Limfomul Hodgkin – generalităţi şi tratament

Definiţie

Limfomul Hodgkin este un cancer al sistemului limfatic, denumit după numele doctorului (Thomas Hodgkin) care l-a descris prima oară în 1832. Sistemul limfatic este  un sistem de apărare al organismului contra infecţiilor distribuit  în tot organismul format din ganglioni limfatci şi vase limfatice. Limfomul este împărţit în două tipuri principale: limfomul Hodgkin (Boala Hodgkin) şi limfomul non-Hodgkin. Diferenţierea între cele două tipuri se face microscopic prin faptul că limfomul Hodgkin prezintă un tip particular de celulă, denumită celula Reed-Sternberg. Limfomul Hodgkin este primul  cancer în care s – a obţinut un răspuns terapeutic foarte bun al chimioterapiei.

Incidenţă

Limfomul Hodgkin prezintă  două vârfuri de incidenţă cu primul fiind între 15-34 ani, iar al doilea vârf după vârsta de 55 de ani; pot exista abateri de la aceste vârfuri de incidenţă. Raportul între bărbaţi şi femei fiind de aproximativ 1,3/1  cu diferenţe  între diverse regiuni geografice.

Etiologie

Cauza exactă a limfomului Hodgkin nu este în prezent cunoscută. S-a observat ca o serie de infecţii virale sunt asociate cu un risc crescut de apariţie a limfomul Hodgkin şi anume: infecţii cu virusul Epstein-Barr (EBV) şi HIV (Virusul imunodeficienţei umane). Mecanismul prin care se declanşează  apariţia limfomului este incomplet cunoscut, de asemenea, nu orice infecţie cu virusurile mai sus amintite va duce la apariţia limfomului Hodgkin. Alţi factori de risc sunt vârsta, sexul, istoricul familial, status socioeconomic.

Semne şi simptome

  •  Adenopatiile sunt semnul cel mai frecvent care apare în limfomul Hodgkin, ele pot apărea la orice nivel al corpului, cea mai frecventă localizare fiind cea cervicală şi/sau supraclaviculară. Ganglionii limfatici măriţi de volum au o consistenţă fermă şi sunt nedureroşi.
  • Splenomegalia poate fi prezentă în aproximativ 10% din cazuri.
  • Determinare extraganglionară- Limfomul Hodgkin poate fi prezent în alte organe cum ar fi: plămân, ficat, măduva osoasă.
  • Scăderea ponderală fără o cauză cunoscută, febră neexplicată, transpiraţiile nocturne sunt simptomele care apar cel mai frecvent, pe lângă apariţia adenopatiilor. Această triadă de simptome mai poartă numele de simptomele B.

Diagnostic 

Pentru diagnosticul limfomului Hodgkin sunt necesare următoarele:

  • Examenul clinic în care se palpează toate grupurile superficiale de ganglioni limfatici (exemplu: laterocervical, axilar, inghinal) şi o eventuală splenomegalie sau
  • Teste de laborator – Nu sunt diagnostice, ele doar pot să ajute la prognosticul pacientului şi la stabilirea unor eventuale afectări ale diverselor organe dar care nu ţin neapărat de boala Hodgkin per se. Cele mai frecvente sunt: Hemogramă, VSH,  LDH, uree, creatinină, acid uric, TGO, TGPelectroforeza proteinelor serice, beta2 microglobulina,  serologie virală ( ex: HIV, VHB).

–     Examenele imagistice au un rol important în diagnosticarea (nu definitorie), stadializarea   şi urmărirea postchimioterapie a pacientului cu  limfom Hodgkin. Investigaţiile utilizate sunt reprezentate de : radiografia toracică, CT (Tomografie computerizată) de torace, abdomen, pelvis şi examenul PET (Tomografie cu emisie de pozitroni).

–     Examen histopatologic şi imunohistochimic a unei biopsii ganglionare şi/sau  a unei biopsii osteo-medulare. Diagnosticul de certitudine a limfomului Hodgkin se pune în baza examenului mai sus amintit.

Clasificarea limfomului Hodgkin (LH): Limfomul Hodgkin se împarte, clasic, în 4 subtipuri histologice:

  • LH scleroză nodulară
  • LH celularitate mixtă
  • LH bogat în limfocite
  • LH cu depleţie limfocitară

Stadializarea limfomului Hodgkin

Pentru stadializarea limfomului Hodgkins se foloseste în mod curent clasificarea Ann Arbor. Această clasificare împarte limfomul Hodgkin în 4 stadii:

  • Stadiul I: este afectat singur grup ganglionar sau a unei singure arii extraganglionare
  • Stadiul II: apare afectarea a două sau mai multor grupuri ganglionare, toate situate de aceeaşi parte a diafragmei
  • Stadiul III: cuprinde afectarea mai multor grupuri ganglionare de ambele părţi ale diafragmei sau afectarea splinei.
  • Stadiul IV: limfomul s-a extins la alte organe din afara sistemului ganglionar ( ex: ficat, maduvă osoasă.

Pentru completarea stadializării se folosesc literele A  sau B în funcţie de absenţa, respectiv prezenţa simptomelor B. Litera E semnifică prezenţa unei afectări extraganglionare, litera S reprezintă afectarea splinei. Litera X semnifică prezenţa unei mase adenopatice cu diametrul  mai mare de 10 cm.

Prognosticul: Limfomul Hodgkin prezintă o serie de factori de prognostic negativi, pe baza căruia se calculează un scor prognostic, aceştia fiind:

  • Vârsta ≥ 45 ani
  • Stadiul III/IV
  • Hemoglobina < 10.5 g/dl
  • Numărul de limfocite< 600/µl sau < 8% din numărul de leucocite
  • Sexul masculin
  • Albumină serică < 4.0 g/dl
  • Numărul de leucocite ≥ 15,000/µl.

Prezenţa unui număr mai mare de factori de risc mai sus amintiţi conferă un prognostic mai prost.

Tratamentul

Pentru limfomul Hodgkin există mai multe posibilităţi terapeutice, fiecare cu avantajele şi dezavantajele sale, acestea fiind:

  1. Chimioterapia
  2. Radioterapia
  3. Imunoterapia
  4. Chimioterapie în doză mare şi transplantul de celule stem

Tratamentul limfomului Hodgkin presupune utilizarea uneia sau a mai multor metode; trebuie menţionat că el este adaptat în funcţie de  stadiul bolii, prognosticul ei, statusul funcţional al pacientului şi evident dorinţa acestuia.

1. Chimioterapia presupune administrarea de substanţe cu rol în distrugerea celulelor tumorale, dar aceste substanţe sunt insoţite de reacţii adverse cu un grad diferit de gravitate în funcţie de pacient. Pacientul trebuie să fie conştient de eventualitatea apariţei unor reacţii adverse, iar aceste reacţii sunt dependente de tipul de tratament folosit. Cele mai frecvente reacţii pe termen scurt sunt reprezentate de greaţă, varsături, căderea părului iar pe termen lung de infertilitate,  afectare pulmonară, cardiacă, apariţia unui alt cancer. Pentru tratamentul bolii Hodgkin se folosesc diverse scheme printre care cele mai cunoscute fiind: ABVD ( Doxorubicină, Bleomicină, Vinblastină, Dacarbazină), BEACOPP  ( Bleomicină, Etoposide, Doxorubicină, Ciclofosfamidă, Vincristin, Procarbazină, Prednison).

2. Radioterapia presupune folosirea de radiaţii X pentru distrugerea unei mase tumorale şi este utilizată în principal  în stadiile incipiente, de obicei în combinaţie cu chimioterapia (nu simultan).

3. Imunoterapia presupune folosirea sistemului imunitar pentru a lupta contra celulelor canceroase. Se folosestc anticorpi monoclonali (Brentuximab vedotin– anticorp anti CD30, Rituximab– anticorp anti- CD20), sau mai nou de ,,check point inhibitors’’ ( Nivolumabanticorp anti-PD 1, Pembroluzimabanticorp anti receptor PD 1) – recent aprobaţi în SUA , dar încă fac obiectul unor studii.

4. Chimioterapie în doză mare şi/sau transplantul de celule stem se folosesc în cazul unor forme refractare (neresponsive) sau în cazul unor recăderi (reapariţie) de boală.

Transplantul de celule stem este de două feluri:

–    autotransplant ( în cadrul căruia sunt folosite celule măduvei osoase hematogene proprii ale pacientului).

–   transplant allogeneic ( când sunt folosite celule de la un donator înrudit sau neînrudit) .

De menţionat transplantul de celule stem hematopoietice prezintă riscuri importante pentru pacient, iar decizia terapeutică se ia în baza unor protocoale terapeutice bine definite. Transplantul allogeneic se face după ce a fost efectuat un autotransplant şi în urma căruia rezultatele nu au fost cele dorite.

Concluzii

  • Limfomul Hodgkin este un cancer al sistemului limfatic.
  • Diagnosticul de certitudine se pune pe baza unui examen histopatologic şi imunohistochimic al unei biopsii ganglionare şi/sau biopsii osteomedulare.
  • Există o serie de factori de prognostic pentru limfomul Hodgkin.
  • Tratamentul este diferit în funcţie de fiecare pacient în parte, iar decizia terapeutică se ia pe baza unor protocoale foarte bine definite; pacientul trebuie să cunoască foarte bine posibilele reacţii adverse ale diverselor tipuri de tratamente.
  • Decizia finală a oricărui tratament este evident a pacientului după ce a fost informat de riscurile şi beneficiile fiecărui tip de tratament.

Un singur comentariu

Apasa aici pentru a adauga comentariu

  • I think everything typed was very reasonable.
    But, what about this? what if you added a little content?

    I mean, I don’t want to tell you how to run your website, but what
    if you added a title that makes people desire more?

    I mean Limfomul Hodgkin – generalităţi şi tratament – NewsMed.ro is a little vanilla.
    You might look at Yahoo’s home page and watch how they write news
    headlines to grab viewers to click. You might add a
    related video or a related pic or two to get people interested
    about everything’ve written. Just my opinion,
    it would make your posts a little bit more interesting.

Suntem pe social media

Like us!