Litiaza renala-„Pietre la rinichi”

Aspecte generale

Litiaza renala se mai numeşte popular „piatră la rinichi” şi este o afecţiune a aparatului urinar caracterizată prin formarea de material cristalin şi săruri la orice nivel al tractului urinar, de la rinichi, până la vezica urinară. Aceste pietre se formează atunci când urina devine prea concentrată şi permite materialelor cristaline şi sărurilor să se acumuleze. De cele mai multe ori, deplasarea calculilor nu cauzează leziuni permanente dacă sunt descoperite la timp.

Tratamentul constă doar în administrarea de medicamente pentru durere (antialgice), alături de consumul unei cantităţi mai mari de apă. În alte cazuri, litiaza renală poate cauza infecţii urinare sau mai grav, poate duce la necesitatea unor intervenţii chirurgicale. Un episod de durere lombară cauzat de litiază renală poate aduce pacientul de urgenţă la spital. Se estimează că o persoană din 20 dezvoltă această afecţiune o dată în viaţă.

Care sunt manifestările acestui tip de afecţiuni?

Calculii (pietrele) de dimensiuni mici nu prezintă simptome, aceştia putându-se deplasa la nivelul tractului urinar fără a cauza durere. În cazul celor de dimensiuni mari, fluxul urinar se poate opri, eveniment ce poate reprezenta cauza a numeroase manifestări. Un exemplu clar este demonstrat de pietrele care se acumulează în ureter (tubul care face legătură între rinichi şi vezica urinară) şi rămân blocate la acest nivel. Totuşi, dimensiunea unei pietre nu se corelează cu severitatea manifestărilor clinice, iar intensitatea durerii poate varia în funcţie de deplasările calculilor în interiorul tractului urinar.

Durerea din litiaza renală depinde de deplasarea pietrelor de-a lungul tractului urinar şi este descrisă, de cele mai multe ori, ca o durere violentă, surdă, la nivelul regiunii inferioare a spatelui. Cel mai des întâlnită este durerea care apare brusc, urmând să crească în intensitate odată cu trecerea timpului. Pacientul mai poate acuza durere în regiunea inghinală şi abdominală inferioară. Alte forme de manifestare sunt: urină tulbure (care îşi pierde din transparenţă), durere în momentul urinării, mirosul diferit al urinii, necesitatea urgentă de urinare.

Urina se poate colora în roşu-brun datorată unei eventuale sângerări cauzată de calculii renali.
Este recomandată vizită la doctor de urgenţă, în situaţia în care pacientul prezintă febra, frisoane şi greaţă însoţită de vărsături, sânge în urină, dificultate de urinare, iar durearea devine insuportabilă.

Ce cauzează litiaza renala?

Formarea calculilor nu are ,de obicei, o singură cauză, ci este reprezentată de o serie de factori. În litiaza renală există un dezechilibru în componentă urinii, această conţinând substanţe care susţin formarea de calculi, cum sunt: acidul uric, oxalatul, calciul, într-o cantitate mai mare decât capacitatea ei de a dilua aceste componente. Există şi situaţia în care substanţele care previn formarea de calculi sunt în deficit.

Deshidratarea reprezintă o cauza importantă în litiază renală, această datorându-se, fie aportului insuficient de lichide, fie excesului de mişcare neurmat de consumul adecvat de lichide.
Temperaturile ridicate pot creşte riscul apariţiei litiazei renale, deoarece, în acest fel, este favorizată deshidratarea în exces.
Blocarea fluxului urinar din diverse afecţiuni poate duce, de asemenea, la formarea pietrelor.
• Infecţia tractului urinar favorizează dezvoltarea unui anumit tip de calcul asociat cu infecţia, numit struvit.
• Istoricul familial şi individual.
• Alimentaţia bogată în proteine, sare şi zahăr. Consumul de sare în exces ingreuneza filtrarea calciului la nivelul rinichilor.

Alte cauze:
Dezechilibrul metabolismului (aici fiind incluse şi bolile moştenite cu afectare metabolică) pot modifica compoziţia urinii.
Obezitatea.
• Afecţiuni ca: hiperparatiroidismul, cistinurie (afecţiune în care se acumulează un surplus de cisteină care favorizează formarea pietrelor), hiperoxalurie (cantitate mare de oxalat în urină).
• Anumite medicamente cum sunt anumite diuretice – Crixivan (indinavir), folosit în tratamentul HIV.

Ce presupune diagnosticul litiazei renale?

Diagnosticarea acestei afecţiuni se face pe baza semnelor şi simptomelor prezente. Există o serie metode prin care poate fi evaluat statusul aparatului urinar, printre care se numără şi urmatoarele investigaţii imagistice:

• tomografia computerizată cu spirală. Această investigaţie identifica toate tipurile de calculi.
• radiografia abdominală care evaluează mărimea calculilor şi evoluţia lor în timp.
• ecografia este o metodă utilă, dar nu poate identifica calculii de dimensiuni mici.
• pielografia intravenoasă, prin care se poate constata gradul de obstruare (astupare) al cailor urinare.

Testele de laborator evaluează compoziţia sângelui (se poate evidenţia un plus de calciu sau acid uric), compoziţia urinii (se evaluează nivelul substanţelor care favorizează formarea calculilor şi nivelul celor care împiedică formarea acestora.

Cum este tratată litiaza renala?

Tratamentul se stabileşte ţinând cont de mărimea şi compoziţia calculului, de frecvanta recidivelor, de prezenţa sau absenţa infecţiei urinare.
Medicamentele acestei afecţiuni se iau pentru înlăturarea durerii. Este recomandată asocierea medicamentelor analgezice, întrucât un singur medicament administrat nu va avea eficientă. În situaţiile în care intensitatea durerii este foarte mare, doctorul poate prescrie medicamente opioide. Trebuie avută în vedere instalarea dependenţei, dacă tratamentul se face pe timp îndelungat.

Tratamentul chirurgical constă într-o serie de proceduri cum sunt: litotripsia, prin care calculul este spart şi eliminat cu ajutorul litotritorului, ureteroscopia, efectata sub anestezie locală sau generală, litotripsia ultrasonică, electrohidraulica extracorporeala cu unde de şoc, nefrolitotomia percutana (NLP) şi chirurgia deschisă făcută cu anestezie generală. Această intervenţie necesită un timp de recuperare îndelungat, deci se efectuează din ce în ce mai rar.

Adauga comentariu

Apasa aici pentru a adauga comentariu

Suntem pe social media

Like us!