxofemurale, iliopsoasul are ca acţiune principală flexiunea coapsei pe pelvis; este cel mai important flexor în articulaţia coxofemuralâ; apropie coapsa de pelvis sau pelvisul de coapsă, după cum îşi ia punctul fix proximal sau distal; prin contracţie statică fixează poziţia intemediară, împiedicând depărtarea lor (extensiunea). Când ia punctul fix pe bazin şi
coloană, intervine indispensabil în locomoţie, ducând coapsa membrului oscilant dinapoi înainte. Cele două componente cu lungime diferită se completează reciproc; psoasul lucrează prin componenta de înălţime ca muşchi de viteză şi amploare, iliacul prin componenta de forţă.
Lungimea psoasului este hotărâtoare pentru lungimea paşilor şi a săriturii. El poate ridica coapsa până la nivelul abdomenului, spre deosebire de sinergiştii lui (dreptul femural, croitorul şi tensorul fasciei lata) care pot face
mişcarea de flexiune doar până la orizontală. Când iliopsoasul este paralizat, mersul devine aproape imposibil. Când
ia punctul fix pe femur, iliopsoasul are, în primul rând, rol static. El nu permite căderea înapoi a pelvisului şi a
trunchiului în poziţie de „drepţi" şi în poziţie şezând, fiind deci un important stabilizator al rectitudinii trunchiului,
împreună cu antagoniştii lui (gluteul mare şi ischiocruralii) intervine în balansarea pelvisului în plan sagital.În decubit dorsal, el ridică trunchiul, flectându-l pcoapsă. Când se contractă de o singură parte, iliopsoasul flexează şi înclină trunchiul lateral.
Pe lângă acţiunea lui principală de flexor, iliopsoasul mai are o acţiune secundară de rotaţie în afară a coapsei,
datorită traiectului uşor spiralat spre trohanterul mic.
Inervaţie. Iliopsoasul primeşte mai multe ramuri scurte, colaterale din plexul lombar şi câteva ramuri din nervul femural.
 
2. Muşchiul psoas mic (M psoas minor). La om este un muşchi rudimentar şi inconstant (lipseşte în peste 50%
din cazuri) este aşezat înaintea psoasului mare.
Inserţii. Ia naştere pe corpul vertebrelor T12, L și pe discul intervertebral dintre ele. Corpul muscular este subţire şi turtit şi se continuă cu un tendon lung ce se insera în mod variabil pe fascia iliacă sau prin intermediul arcadei iliopectinee pe eminenţa iliopubiană.
Acţiune. Prin tracţiune asupra fasciei iliace şi a arcadei iliopectinee menţine deschisă lacuna musculară şi protejează astfel nervul femural de comprimare în timpul contracţiei psoasului mare. 
 
MUŞCHII POSTERIORI Al PELVISULUI
 
3. Muşchiul gluteu mare sau fesierul mare (M. gluteus maximus) este cel mai superficial şi cel mai voluminos
muşchi al regiunii şi unul dintre cei mai puternici muşchi ai corpului. Face parte din lanţul triplei extensiuni şi ca atare
dezvoltarea lui mare este caracteristică ortostatismului uman. în procesul hominizării i-a revenit rolul capital de a ridica trunchiul în poziţie verticală. Corpul muscular este format din fascicule groase şi paralele, separate prin despărţitori aponevrotice.
Gluteul mare are formă rombică. Două din cele patru margini, cea medială şi cea laterală, sunt aproape verticale şi răspund originii şi inserţiei terminale.
Inserţii. Muşchiul ia naştere prin marginea lui medială pe o mare suprafaţă de origine, formată de: 1) faţa gluteală a aripii iliace (înapoia liniei gluteale posterioare) şi porţiunea corespunzătoare a crestei iliace; 2) ligamentul
sacrotuberal (reprezintă inserţia principală); 3) părţile laterale ale sacrului şi coccigelui; 4) fascia toracolombară.
El merge în jos şi lateral şi se insera: 1) în porţiunea  superioară şi superficial printr-o lamă aponevrotică pe tractul iliotibial; 2) mai jos şi pe un plan mai profund, pe tuberozitatea gluteală, 3) mai distal pe fascia lata. În vecinătatea glutelui mare se află mai multe burse seroase. Acolo unde tendonul terminal trece peste trohanterul mare, se formează bursa trohanterică a muşchiului gluteu mare {Bursa trochanterica musculi glutei maximi). O altă bursă este aşezată mai superficial între piele şi tendonul de inserţie al gluteului mare, bursa subcutanată trohanterică (Bursa subcutanea trochanterica); iar între acest tendon şi tuberozitatea gluteală de pe femur se află două-trei burse intermusculare ale gluteilor (Bursae intermusculares musculorum glutaeorum). Întrtuberozitatea ischiatică şi faţa profundă a gluteului mare se află bursa ischiatică a muşchiului (Bursa ischiadica musculi glutei maximi).
Raporturi. Gluteul mare acoperă: muşchii pelvisului, cu excepţia porţiunii anterioare a gluteului mijlociu şimuşchiului tensor al fasciei lata; marea scobitură sciatică cu vasele şi nervii ce trec prin ea; marele trohanter, tuberozitatea ischiatică şi porţiunea superioară a muşchilor ischiocrurali. Din cauza importanţei raporturilor lui profunde,
vasculare şi nervoase, injecţia intramusculară intragluteală evită aria gluteului mare. Ea se face în cadranul supero-lateral al regiunii ce corespunde porţiunii anterioare a gluteului mijlociu şi a gluteului mic. Faţa superficială a muşchiului este acoperită de piele şi de un strat de grăsime foarte abundent, care contribuie la forma atât de caracteristică a fesei umane (Nantes, Clunes). Marginea superioară aderă de fascia gluteului mijlociu. Marginea inferioară este încrucişată transversal, în treimea mijlocie, de şanţul gluteal (Sulcus glutealis).
Acţiune. Gluteul mare este extensor, rotator în afară şi abductor, respectiv adductor al coapsei. Acţiunea lui principală este cea de extensiune, muşchiul fiind cel mai puternic extensor al coapsei; realizează o forţă aproape egală cu cea a tuturor celorlalţi extensori la un loc. Este un muşchi prin excelenţă antigravitaţional. Acţionează
asupra bazinului, atât în staţiune, cât şi în locomoţie, luând punctul fix pe membrul inferior de sprijin şi învingând
greutatea corporală. În staţiune verticală comodă şi în mersul obişnuit este inactiv. în staţiune, intervine în momentul în care corpul e uşor înclinat înainte, împiedicând căderea înainte a trunchiului pe coapsă (contracţie statică cu punctul fix pe coapsă).
 
 
 
Acţionează cu eficienţa optimă în poziţia de flexiune, ridicând trunchiul de la orizontală în poziţie de rectitudine pe membrul inferior stabilizat ca o coloană dreaptă (contracţie dinamică cu punctul fix pe coapsă). Mai importantă este acţiunea lui în cadrul lanţului triplei extensiuni, când întregul membru a fost flectat în prealabil, în cele trei articulaţii principale şi se extinde apoi cu mare putere împotriva greutăţii corpului.
Inervaţie, Are un nerv propriu din plexul sacrat (nervul gluteu inferior).
 
4. Muşchiul gluteu mijlociu sau fesierul mijlociu (M. gluteus medius) este un muşchi puternic, de formă triunghiulară, cu vârful înjos, acoperit în parte de gluteul mare, în parte de fascia gluteală.
Inserţii. El se prinde pe câmpul osos cuprins între linia gluteală anterioară şi cea posterioarâ ale aripii iliace şi pe porţiunea corespunzătoare a crestei iliace; mai ia origine pe faţa profundă a fasciei care îl acoperă. Fasciculele musculare converg către trohanterul marc şi se insera pe faţa lui laterală.
Raporturi. Gluteul mijlociu acoperă câmpul osos de origine şi gluteul mic. Este acoperit posterior de gluteul mare şi de fascia gluteală. Marginea posterioară vine în raport cu piriformul, cea anterioară e acoperită de muşchiul tensor al fasciei lata. Bursele trohanterice ale gluteului mijlociu (Bursae trochantericae musculi glutei medii) înlesnesc alunecarea tendonului pe trohanterul mare. Sunt două burse. Cea anterioară se află între tendonul de inserţie şi trohanterul mare, cea posterioară între acest tendon şi muşchiul piriform.
Acţiunea şi inervaţia sunt comune cu cele ale gluteului mic.
 
5. Muşchiul gluteu mic sau fesierul mic (M. gluteus minimus) este un muşchi triunghiular.
Inserţii. Ia naştere pe câmpul osos al feţei gluteale situat între linia gluteală anterioară şi cea inferioară; fasciculele converg spre un tendon puternic, care se insera pe trohanteral mare. între tendon şi trohanter se află bursa lui sinovialâ (Bursa trochanterica musculi glutei minimi).
Raporturi. Este acoperit în întregime de gluteul mijlociu. Acoperă faţa gluteală a coxalului, capsula articulaţiei coxofemuralc şi tendonul reflectat al dreptului femural.
Acţiunea gluteilor mijlociu şi mic. Muşchii au dispoziţie în evantai (fasciculele au direcţie diferită faţă de axele mişcării), din care cauză ei pot acţiona cu componente funcţionale diferite, chiar opuse, în cadrul ace-
luiaşi muşchi. Fasciculele posterioare ale celor doi muşchi au aceeaşi direcţie cu gluteul mare şi au o acţiune de extensiune şi rotaţie în afară a coapsei. Fasciculele anterioare au aceeaşi direcţie cu muşchiul tensor al fasciei lata şi au o acţiune de flexiune şi rotaţie înăuntru. Fasciculele mijlocii, ca şacţiunea de totalitate a fiecărui muşchi, produc o puternică abducţie. Deoarece fasciculele anterioare sunt cele mai puternice şi primează în acţiunea lor asupra celorlalte,
cei doi muşchi sunt şi puternici rotatori înăuntru.
 
6. Muşchiul tensor al fasciei lata (M. tensor fasciae Iatac). Are o formă patrulateră şi este situat la unirea părţii
laterale a fesei cu faţa anterioară a coapsei. Din punct de vedere topografic aparţine mai mult coapsei, deoarece este o dependinţă a muşchiului gluteu mijlociu (embriologic se desprinde din acelaşi blastem şi este inervat din acelaşi nerv).
Inserţii. Are originea pe spina iliacă anterosuperioară.
Merge în jos şi înapoi, trece peste trohanterul mare şi apoi se fixează pe tractul iliotibial. Corpul muscularcuprins într-o dedublare a fasciei femurale.
Raporturi. Răspunde superficial fasciei şi pielii, înainte croitorului şi dreptului femural; iar înapoi gluteuiui mijlociu.
Acţiune. Prin intermediul tractului iliotibial acţionează la distanţă asupra întregului complex aponevrotic şfascial al coapsei, asupra articulaţiei genunchiului şi asupra gambei. El are un traiect paralel cu al psoasului, fiind şi el flexor al coapsei; este, de asemenea, abductor al coapsei. Acţiunea asupra genunchiului este mai slabă: el fixează genunchiul extins şi continuă flexiunea lui dacă, în prealabil, a fost flexat de alţi muşchi.
Inervaţie. Din nervul gluteu superior.
 
 
 
 
 
7. Muşchiul piriform (M. piriformis) sau piramidalul bazinului. Este triunghiular şi turtit, cu baza în interiorul bazinului şi vârful pe trohanterul mare.
Inserţii. Se insera în interiorul pelvisului pe faţa anterioară a sacrului, în vecinătatea găurilor sacrate (2,şi 4). Iese din pelvis prin marea scobitură sciatică şi stermină printr-un tendon subţire pe trohanterul mare (marginea lui superioară). între tendon şi capsula articulaţiei şoldului se află o bursă {Bursa musculi pirifomis).
Raporturi. Muşchiul are o porţiune intrapelviană şi una extrapelviană.
a) In pelvis: răspunde înapoi osului sacru, înainte rectului şi plexului sacrat.
 
b) La fesă se află situat între gluteul mijlociu şi gemenul superior şi este acoperit de gluteul mare.
c) Trecând prin marea scobitură sciatică, nu o ocupă complet; deasupra şi dedesubtul lui rămân două spaţii de comunicare între cavitatea pelviană şi regiunea gluteală:
-orificiul suprapiriform (Foramen suprapiriforme) este o crăpătură delimitată de scobitura sciatică mare şi de marginea superioarămuşchiului; prin el trece mănunchiul vasculo-nervos gluteal superior;
-orificiul infrapiriform (Foramen infrapiriforme) este delimitat de muşchiul piriform în sus şi de spina sciatică împreună cu ligamentul sacrospinos în jos; este mai mare ca precedentul şi lasă să treacă numeroase elemente: mănunchiul vasculo-
nervos ruşinos intern, mănunchiul vasculo-nervos gluteal inferior, nervul cutanat posterior al coapsei, nervul sciatic.
Prin cele două orificii, mai ales prin cel superior, se pot produce în cazuri rare hernii gluteale.
Acţiune. Piriformul este rotator în afară, abductor şi extensor al coapsei.
Inervaţie. Primeşte o ramură proprie din plexul sacrat.
 
 
 
 
8. Muşchiul obturator intern (M obturator internus) este turtit şi radiar, întins de la gaura obturată la trohanterul mare.
Inserţii. Muşchiul are originea în interiorul pelvisului, pe faţa medială a membranei obturatoare şi pe periferia osoasă a găurii obturate. Corpul muscular trece posterior şi lateral, ajunge prin mica scobitură sciatică la fesă; folosind marginea posterioară a coxalului drept hipomohlion, îşi schimbă direcţia (formează un unghi de aproximativ 60°) şi se termină print-un tendon pe trohanterul mare (faţa medială). între marginea posterioară a coxalului şi acest muşchi se interpune una din cele mai mari burse sinoviale ale corpului: bursa ischiadică a obturatorului intern (Bursa ischiadică musculi obturatoris interni). Sutendonul său terminal se află bursa subtendinoasă (Bursa subtendinea musculi obturatoris interni).
Raporturi. În porţiunea intrapelviană muşchiul acoperă membrana obturatoare şi cadrul osos înconjurător, formând împreună cu acestea peretele lateral al pelvisului mic. Este acoperit de o fascie rezistentă, care constitui continuarea în jos a fasciei iliace. Pe fascia obturatorului urmând un traiect liniar, dinainte înapoi, se inseră muşchiul ridicător anal. La nivelul inserţiei, fascia se îngroaşă, luând aspectul unei panglici fibroase rezistente care se numeşte arcul tendinos al ridicătorului anal (Arcul tendineus musculi levatoris ani). Datorită acestuia mişcările celor doi muşchi se pot desfăşura independent. Arcul tendinos împarte faţa medială a muşchiului obturator în două porţiuni inegale, cu raporturi distincte şi aparţinând la două regiuni topografice separate: porţiunea superioară, mai mică, răspunde pelvisului, iar cea inferioară - perineului. În porţiunea extrapelviană muşchiul este însoţit de cei doi muşchi gemeni, ce se fixează pe tendonul lui şi împreună cu care acoperă capsula articulaţiei coxofemurale; este acoperit de gluteul mare şi încrucişat de mănunchiul
vasculo-nervos gluteal inferior, nervul sciatic şi de nervul cutanat posterior al coapsei.
Acţiune. împreună cu cei doi gemeni este un puternic rotator în afară al coapsei.
Inervaţie. Este dată de nervul obturator intern, ramură colaterală a plexului sacrat.
9, 10. Muşchiul gemen superior şi muşchiul gemen inferior (M. gemellus superior; M. gemellus inferior). Sunt doi muşchi subţiri şi turtiţi, ataşaţi porţiunii extrapelviene a obturatorului intern cu care formează o unitate. De aceea pot fi consideraţi ca un singur muşchi: „triceps coxal".
Inserţii. După situaţia lor faţă de tendonul obturatorului intern, unul este superior şi are originea pe spina sciatică, altul, inferior şi se prinde pe tuberozitatea ischiadică. Cei doi gemeni merg lateral formând un şanţ în care este aşezat tendonul obturatorului intern şi stermină pe acesta.
Raporturi. Aceleaşi cu porţiunea extrapelvianăobturatorului intern.
Acţiune. Acţionează împreună cu obturatorul intern.
Inervaţie. Prin câte o ramură separată din plexul sacrat.
 
 
 
 
11. Muşchiul pătrat femural (M. quadratus femoris).
Este scurt şi patrulater, orientat transversal, situat înapoia articulaţiei coxofemurale.
Inserţii. Are originea pe tuberozitatea ischiadică şi se termină pe creasta intertrohanterică.
Raporturi. Muşchiul acoperă capsula articulaţiei coxofemurale; faţa lui posterioară este întretăiată vertical de nervul sciatic şi este acoperită de muşchiul gluteu mare.
Acţiune. Cu toate că este mic, constituie un important rotator în afară, având o poziţie favorabilă faţă de axul
rotaţiei.
Inervaţie. Printr-o ramură din plexul sacrat.
 
 
12. Muşchiul obturator extern (M. obturator externus) este turtit în evantai; se întinde de pe faţa exopelviană a
membranei obturatoare Ia trohanterul mare.
Inserţie. Se prinde pe faţa laterală a cadrului osos agăurii obturate şi pe membrana obturatoare. Trece pe sub colul femural, apoi pe faţa posterioară a articulaţiei coxo-femurale şi se termină printr-un tendon în fundul fosei trohanterice.
Raporturi. Este cel mai ascuns muşchi somatic al corpului omenesc. înainte e acoperit de iliopsoas, pectineu
şi adductori, înapoi, de pătratul femural.
Acţiune. Este un rotator în afară al coapsei. Are însă un rol şi mai important asupra articulaţiei coxofemurale. Trecând pe sub colul femural, formează împreună cu ligamentul ischiofemural (care trece în spirală deasupra acestuia) o ansă musculo-ligamentară. Are deci rolul unui ligament activ ce sprijină de jos colul femural şi contribuie la menţinerea capului
femural în articulaţie.
Inervaţie. Din nervul obturator.
 
 
Muşchii necesari mişcărilor coapsei
Mişcările coapsei sunt: flexiunea (internă), extensiunea, abducţia, adducţia, rotaţia medială, rotaţia laterală (externă) şi circumducţia. Mişcările se petrec în articulaţia şoldului. Muşchii necesari acestor mişcări se grupează în felul următor:
Flexiunea este efectuată în primul rând de iliopsos, iar în mod secundar de dreptul anterior şi de croitor. 
Extensiunea. Cel mai important extensor este gluteul mare, apoi muşchii posteriori ai coapsei (biceps femural, semitendinos, semimembranos).
Abducţia este îndeplinită mai cu seamă de glutcii mic şi mijlociu, mai puţin de gluteul mare; participă şi tensorul fasciei late.
Adducţia este efectuată de grupul adductorilor, la care se adaugă pectineul şi gracilisul.
Rotaţia medială (internă) este efectuată de gluteii mic şi mijlociu (fasciculele anterioare).
Rotaţia laterală (externă): intervin gluteul mare, gluteii mic şi mijlociu (prin fasciculele posterioare), apoi muşchii pelvitrohanterieni (piriformul, cei doi obturatori cu gemenii, pătratul femural).
Ei sunt grupaţi în jurul femurului astfel încât acestacomplet învelit de mase musculare, rămânând accesibil pentru palpare abia trohanterul mare (punct de reper foarte important în clinică!) şi cei doi condili.
După aşezare şi acţiune, muşchii coapsei se împart în trei grupe:
a) grupul anterior cu muşchii extensori (denumire convenţională după acţiunea cvadricepsului asupra genunchiului): 1) croitorul, 2) cvadricepsul;
b) grupul medial cu adductorii;
c) grupul posterior cu muşchii flexori (după acţiunea lor asupra genunchiului) sau muşchii ischiocrurali:
1) muşchiul biceps femural, 2) muşchiul semitendinos, 3) muşchiul semimembranos.
Cu excepţia celor trei vaşti ai cvadricepsului şiporţiunii scurte a bicepsului femural, toţi ceilalţi iau naştere pe bazin; din această cauză, porţiunile lor de origine se suprapun şi se întrepătrund în partea superioarăcoapsei cu porţiunile terminale ale muşchilor pelvisului. După inserţia lor terminală, se comportă diferit:
- adductorii se opresc mai repede şi se fixează pe femur (cu excepţia gracilisului); ei sunt deci muşchi uniarticulari cu acţiune exclusivă asupra articulaţiei coxofemurale;
- muşchii posteriori se întind până în partea superioarăgambei; sunt deci biarticualari, acţionând ca extensori asupra
articulaţiei coxofemurale şi ca flexori asupra genunchiului;
- muşchii anteriori se fixează pe tibie; croitorul trece înapoia axului transvers al genunchiuliu şi este deci flexor al gambei; cvadricepsul în întregime este extensor al genunchiului; dreptul femural şi croitorul sunt biarticulari, acţionând ca flexori şi asupra coxofemuralei.
 
MUŞCHII REGIUNII ANTERIOARE
Muşchii grupului anterior sunt croitorul şi cvadricepsul femural. Din acest punct de vedere topografic, în acest grup intră şi tensorul faciei lata, însă din motive embriologice şi funcţionale, acesta a fost studiat la muşchii pelvisului. Tensorul şi croitorul sunt situaţi în întregime superficial, pe când cvadricepsul e parţial profund.
 
1. Muşchiul croitor (M sartorius) este cel mai lung muşchi al corpului (aproximativ 50 cm). El se întinde de la pelvis la gambă, străbate în diagonală regiunea anterioară a coapsei şi trece peste două articulaţii.
Inserţii. Are originea pe spina iliacă antero-superioară. Fasciculele sunt aşezate paralel, merg în jos şi medial, apoi ocolesc vastul medial şi condilul medial al femurului. Tendonul se termină printr-o expansiune aponevroticăpe
faţa medială a tibiei, sub condilul ei medial, alcătuind aici planul superficial al „piciorului gâştei". Între tendonul terminal al croitorului şi tendoanele subiacente ale gracilisului şi semimembranosului se află bursele subtendinoase ale croitorului (Bursae subtendineae musculi sartorii).
Raporturi. Muşchiul este cuprins într-o dedublarefasciei lata. Prin intermediul tecii, faţa lui superficială vine în raport cu pielea şi cu elemente superficiale, iar faţa profundă cu dreptul femural, vastul medial şi cu adductorii. Porţiunea inferioară e în raport cu articulaţia genunchiului. Mai sus, marginea lui internă delimitează împreună cu adductorul lung triunghiul femural Scarpa (Trigonum femorale). Este muşchiul satelit al arterei femurale: în porţiunea superioară a coapsei este situat lateral faţă de arteră, apoi trece înaintea ei, pentru ca în porţiunea inferioară să se afle situat medial. Muşchiul este perforat de ramuri cutanate ale nervului femural.
Acţiune. Este un muşchi biarticular. Acţiunea lui principală este flexiunea coapsei pe bazin, ajutând dreptul femural şi iliopsoasul. Din cauza traiectului particular din partea inferioară, este şi flexor al gambei pe coapsă, deşi porţiunea lui principală e aşezată în regiunea anterioară a coapsei. Mai este şi un slab rotator în afară şi slab abductor al coapsei; roteşte gamba înăuntru. Denumirea lui e improprie; el nu poate pune membrul inferior în „poziţia croitorului". Aceasta e realizată de pectineu, de adductorul mic şi de adductorul lung.
Inervaţie. O ramură din nervul femural.
 
 
2. Muşchiul cvadriceps femural (M. quadriceps femoris) poartă numele după cele patru capete de origine, dintre care trei sunt uniarticularc (vastul medial, vastul lateral şi vastul intermediar); al patrulea, dreptul femural, depăşeşte în sus articulaţia coxofemurală fixându-se pe coxal. în jos cele patru porţiuni se unesc într-un singur tendon, care înglobează patcla şi se fixează prin intermediul ligamentului patelar pe tuberozitatea tibiei. Cei trei vaşti înconjură complet corpul femurului, lăsând liber numai interstiţiul liniei aspre, pentru inserţia adductorilor şi a scurtei porţiuni a bicepsului femural.
Cvadricepsul ceste cel mai puternic şi mai voluminos muşchi al corpului (greutatea medie de 2 kg).
a) Dreptul femural (M. redus femoris).
Tendonul de origine are două capete fixate pe coxal: unul vertical, tendonul direct (Caput rectum) se prinde pe spina
iliacă antero-inferioară şi altul orizontal, tendonul reflectat (Caput reflexum) se prinde deasupra şi înapoia sprâncenei acetabulare. Este un muşchi bipenat cu constituţie complexă datorită căreia se măreşte secţiunea fiziologică şi deci şi forţa musculară. Fasciculele musculare merg în jos şi se termină printr-o lamă aponevrotică ce intră în constituţia tendonului terminal.
b) Vastul lateral (M. vastus lateralis) este cel mai voluminos dintre vaşti şi cu situaţia cea mai înaltă. în sus urcă până la trohanterul mare şi pe buza laterală a liniei aspre. Tendonul superior se continuă cu o lamă aponevrotică aşezată superficial. Corpul muscular nu coboară până la patelă, ci se termină pe tendonul comun al vaştilor şi pe tendonul dreptului femural.
c) Vastul medial (M. vastus medialis) sprinde pe toată întinderea liniei aspre. Porţiunea lui inferioară, care este mai voluminoasă, coboară până la marginea medială a patelei. Această porţiune globuloasă a vastului are importanţă plastică formând pe viuproeminenţă situată deasupra şi medial de genunchi, când muşchiul este relaxat.
d) Vastul intermedia r (M. vastus intermedius) este porţiunea profundă a cvadricepsuli, fiind situat direct pe corpul femurului, unde se insera în  cele două treimi superioare ale feţelor laterală şi anterioară. Faţa superficială a vastului intermediar împreună cu ceilalţi doi vaşti formează un jgheab pentru alunecarea dreptului femural.
Tendoanele terminale ale celor patru porţiuni ale cvadricepsului se alipesc şi formează un tendon unic, care se îndreaptă spre baza şi marginile patelei. Aici, o parte  se fixează, o altă parte se continuă prin fascicule tendinoase verticale aşezate pe marginile patelei, iar altele, încrucişate, trec peste faţa anterioară a ei. După ce acestea au înglobat patela, o depăşesc în jos şi formează ligamentul patelar (Ligamentum patellae) care se insera pe tuberozitatea tibiei. Ligamentul patelar este deci considerat ca tendon de inserţie a întregului cvadriceps, iar patela un os sesamoid foarte mare.
Raporturi. Dreptul femural în partea inferioară este subcutanat; în partea superioară este acoperit de tensorul
fasciei lata şi de croitor; faţa posteriaoră repauzează în jgheabul format de cei trei vaşti.
Vastul medial şi dreptul femural formează împreună cu adductorii un şanţ oblic în care se aşază croitorul şi punde trec vasele femurale. Vastul medial este solidarizat prin intermediul membranei vasto-adductorii cu porţiunea inferioară a adductorului mare.
Acţiune. Cvadricepsul în întregime acţionează asupra articulaţiei genunchiului; dreptul femural singur, fiind biarticular, are acţiune şi asupra articulaţiei coxofemurale.
a) în articulaţia genunchiului acţionează, cu forţa tuturor componentelor sale, ca extensor al gambei pe coapsă, fiind practic unic de neînlocuit de nici un alt muşchi. Forţa lui de extensiune este de trei ori mai mare decât a tuturor flexorilor la un loc. Efectul contracţiei diferă, după cum ia punct fix pe gambă sau pe coapsă.
 
MUŞCHII REGIUNII MEDIALE
 
Priviţi dinainte, adductorii umplu spaţiul triunghiular dintre partea inferioară a pelvisului, corpul femural şi linia ce uneşte simfiza pubiană cu faţa medială a genunchiului. Fiind mai bine dezvoltaţi în partea superioară, unde se suprapun pe trei planuri, formează în totalitatea lorpiramidă triunghiulară neregulată cu baza în sus şi cu vârful în jos la nivelul epicondilului medial al femurului. Prin originea lor, muşchii adductori circumscriu gaura
obturată cu două linii concentrice semicirculare. De la aceste origini, muşchii iradiază spre femur cu fascicule
tot mai lungi şi mai apropiate de verticală cu cât sunt aşezate mai medial; pe femur se insera pe partea lui posterioară, începând de sub trohanterul mic, de-a lungul interstiţiului liniei aspre. în porţiunea superioară se aşază pe
mai multe planuri; mai jos se întinde doar planul profund. Aşezarea lor pe planuri se face în felul următor:
Planul superficial: pectineul, adductorul lung şi gracilisul.
Planul mijlociu: adductorul scurt, aflat doar în partea superioară.
Planul profund: adductorul mare, care cu cele trei porţiuni ale sale ocupă singur toată aria triunghiului.
Acţiunea muşchilor adductori trebuie dedusă din aşezarea lor faţă de cele trei axe de mobilitate ale articulaţiei coxofemurale.
a) Fiind aşezaţi medial şi dedesubtul axului sagital, toţi muşchii grupului au ca acţiune principală adducţia coapsei. Sunt antagonişti ai gluteului mic şi mijlociu, atensorului fasciei lata, împreună cu porţiunea superficială a gluteului mare, cu care asigură balansarea bazinului în plan frontal (pe membrul de sprijin). Cu punctul fix pe pelvis, frânează şi opresc abducţia, mai ales în poziţia de staţiune cu ambele membre inferioare îndepărtate, în care trebuie învingă greutatea corporală care tinde îndepărteze coapsele.
b) Nefiind aşezaţi în plan strict frontal, ei dobândesc o incidenţă variabilă asupra axului transversal de flexiune-extensiune. Originea tuturor, cu excepţia adductorului mare, fiind înaintea acestui ax, au acţiune de flexori.
Adductorul mare este un puternic extensor, având originea înapoia axului. Acţionând de pe coapsa fixată, adductorii
asigură împreună cu alţi muşchi balansarea, respectiv fixarea pelvisului în plan sagital.
c) Ocolind dinăuntru şi dinapoi axul vertical al rotaţiei, adductorii sunt rotatori în afară, cu excepţia porţiunii
inferioare a adductorului mare care are o puternică acţiune de rotaţie înăuntru. Gracilisul, ca singurul muşchi biarticular, mai este flexor şi rotator înăuntru al gambei pe coapsă. Adductorii sunt inervaţi din nervul obturator. Inervaţia
suplimentară a pectineului din n. femural şi a adductorului mare din n. ischiadic are explicaţie filo- şi ontogenetică,
aceşti muşchi fiind formaţi fiecare din componente diferite.
 
1. Muşchiul pectineu (m. pectineus) este aşezat mai sus şi mai superficial decât toţi ceilalţi adductori. El se întinde ca o panglică patrulateră, oblic de la ramura superioară a pubelui la extremitatea superioară a femurului.
Inserţii. Are originea pe creasta pectineală; merge în jos, lateral şi puţin posterior şi se insera printr-un tendon
terminal pe linia pectineală a femurului (linia de trifurcare mijlocie a liniei aspre).
Raporturi. Prin faţa lui anterioară formează porţiunea medială a planşeului triunghiului femural şi răspunde peretelupostero-medial al porţiunii superioare a tecii vaselor femurale. Prin aceasta are raporturi cu vasele
femurale şi cu nodurile limfatice inghinale profunde. Faţa posterioară acoperă adductorul scurt, obturatorul extern şi capsula articulară; marginea medială răspunde adductorului lung, iar cea laterală, psoasului.
Fascia care îi acoperă faţa anterioară este o porţiunefasciei iliopectinee. La nivelul originii muşchiului pe
creasta pectineală, fascia se îngroaşă şi se contopeşte cu periostul, alcătuind ligamentul pectineal (Cooper) ce
delimitează posterior lacuna vasculară.
Acţiune. Originea muşchiului fiind situată pe un plan anterior faţă de cea a celorlalţi adductori el este, în primul
rând, flexor al coapsei; are însă şi o acţiune neînsemnată de adducţie şi de rotaţie în afară, împreună cu adductorul
lung şi cu cel scurt el aşază coapsa în „poziţia croitorului", datorită acţiunii de adducţie şi rotaţie în afară.
Inervaţie. Primeşte în mod constant o ramură subţire din nervul femural; mai are o inervaţie suplimentară din ramura anterioară a nervului obturator.
 
 
 
2. Muşchiul adductor lung (M adductor longus).
Inserţie. Ia naştere prin intermediul unui tendon lung şi puternic pe suprafaţa unghiulară a pubelui, sub
tuberculul pubian; merge în jos şi lateral, lăţindu-se treptat şi se insera printr-o lamă aponevrotică pe interstiţiul liniei
aspre a femurului, în treimea mijlocie.
Raporturi. în partea superioară faţa anterioară este superficială fiind acoperită de piele şi fascie. În porţiunea
inferioară, muşchiul devine profund, fiind încrucişat de croitor; între ei trec vasele femurale. Mai jos, participă la formarea peretelui posterior al porţiunii mijlocii a tecii vaselor femurale. Faţa posterioară acoperă adductorul scurt şi pe cel mare. Marginea laterală formează latura infero-medială a triunghiului femural, iar cea medială răspunde gracilisului.
Acţiunea muşchiului seamănă cu a pectineului, dar este mai puternică: realizează adducţia, flexiunea şi rotaţia
în afară, este cel mai puternic antagonist al gluteilor mijlociu şi mic.
Inervaţie. Din ramura anterioară a nervului obturator.
 
3. Muşchiul adductor scurt (M. adductor brevis) inaştere pe suprafaţa unghiulară şi pe ramura inferioară a
pubelui; trece oblic în jos şi lateral, lăţindu-se treptat, şi se insera în treimea superioară a interstitiului liniei aspre
a femurului.
Raporturi. Reprezintă singur planul al doilea din grupul adductorilor; este acoperit de pectineu şi de adductorul lung, repauzând pe adductorul mare; este cuprins în „furca" formată de cele două ramuri ale nervului obturator.
Acţiune. Este adductor şi rotator în afară; mai are şi acţiune de flexor.
Inervaţie. Din ramura anterioară a nervului obturator.
 
4. Muşchiul adductor mare (M. adductor magnus) este cel mai mare şi cel mai posterior dintre toţi muşchii regiunii. Formează singur al treilea plan al grupului adductorilor.
Inserţii. Se prinde în sus pe tuberozitatea ischiadică şi pe ramura ischiopubiană. Fasciculele radiază lateral şîn jos; cele mediale sunt cele mai lungi şi cele mai verticale. Se termină pe femur pe toată lungimea interstitiului liniei aspre şi pe epicodilul medial (tuberculul adductorului). 
Raporturi. Faţa anterioară este acoperită de ceilalţadductori şi de croitor. Faţa posterioară este în raport cu muşchii ischiocrurali prin intermediul fasciei posterioare a adductorului mare. Această fascie reprezintă un fel de sept intermuscular interpus între grupul adductorilor şi între muşchii flexori. Între adductorul mare şi lunga porţiune a bicepsului coboară nervul sciatic. Marginea medială răspunde gracilisului; în sus e groasă şi devine subcutanată. Marginea superioară răspunde pătratului femural.
Acţiune. Este cel mai puternic adductor al coapsei.
Datorită originii pe tuberozitatea ischiadică acţionează înapoia axului transversal al articulaţiei coxofemurale,
fiind singurul extensor din tot grupul, şi, după forţă, al doilea dintre toţi extensorii. 
Inervaţie. Adductorul mare are inervaţie dublă; porţiunea superioară şi cea mijlocie sunt inervate din
ramura profundă a nervului obturator, iar porţiunea inferioară din nervul sciatic.
 
MUŞCHII REGIUNII POSTERIOARE
Regiunea posterioară a coapsei cuprinde trei muşchi lungi, biarticulari, cu origine comună pe tuberozitatea
ischiadică; în jos ei se separă în două grupe; semitendinosul şi semimembranosul îşi păstrează situaţia medială şcoboară spre tibie; bicepsul merge lateral şi se insera pe fibulă. Prin acest traiect divergent muşchii contribuie la
delimitarea fosei poplitee. După inserţiile lor, muşchii posteriori se mai numesc şi ischiocruali. Sunt antagoniştii
cvadricepsului femural: asupra articulaţiei coxofemurale sunt extensori, iar asupra genunchiului flexori. Mai au şi o
componentă rotatorie asupra gambei care devine activă însă numai în poziţia de flexiune a genunchiului; grupul medial roteşte gamba înăuntru, bicepsul o roteşte în afară.
 
1. Muşchiul biceps femural (M. biceps femoris) este situat în partea postero-laterală a coapsei. Este format din două porţiuni: una lungă cu origine pelviană şi alta scurtă cu origine femurală.
Inserţii. Porţiunea lungă (Caput longum) ia naştere pe tuberozitatea ischiadică împreună cu semitendinosul.
Porţiunea scurtă (Caput breve) are originea pe interstiţiul liniei aspre (înjumătăţea ei inferioară). Între tendonul de inserţie al porţiunii lungi a bicepsului şi cel al semitendinosului se dezvoltă bursa superioarăbicepsului femural (Bursa muscului bicipitis femoris superior).
Raporturi. Bicepsul este acoperit în partea superioară de gluteul mare, iese însă imediat de sub marginea lui inferioară şi devine superficial. El acoperă adductorul mare, de care este separat prin nervului sciatic. Medial vine în raport cu semimembranosul şi semitendinosul, de care se desparte în treimea inferioară, limitând împreună triunghiul superior al fosei poplitee. înainte, este separat prin septul intermuscular lateral de muşchiul vast lateral, formându-se la acest nivel şanţul lateral al coapsei. Tendonul terminal este în raport cu ligamentul colateral lateral al genunchiului, de care e separat printr-o bursă sinovială {Bursa subtendinea musculi bicipitis femoris inferior). Nervul peronier comun coboară din fosa poplitee, alipit de tendonul bicepsului. Anterior inserţiei tendonului bicepsului se fixează tractul iliotibial.
Acţiune. Prin porţiunea lungă bicepsul este extensor al coapsei pe pelvis, dar cu rol principal în fixarea acestuia din
urmă şi în bascularea lui înapoi. Ambele porţiuni ale bicepsului acţionează împreună ca flexori ai genunchiului. Când gamba e flexată, muşchiul mai are şi o componentă de rotaţie în afară.
Inervaţie. Cele două capete au inervaţie diferită; porţiunea lungă din nervul sciatic şi cea scurtă din nervul peronier comun.
 
2. Muşchiul semitendinos (M semitendinosus). Este situat superficial în partea posteromedială a coapsei, întinzându-se între tuberozitatea ischiadică şi tibie. Jumătatea lui inferioară este formată de un lung tendon terminal de la care muşchiul îşi trage de altfel numele.
Inserţii. Are originea pe tuberozitatea ischiadică printr-un tendon comun cu cel al porţiunii lungi a
bicepsului. Corpul lui muscular este turtit şi subîmpărţit de o intersecţie tendinoasă oblică. în jumătatea
inferioară a coapsei se continuă cu lungul său tendon terminal, care se insera pe faţa medială a tibiei, intrând în constituţia „piciorului gâştei".
Raporturi. în sus este acoperit de gluteul mare; apoi devine superficial, acoperă adductorul mare şi semimembranosul, de care este alipit şi aşezat chiar într-un şanţ format de corpul acestuia. Lateral răspunde bicepsului; mai jos, tendonul lui limitează cu muşchiul semimembranos fosa poplitee (marginea superomedială).
Acţiune. Ca şi bicepsul, dar cu putere mai mare, este extensor al coapsei şi flexor al gambei. Mai este şi adductor al coapsei şi slab rotator înăuntru al gambei.
Inervaţie. Prin două ramuri subţiri şi lungi din nervul tibial (componenta tibială a sciaticului). Ele trec separat la fiecare din cele două'porţiuni ale corpului muscular. Piciorul gâştei (Pes anserinus). Este un complex fibros format din expansiunile terminale ale tendoanelor croitorului, gracilisului şi semitendinosului, adică a câte unui muşchi din fiecare grup al coapsei.
 
 
MUŞCHII REGIUNII ANTERIOARE
(GRUPUL EXTENSORILOR)
 
1. Tibialul anterior (M. tibialis anterior) este cel mai medial şi cel mai voluminos muşchi al regiunii.
Inserţii. în sus se prinde pe condilul lateral al tibiei, pe faţa laterală a tibiei, pe membrana interosoasă şi pfaţa profundă a fasciei crurale. Fasciculele musculare converg către un tendon ce trece pe sub retinaculul inferior al extensorilor (prin culisa cea mai medială) şi se insera pe primul cuneiform şi pe baza primului metatarsian.
Raporturi. La gambă are raporturi importante cu artera tibială anterioară, al cărei muşchi satelit este. Muşchiul
este acoperit anterior de piele şi de fascia crurală; înapoi acoperă membrana interosoasă; lateral şi în sus e în raport
cu extensorul lung al degetelor, iar mai jos cu extensorul lung al halucelui. Mănunchiul vasculo-nervos al regiunii
(vasele tibiale anterioare şi nervul peronier profund) trece în afara lui, între el şi ceilalţi muşchi. Medial, muşchiul
acoperă faţa laterală a tibiei. La dosul piciorului tendonul este situat superficial, acoperit de fascia dorsală a piciorului.
Acţiune. Este cel mai puternic flexor dorsal al piciorului; este de asemenea, supinator şi adductor al piciorului sau, invers, pronator şi abductor, în funcţie de poziţia variabilă faţă de axul articulaţiei talotarsiene. Dintre aceste două acţiuni opuse, componenta de supinaţie predomină. Prin acţiunea lui de flexiune dorsală intervine în locomoţie: la nivelul membrului de sprijin duce gamba înainte; asupra membrului mobil acţionează de pe gambă şi ridică piciorul, asigurând scurtarea membrului necesară pendulării. Prin acţiune statică nu permite răsturnarea înapoi a gambei. Împreună cu lungul peronier formează o chingă, ce susţine bolta plantară.
Inervaţie: din nervul peronier profund.
 
2. Extensorul lung al halucelui (M. extensor hallucis longus) este un muşchi penat, situat lateral de precedentul,
între el şi extensorul lung al degetelor.
Inserţii. Neajungând până la partea superioarăgambei, muşchiul îşi ia originea pe faţa medială a fibulei
n porţiunea mijlocie) şi pe membrana interosoasă. Tendonul terminal trece pe sub retinaculul inferior al
extensorilor (prin culisa mijlocie) şi se insera pe a doua falangă a halucelui.
Raporturi. La gambă, corpul muscular este aşezat îcea mai mare parte în profunzime, fiind acoperit de cei doi muşchi vecini, între care se află. Medial, deci între el şi tibialul anterior, trece mănunchiul vasculo-nervos aregiunii. Mai jos, muşchiul este acoperit de piele şi de fascie şi acoperă membrana interosoasă; medial răspunde tibialului anterior; lateral rămâne tot extensorul lung al degetelor. La picior, tendonul lui merge pe marginea medială a extensorului scurt al halucelui. Artera dorsală a piciorului şi nervul peronier profund sunt aşezaţi între aceşti doi extensori ai halucelui.
Acţiune. Este extensor al ambelor falange ale halucelui; asupra piciorului are o acţiune de flexiune dorsală, interve-
nind astfel în mers. După raportul lui variabil cu axul articulaţiei talotarsiene mai are şi o slabă acţiune fie de pronaţie-
abducţie, fie, mai rar, de supinaţie-adducţie a piciorului.
Inervaţie: o ramură a nervului peronier profund.
 
3. Extensorul lung al degetelor (M extensor digitonim longus) este un muşchi lung şi turtit, situat lateral
de precedenţii.
Inserţii. Are originea pe fibulă (marginea anterioară, faţa medială şi capul fibulei), pe condilul lateral al tibiei, pmembrana interosoasă şi pe fascia crurală. Tendonul se împarte în patru ramuri, care, învelite de o singură
teacă sinovială, trec pe sub retinaculul inferior al extensorilor (prin culisa laterală). Coboară apoi spre degetele
II-V, unde fiecare se trifurcă într-un fascicul mijlociu şi două marginale; fasciculul mijlociu se insera pe a doua
falangă, iar cele două marginale pe a treia, luând parte la formarea aponevrozei dorsale a degetelor.
Raporturi. La gambă, anterior este acoperit de piele şde fascie; medial, corpul muscular răspunde în sus tibialului
anterior, între ei trecând mănunchiul vasculo-nervos al regiunii; mai jos, vine în raport cu extensorul lung al halucelui; lateral, este separat prin septul intermuscular anterior de muşchii peronieri. La picior, tendoanele sunt aşezate
pe muşchiul extensor scurt al degetelor.
Acţiune. Acţiunea de extensie a degetelor II-V este slabă. Cu mult mai importantă este acţiunea sa asupra piciorului, fiind flexor dorsal. Spre deosebire de ceilalţi doi muşchi, acţiunea lui de pronaţie-abducţie este constantă. Are acelaşi rol în mers şi staţiune ca ceilalţi doi muşchi ai regiunii.
Inervaţie: prin ramuri ale nervului peronier profund.
 

Adauga un comentariu

Medici care tratează această afecțiune

Logo

Site-ul NewsMed.ro se adresează oricărei persoane care prezintă interes cu privire la subiecte din sfera medicală şi care decide să nu rămână nepăsătoare atunci când vine vorba de asigurarea propriei sănătăţi.

Contacts

Colaborare:

colaborare@newsmed.ro

Publicitate:

publicitate@newsmed.ro
Social

Acum ne găsești și pe rețelele de socializare!