Miopia- diagnostic, evoluție, tratament

Miopia este un viciu de refracție care se manifestă printr-o dificultate în distingerea obiectelor situate la distanță. În miopie, razele luminoase converg într-un punct focal situat anterior de retină, și nu pe retină, așa cum se întâmplă în mod fiziologic, de aceea imaginea formată este neclară. Miopia are tendința să progreseze cu vârsta, de aceea, odată depistată, controlul oftalmologic anual este recomdabil, atât pentru a decela eventuale modificări, dar și pentru a ajusta puterea dioptrică a ochelarilor, în funcție de necesitățile pacientului.

Tipuri:

  • Congenitală
  • Simplă (de dezvoltare)
  • Patologică (degenerativă)
  • Dobândită (posttraumatic, iatrogen, postkeratită etc)

Miopia congenitală:

Este prezentă de la naștere, dar cel mai frecvent este diagnosticată la vârsta de 2-3 ani. Este, cel mai adesea, unilaterală și poate fi asociată cu alte anomalii, precum aniridia, dezlipire de retină, cataractă)

Miopia simplă:

Cel mai frecvent, este diagnosticată la copilul școlar (10-12 ani), de obicei nu progresează după vârsta de 20 de ani și rareori depășește 6D. Există, totuși, cazuri în care miopia avansează ușor după această vârstă, dar se stabilizează în jurul vârstei de 30 de ani.

Cauza:

  • axială: crește diametrul anteroposterior al ochilui (crește lungimea globului ocular), de aceea razele luminoase converg înaintea retinei, și nu pe retină.
  • de curbură: asociată cu o subdezvoltare a globului ocular
  • din perspectiva genetică: ereditatea are un rol discutabil (copilul are 20% șanse să fie miop dacă ambii parinți au miopie; 10% dacă doar un parinte este miop)
  • folosirea excesivă a vederii de aproape pentru activități ca cititul, a fost o teorie luată în discuție, dar nu s-a ajuns la o concluzie clară în această privință.

Simptome și semne:

-dificultate în vederea la distanță, în timp ce vederea la aproape este foarte bună.

-oboseală oculară, durere oculară, cefalee;

-pacientul “strânge” ochii pentru a vedea mai clar (privește cu ochii întredeschiși)

-oftalmologul poate decela: globi oculari ușor mai voluminoși, camera anterioară mai adâncă, pupile puțin mai dilatate și mai slab reactive, fundul de ochi este normal.

Miopia patologică:

Începe de la vârsta de 5-10 ani și progresează rapid, astfel încât ca adult, pacientul va avea o miopie mare.

Cauza:

  •  tabloul genetic: miopia progresivă este o boală genetică, întâlnită mai ales la asiatici. O creștere mai intensă a retinei (creștere dictată genetic) duce la dezvoltarea sclerei care este mai flexibilă, se întinde și astfel se lungește diametrul ochiului. Însă coroida, nu poate urma această creștere, degenerează, duce la degenerarea retinei și mai apoi la degenerarea corpului vitros.
  •  dezvoltarea generală a organismului precară: dezvoltarea părtii posterioare a globului ocular este strâns corelată cu dezvoltarea generală a organismului, astfel încât în condițiile unor deficiențe nutriționale, a unor boli consumptive, a unor afecțiuni endocrine, este influențată și progresia miopiei degenerative.
  •  alte boli asociate: boli care implică formarea de colagen (Marfan, Ehler Danlos), afecțiuni metabolice înnăscute (sdr. Cornelia de Large), boli genetice (sdr. Turner)

Simptome și semne:

-defecte în funcția vizuală (dificultății în vederea la distanță i se adaugă și efectele degenerative ale celorlalte componente oculare)

-“muscae volitantantes” este expresia în latină pentru “muște zburătoare”, adică puncte, pete, fire opace care se “plimbă” în câmpul vizual al pacientului, consecință a zonelor de  degenerare a corpului vitros care determină “umbre” pe retină.

-dificultăți în acomodarea la întuneric (datorită modificărilor degenerative)

-medicul oftalmolog poate remarca: similar cazului anterior, globi oculari măriți, camera anterioară adânca, pupile ușor dilatate și slab reactive, dar și, ca o particularitate pentru această forma de miopie: scleră subțiată (este mai întinsă), opacități vitroase, modificări la examenul de fund de ochi- disc optic mărit, decolorat, posibil o semiluna în jurul discului optic (efect al întinderii retinei și coroidei), apariția unor zone albe, atrofice sau zone roșii, de neovascularizație (zone Foster Fuch) ca efect al degenerarii retiniene și coroidiene.

Complicații:

Printre complicațiile miopiei, se enumară: detașare de retină, cataractă complicată, hemoragie vitroasă și coroidiană, strabism convergent.

O atenție sporită trebuie să acorde femeile însărcinate cu o miopie mai mare de 3 dioptrii, întrucât la o naștere naturală, crește foarte mult riscul dezlipirii de retină.  Chiar și în cazul unei operații precedente care a corectat miopia riscul este prezent, întrucât tratamentul chirurgical a acționat doar pe cornee, neinfluențând retina. Același risc este prezent și în cazul practicării unui efort fizic intens.

Tratament:

Ca posibilități de tratament, se menționează: prescrierea de ochelari cu lentile concave divergente sau de lentile de contact. Avantajul lentilelor de contact este că nu limitează câmpul vizual, așa cum fac ochelarii, permit practicarea mai facilă a unor sporturi, însă necesită o atenție sporită în menținerea igienei lor și alocarea unor resurse materiale mai mari, în comparație cu ochelarii. În plus, creierul nu poate suporta o diferență mai mare de 2 dioptrii între lentilele ochelarilor, iar în acest sens se pot folosi lentilele de contact.

Tratament chirurgical: cu laser (PRK/LASEK, LASIK)  sau înlocuirea cristalinului, în cazul miopiilor cu dioptrii mari.

Chirurgia refractiva

Tehnica LASIK are drept avantaj faptul că pacientul se recuperează rapid, este mai puțin dureroasă și implică formarea unui “căpăcel” numit “flap” pe cornee. Acest căpăcel care conține epiteliul superficial al corneei, dar și o parte din stroma, este îndepărtat parțial (este încă atașat de restul corneei într-un punct acționând ca o balama). După îndepărtarea flapului, se aplică laserul care remodelează stroma corneeană, apoi se reatașeaza flapul, care va acționa ca un “pansament” natural.

Tehnica PRK, spre deosebire de LASIK, prezintă mai puține riscuri, însă recuperarea este mai îndelungată (3-4 zile), perioadă în care pacientul se poate plânge de senzație de corp străin, lăcrimare excesivă, sensibilitate la lumină.  Această tehnică implică distrugerea epiteliului superficial al corneei (pentru că se va regenera natural) după care se aplică tratamentul laser. Spre deosebire de PRK, LASEK se remarcă prin faptul că epiteliul superficial cornean nu se îndepărtează total, ci va fi reatașat (prezintă, așadar, atât principii LASIK, cât și PRK).

Totuși, chirurgia refractivă laser este limitată în sensul dioptriilor pe care le poate corecta (maximul fiind aproximativ -7). Când această posibilitate de operare este depășită, se poate recurge la înlocuirea cristalinului cu un cristalin artificial, ajustat nevoilor ochiului.

În concluzie, miopia este un defect de vedere care împiedică distingerea clară a obiectelor îndepartate. Acest viciu se poate corecta cu ajutorul lentilelor concave, divergente, care, contrar percepțiilor populare, nu vindecă miopia (dioptriile nu regresează la 0), dar permit o mai bună adaptabilitate a pacientului și practicarea unor activități care implică vederea la distanță. Este esențial controlul oftalmologic anual, întrucât miopia progresează odată cu creșterea, dar și pentru depistarea unor eventuale complicații.

Un singur comentariu

Apasa aici pentru a adauga comentariu

Suntem pe social media

Like us!