Miliaria (sudamina)– cauze, simptome, tratament

Generalități

Miliaria reprezintă o afecțiune mai frecvent întâlnită la nou-născuți și copiii mici, dar poate apărea și la adulți. Miliaria se manifestă prin apariția la nivelul tegumentelor a unei iritații ce poate îmbrăca aspect eritematos, cu papule sau chiar vezicule. Întrucât temperatura ridicată constituie un factor favorizant, miliaria este întâlnită mai frecvent în perioadele calde ale anului, când transpirăm mai mult. Ea mai este cunoscută și sub denumirea de alergie la căldură.

Cauze ale miliariei

Etiologia principală a miliariei o constituie expunerea corpului sugarilor și a copiilor mici la căldură, fapt ce provoacă transpirații abundente. Acest lucru se poate întâmpla vara, când este foarte cald, sau, dimpotrivă, iarna prin supraîmbrăcarea de către părinți a celor mici.

Totuși, aproape toată lumea transpiră…de ce unele persoane fac această reacție și altele nu? Explicația constă în faptul că glandele sudoripare ale nou-născuților și copiilor mici nu sunt dezvoltate suficient. La nivelul tegumentului există milioane de glande sudoripare, care sunt glande exocrine. Aceste glande sunt constituite din două regiuni, o regiune secretorie și o regiune excretorie. Regiunea cu rol secretor este localizată la nivelul dermului profund, de unde se continuă cu canalul excretor, care se deschide la suprafața epidermului printr-un por. Datorită imaturității acestor glande la nou-născuți și copiii mici, există posibilitatea înfundării și inflamării acestor pori; secreția sudorală nu mai poate fi eliminată, ea acumulându-se sub epiderm, de unde expresia eritematoasă clinică.

Semne și simptome

Simptomatologia diferă în funcție de categoria de vârstă la care facem referință (nou-născut, copil mic sau adult) și în funcție de tipul de miliaria despre care discutăm.

Există trei categorii ale acestei afecțiuni, în funcție de localizarea la care regăsim obstrucția de la nivelul glandelor sudoripare:

–          miliaria cristalină – sudamina

–          miliaria rubra

–          miliaria profundă.

În continuare, vom discuta pe rând despre fiecare formă de miliaria amintită.

Astfel, dacă vorbim de miliaria cristalină (sudamina) erupția constă în vezicule mici (diametru de 1-2 mm), cu conținut clar, sero-citrin; veziculele sunt nepruriginoase și apar îndeosebi pe față, abdomen și pe spate, grupate sau confluate. Erupția afectează ductul excretor de la suprafața epidermului și dispare de obicei de la sine, fără a fi necesar un tratament. Aceasta este forma cea mai des întâlnită în clinică. Ea este documentată la pacienții nou-născuți cu vârste de până în două săptămâni sau la pacienții adulți consecutiv unui sindrom febril sau în urma schimbării domiciliului (climat tropical).

În cazul miliariei rubra sediul obstrucției este situat puțin mai adânc în epiderm; veziculele sunt mici, cu conținut clar, sero-citrin, dar sunt înconjurate de un halou roșiatic, eritematos. Erupția este pruriginoasă, nu confluează și se remarcă absența sudorației la nivelul tegumentelor afectate (anhidroză). Această formă este documentată la nou-născuți în prima lună de viață sau la adulții din zonele calde și umede.  Localizarea erupției diferă la copii de adulți. Astfel, dacă la copii apare predominant la nivelul gâtului sau axilar, la adulți ea apare la nivelul gâtului, scalpului, toracelui și a zonelor cu pliuri.

Miliaria profundă, după cum îi spune și numele, afectează zonele mai profunde ale glandelor sudoripare, cele secretorii, situate în derm. Erupția este sub formă de papule (1-3 mm), care au conținut sanguinolent. Afecțiunea este întâlnită cu predilecție la adulții care au avut în antecedente numeroase episoade de miliaria rubra. Localizarea erupției este la nivelul trunchiului, putându-se extinde însă și la extremități.

Uneori erupția veziculară, în special în miliaria rubra și cea profundă, se poate suprainfecta. Termenul utilizat în această circumstanță este cel de miliaria pustulosa.

Factori favorizanți

Dintre factorii favorizanți ai acestei afecțiuni amintim:

–          imaturitatea glandelor sudoripare și a ductului excretor la nou-născuți și copiii mici

–          stări febrile

–          climat cald și umed

–          expunerea excesivă la radiațiile UV

–          vestimentație din material ce favorizează transpirația și nu permite evaporarea acesteia: materiale sintetice

–          activitate fizică în care persoanele transpiră mult

–          aplicarea pe tegument a unor produse cosmetice (creme, loțiuni) care obstrucționează porii

–          pseudohipoaldosteronismul tip I (în această afecțiune pacienții transpiră excesiv și pierd o cantitate foarte mare de sare)

–          administrarea unor tratamente medicamentoase precum: clonidina, preparate opiacee, betablocante

–          sindrom Morvan (afecțiune autoimună ce asociază numeroase simptome între care și hiperhidroza)

–          alte afecțiuni sau condiții cu hipersudorație.

Diagnostic

Diagnosticul miliariei este în primul rând un diagnostic anamnestic  și clinic, pe baza simptomatologiei enunțate anterior. Examenul citologic nu se efectuează de rutină, ci doar în cazurile de suprainfectare.

Diagnostic diferențial

Diagnosticul diferențial al miliariei se va face cu alte afecțiuni eruptive:

foliculita (în cazul erupției din foliculită, aceasta este centrată de un folicul pilos, fapt ce se poate observa la o examinare atentă cu o lupă sau cu dermatoscopul)

– eritemul toxic al nou-născutului (erupție cu etiologie necunoscută, care apare în primele zile după naștere și dispare de la sine în următoarele săptămâni)

– acneea neonatală (apare la câteva zile- săptămâni după naștere și dispare spontan în jurul vârstei de 3-6 luni; localizarea tipică este pe nas și față, dar pot exista și alte localizări)

candidoza cutanată (testele citologice vor demonstra prezența ciupercii)

–  herpes simplex (erupția veziculară este localizată cu predilecție la nivel labial, perioral, genital, fesier; are un aspect caracteristic, de grupare a veziculelor în buchet; infecțiile au caracter recurent, apărând în aproximativ același teritoriu; probele prelevate din lichidul vezicular vor demonstra prezența virusului)

varicela (erupția este asociată cu temperatură și alterarea stării generale; de la momentul apariției erupția trece prin mai multe stadii evolutive, de la papule la vezicule cu conținut clar, sero-citrin, situate pe o bază eritematoasă, apoi la pustule, care treptat se ombilichează și formează o crustă, după care urmează vindecarea, uneori cu cicatrici; avem citodiagnostic pozitiv pentru infecții virale).

Tratament

În cazul miliariei cristaline, a sudaminei, nu putem vorbi de un tratament propriu-zis. Erupția va trece de la sine în câteva zile. Se recomandă evitarea supraîncălzirii, plasarea pacienților în camere mai răcoroase și efectuarea mai multor dușuri zilnice sau băi cu apă călduță, fără săpun sau geluri de duș. Se recomandă, în același scop, aplicarea alternativă de comprese umede și uscate. Se va limita activitatea fizică pentru a evita transpirația și agravarea simptomatologiei. Purtarea unei îmbrăcăminți din materiale care permit pielii să respire (bumbac, in) este, de asemenea, recomandată.

Dacă vorbim de miliaria rubra, miliaria profunda sau miliaria pustulosa, este necesară instituirea unui tratament. Se pot administra soluții topice precum calamină sau alcool mentolat care să calmeze pruritul. Adulților li se poate indica aplicarea topică a unor antiseptice pe bază de acid boric (copiilor nu le este recomandat acidul boric, absorbindu-se prin piele și putând genera concentrații toxice). În cazurile mai severe medicul va putea considera necesară administrarea topică de corticosteroizi sau antibiotice.

Pacienților cu miliaria profunda li se poate administra topic lanolină anhidră, cu un efect puternic de hidratare, constatându-se o îmbunătățire semnificativă a stării acestor pacienți.

Unii medici consideră benefică administrarea unor preparate vitaminice și recomandă pacienților produse pe bază de vitamina A, vitamina C.

Evoluție și complicații

Miliaria cristalină are îndeobște o evoluție spre vindecare în decurs de câteva zile, fără a fi necesar vreun tratament. Formele de miliaria rubra sau miliaria profunda se pot complica prin suprainfectare, generând miliaria pustulosa. Se remarcă o recurență, în special în cazul adulților ce locuiesc în zonele cu climat cald și umed. O complicație de temut în absența termoreglării realizate prin transpirație este hipertermia.

Adauga comentariu

Apasa aici pentru a adauga comentariu

Suntem pe social media

Like us!