Morfina, drog sau medicament?

NewsMed

29 Mar 2018

Vizualizări: 7505

Distribuie Articolul

Ce este morfina?

Morfina este un alcaloid extras din mac, fiind principala substanță activă din opiu. Morfina este un analgezic puternic, fiind utilizat în tratamentul durerilor cronice cum ar fi durerile care apar în cancer, după un infarct miocardic, etc. Morfina este administrată, în general, injectabil, intravenos, sub formă de clorhidrat de morfină. Administrarea orală nu este indicată datorită biodisponibilității scăzute (adică medicamentul nu își mai realizează efectul terapeutic maxim). Pentru administrare orală, companiile farmaceutice au dezvoltat sulfatul de morfină.

Macul, sau cum o numeau sumerienii ‘planta fericirii’, este plantată din anul 3400 î.Hr. cu scopul producerii de opiu. În timp macul a devenit faimos pentru seva produsă. Poporul chinez este primul popor care fumează opiu. Chiar şi Hippocrate îl studiază atent, observând puterea de sedare a opiului, oferită de morfină. Popularitatea opiului a crescut odată cu dezvoltarea navigaţiei, ajungând să fie consumat în toată lumea.

Utilizarea terapeutică a morfinei

Izolarea morfinei din opiu a revoluţionat chirurgia modernă, fiind utilizată ca anestezic general. Substanţa cu efecte de inducere a somnului a fost iniţial numită morfium, amintind de zeul grec al viselor, Morfeus. Abia mai târziu, denumirea Morfium s-a transformat în morfină, folosită astăzi. Pe lângă efectele analgezic şi sedativ, morfina era utilizată şi în tratamentul depresiei. Morfina este medicament de elecţie pentru intoxicaţia cu atropină.

Morfina nu poate fi utilizată de pacienții ce prezintă astm sau alte probleme respiratorii deorece deprimă centrii respirației. Și pacienții cu probleme intestinale sunt îndrumați spre alte sedative, cu structură diferită de cea a morfinei deoarece aceasta produce contracția musculaturii netede la nivel gastrointestinal. Datorită riscului mare de dependență, pacienții ce suferă de boli mintale trebuiesc supravegheați cu atenție. Doctorii nu recomandă asocierea morfinei cu alcool sau alte sedative (alprazolam, diazepam, lorazepam, etc). Nici femeile însărcinate sau cele care alăptează nu au voie să consume morfină datorită efectelor nocive asupra dezvoltării fătului.

Datorită proprietăţilor narcotice, în România, ea face parte din clasa drogurilor de mare risc. Pentru ca pacientul să poată beneficia de proprietăţile medicale ale morfinei, industria farmaceutică a încercat să sintetizeze medicamente cu structură asemănătoare morfinei, dar fără risc de dependenţă. Acestea au păstrat o parte din efectele adverse ale morfinei, inclusiv efectele narcotice.

Ce este dependenţa?

Dependenţa de orice drog, nu numai morfină, debutează prin dorinţa de a administra o substanţă psihoactivă (numită în termeni de specialitate „craving”), aşadar totul începe la nivel psihologic. La nivel fizic se instalează toleranţa, adică organismul obişnuit cu substanţa nu îşi mai poate desfăşura activităţile fără aceasta, fiind necesare doze din ce în ce mai mari de drog.

Dependenţa de droguri apare din mai multe motive : anturajul de prieteni, situaţii tensionate sau conflictuale în familie, dependenţa la părinţi, stres puternic, etc. Conform unui studiu efectuat pe cobai s-a demonstrat că mediul înconjurător este factorul decisiv pentru consumul de droguri. Un lot de şoareci a fost supus unui experiment divizat în două părţi. În prima parte a experimentului lotul de şoareci a fost supus stresului ambiental. Aceste animale aveau două sticle cu apă: una cu apă normală, iar cea de-a doua cu apă în care au fost dizolvate droguri. Cobaii au optat de fiecare dată pentru apa cu droguri. În cea de-a doua parte a experimentului, aceeaşi cobai au fost transportaţi în „raiul rozătoarelor” unde aveau de ales, ca în prima parte a experimentului, între apă simplă şi apă cu droguri. Cobaii au ales apa simplă de data aceasta.

Cum apare dependenţa de morfină?

Morfina acționează pe centriul recompensei din creier, fiindu-i ușor unei persoane să abuzeze. Consumatorul va simți euforie, relaxare iar corpul îi va amorți complet.Receptorii pentru morfină (receptorii opioizi) îşi modifică structurile fiziologică şi biochimică. Astfel, dezintoxicarea este dificilă, făcându-şi apariţia sindromul abstinenţei. Acesta se manifestă prin nervozitate,degradare fizică, încetinirea funcţiilor cerebrale, pierderea memoriei, a simţurilor, comportament antisocial, scădere ponderală, piele uscată cu erupţii, conducând uneori la moarte. În prezent dependenții de morfină sunt încurajați să meargă la psiholog și să încerce terapia în grup. Astfel dezintoxicarea devine mai ușoară iar riscul de recidivă se diminuează considerabil.

Pacientul căruia i se administrează morfină pentru efect anestezic nu riscă să devină dependent dar, pacientul a cărui stare de sănătate necesită doze mari de tratament pe perioade îndelungate de timp cu morfină (de exemplu în cazul durerilor datorate cancerului) riscul de dependenţă fizică este crescut. Terapia cu analgezice opioide necesită supraveghere medicală pe toată durata tratamentului.