simptome ce apar in menopauza
Menopauza este evenimentul central al unei perioade mai lungi, climacteriul. În această perioadă are loc declinul firesc al funcţiei axului hipotalamo-hipofizo-ovarian

Menopauza – ce este, când apare, simptome, tratament

Ce este menopauza?

Menopauza reprezintă perioada din viaţă ce marchează oprirea definitivă a ciclului spontan la femeie. Este un proces fiziologic ce atestă încetarea funcţiei ovariene. Menopauza este evenimentul central al unei perioade mai lungi, climacteriul. În această perioadă are loc declinul firesc al funcţiei axului hipotalamo-hipofizo-ovarian. La menopauză femeia trece din stadiul reproductiv la stadiul nereproductiv.

Momentul instalării menopauzei este programat genetic. Acesta nu poate fi influenţat de factorii socio-economici, rasă, greutate sau înalţime. Singurul factor ce coboară vârsta menopauzei cu aproximativ 2 ani este fumatul. Vârsta medie de instalare a menopauzei este 51 de ani, cu limite între 45 şi 55 de ani. Este necesară absenţa de cel puţin un an a menstruaţiei pentru a diagnostica menopauza.

Cum se produce menopauza?

Există 2 tipuri de menopauză, în funcţie de cauză: menopauza naturală şi menopauza artificială.

În apariţia menopauzei naturale nu se poate interveni. Femeia se naşte cu un anumit număr de ovule din care un anumit număr se tot pierde pe parcursul vieţii. Pe parcursul anilor, o femeie are aproximativ 400 de menstruaţii, deci suferă în jur de 400 de ovulaţii. Când toate ovocitele se atrofiază, ovarul nu mai este capabil să susţină secreţia endocrină de estrogeni şi progesteron. Astfel, există 2 procese implicate:

  • Dispariţia ovocitelor din ovar
  • Lipsa de răspuns a ovocitelor rămase

Menopauza prematură reprezintă întreruperea spontană a menstruaţiei înainte de 40 de ani. Nu se ştie exact care este cauza apariţiei acestui proces. Se cunosc însă o serie de factori favorizanţi, printre care: infecţiile severe, tumorile sau agenţii chemoterapeutici.

Dacă menopauza survine peste 55 de ani se numeşte menopauză tardivă.

În apariţia menopauzei artificiale acţionează factori externi. Are loc o întrerupere permanentă a funcţiei ovariene prin îndepărtarea chirurgicală a ovarelor sau distrugerea acestora prin radioterapie. Aceste procese folosesc în prezent pentru tratamentul endometriozei şi a tumorilor estrogen sensibile ale glandei mamare sau ale endometrului.

Indiferent de cauză, principalele modificări hormonale prezente în menopauză sunt:

  • Nivelele de estrogen și progesteron sunt reduse
  • Inhibina este foarte scăzută
  • FSH este mult crescut
  • LH este crescut (mai puțin decât FSH-ul)

Ce este climacteriul?

Climacteriul este un termen mai larg ce cuprinde premenopauza, menopauza şi postmenopauza. În această perioadă are loc tranziţia spre senescenţă.

În jurul vârstei de 40 de ani apare perioada de premenopauză. Această perioadă precede oprirea menstruaţiei cu aproximativ 8-10 ani. La această vârstă încep să apară cicluri anovulatorii, ferilitatea femeii fiind mult diminuată. Mai apar tulburări de flux menstrual în exces sau în minus, tulburări psiho-vegetative şi vasomotorii. Dintre acestea, cele mai frecvente sunt bufeurile de menopauză. Din punct de vedere hormonal, se observă debutul modificărilor observate în perioada de menopauză.

Postmenopauza începe la 10 ani după instalarea menopauzei, în jur de 60 de ani. În această perioadă apar treptat semne de atrofie utero-vaginală şi semne de senescenţă generală. Are loc o involuţie hipofizară, iar nivelele de LH şi FSH revin la normal. În acest moment se întregeşte sindromul climacteric cu fenomene cardiovasculare, modificări cutanate şi apariţia osteoporozei.

Senescenţa reprezintă perioada de timp de după climacteriu. În această perioadă are loc o degenerare psiho-somatică.

Cum se manifestă clinic menopauza?

Reducerea secreţiei de progesteron, dar mai ales de estrogen afectează mai multe ţesuturi. Se constată modificări la nivelul ovarului, endometrului, epiteliului vaginal, tegumentului, hipotalamusului şi osului. Simptomele debutează în general abia după 6 ani de amenoree, modificările organice şi metabolice atingând maximul la 10-15 ani de amenoree.

Apar o serie de modificări:

  • Tulburări vasomotorii
  • Modificări psihologice
  • Modificări tehumentare şi ale mucoaselor
  • Modificări ale aparatului urinar
  • Osteoporoza
  • Modificări de metabolism
  • Modificări cardio-vasculare

Bufeurile de căldură sunt cele mai frecvente şi mai relatate modificări vasomotorii. Acestea reprezintă senzaţia bruscă de căldură cu roşeaţă la nivelul extremităţii cefalice şi toracelui superior. Mai pot apărea greţuri, vertij, cefalee, palpitaţii, transpiraţii, insomnii sau anxietate. Bufeurile apar mai ales nocturn şi durează până în 5 minute.

Din punct de vedere psihologic, apare anxietatea, lipsa de concentrare şi insomnia.

La nivelul tegumentului, scade grosimea epidermului. Are loc o reducere a mitozelor şi a activităţii metabolice de la acest nivel. De asmenea scade pilozitatea pubiană şi axilară, reducându-se şi numărul receptorilor androgenici.

La nivelul organelor genitale externe are loc de asemenea o subţiere a epiteliului. Vulva devine palidă şi uscată. Se reduce lubrefierea locală. Pot apărea arsuri, dispareunie sau sângerări pe fondul unor colpite.

La nivelul aparatului urinar are loc o alterare a pereţilor vezicali. Uretra devine un tub rigid ce nu se mai poate oblitera complet, crescând riscul de incontinenţă urinară. Scade imunitatea locală, fiind favorizate astfel infecţiile urinare joase. Frecvent apar: polakiuria, disuria, incontinenţa urinară de efort şi polipii uretrali.

Menopauza creste riscul de apariție al diabetului zaharat de tip 2. Frecvent, femeile adoptă o obezitate de tip android, mult mai activă din punct de vedere metabolic. De aceea crește și riscul cardiovascular. Deși înainte de menopauză femeile au un risc mai mic de a dezvolta boală coronariană sau hipertensiune arterială, după menopauză acest risc crește. Din păcate s-a constatat că terapia hormonală de la menopauză nu ameliorează acest risc. Ba din contră, această terapie ar crește incidența infarctului miocardic acut.

Cum influențează menopauza oasele?

Una dintre cele mai importante și grave consecințe ale deficitului estrogenic este osteoporoza. Apare o boală sistemică ce afectează microarhitectura țesutului osos. Osul devine foarte fragil și crește semnificativ riscul fracturilor. Cel mai frecvent fracturile apar la nivelul femurului și corpilor vertebrali. Femeile ignoră cel mai adesea efectele menopauzei asupra oaselor, însă acestea ridică deosebite probleme. Pentru stabilirea gradului de afectare osoasă se practică densitometria osoasă.

Apariția osteoporozei după menopauză este favorizată de:

  • Obezitate
  • Fumat
  • Consumul de alcool
  • Corticoterapia
  • Reducerea activității fizice
  • Alimentația redusă în calciu și vitamina D
  • Malabsorbția

Ce putem face?

Pentru compensarea deficitelor endocrine ce poate utiliza o terapie hormonală de substituție. Trebuie acordată o atenție deosebită riscurilor terapiei hormonale în comparație cu beneficiile. În perioada de premenopauză se impune un tratament hormonal estroprogestativ datorită tulburărilor de flux menstrual. În perioada de postmenopauză se impune compensarea deficitului estrogenic endogen. Astfel sunt influențate tulburările vasomotorii, atrofia uro-genitală și osteoporoza.

Durata tratamentului este de 10-15 ani. Cu toate acestea, s-a constatat ca riscul terapiei hormonale de substituție din menopauză pe termen lung depășește beneficiile. Oprirea tratamentului se face treptat (6-12 săptămâni) pentru a evita apariția simptomelor de sevraj.

Tratamentul prelungit este recomandat la femeile tinere cu menopauza indusă chirurgical. De asemenea și în cazul riscului crescut de osteoporoză sau afectare cerebrală – boala Alzheimer în familie.

Pe tot parcursul tratamentului, femeile sunt atent monitorizate prin mamografie și prin ecografii endovaginale.

Adauga comentariu

Apasa aici pentru a adauga comentariu

Suntem pe social media

Like us!