Limfedemul – cauze şi tratament

Generalităţi

Limfedemul reprezintă o acumulare de lichid la nivelul ţesuturilor, apărută ca umare a disfunctionalităţii sistemului limfatic. Sistemul limfatic este parte componentă a sistemului imun şi , de asmenea, parte componentă a sistemului circulator. Practic, reprezintă sistemul de drenaj al organismului, ceea ce înseamnă că, prin intermediul vaselor limfatice, limfa este condusă din ţesuturi către cord şi redistribuită apoi în tot organismul.

Când sistemul limfatic nu mai funcţionează corespunzător, lichidul de la nivelul ţesuturilor nu mai poate fi captat şi drenat şi, ca urmare, se va acumula şi va stagna la nivelul zonei afectate. Astfel, la inspecţia clinică, atunci când afectiunea se află în stadiile incipiente, limfedemul este moale şi lasă godeu la presiunea locală şi, de asemenea, este nedureros (dacă durerea apare în evoluţie, se suspicionează o complicaţie inecţioasă). În stadiile avansate, acesta capătă aspect indurat, caracterizat prin îngroşarea cutanată şi subcutanată, fibroza cutanată şi tegument cu aspect asemănător coajei de portocală.

Cauze

Cauzele apariţiei limfedemului pot fi multiple.

Există două tipuri de limfedem:

–          Primar

–          Secundar

Limfedemul primar este caracterizat prin hipoplazia, aplazia sau dilatarea excesivă a vaselor limfatice periferice, determinând drenajul ineficient al limfei si acumularea acesteia în ţesuturi. În cazurile mai grave de evoluţie edemul apare la scurt timp după naştere, iar în cazurile mai uşoare se dezvoltă atunci  când individul ajunge la pubertate sau la maturitate. Cauzele apariţiei limfedemului primar nu se cunosc.

Limfedemul secundar apare în urma unor manevre terapeutice, care fie îndepartează complet ganglionii limfatici, fie afectează funcţionalitatea acestor ganglioni.

Cel mai frecvent limfedemul apare secundar unei afecţiuni care presupune excizia chirurgicală a ganglionilor limfatici, manevră ce poartă denumirea de limfadenectomie. Se întâmplă în rezecţia tumorilor şi, un exemplu în acest sens, pot fi pacientele care au suferit o mastectomie cu limfadenectomie axilară pentru cancerul de sân. În urma exciziei drenajul limfatic va fi deficitar şi se va instala limfedemul de membru superior.

Alte cauze ce determină limfedem secundar pot fi:

  •           traumatisme ce interesează sistemul limfatic;
  •           tumori ce determină blocarea drenajului limfei;
  •           infecţii parazitare (filarioza) – restricţionează pasajul limfei;
  •           infecţii cutanate (celulita);
  •           radioterapia – determină inflamaţia şi fibroza ganglionilor şi vaselor limfatice.

Simptome

Simptomele întalnite la majoritatea pacienţilor cu limfedem pot fi:

–          tumefierea unor părţi sau a întreg membrului superior sau inferior, inclusiv degetele. Pancientul sesizează că hainele devin prea strâmte, de asemenea inelele, ceasurile, brăţările devin dificil de purtat. Limfedemul masiv poartă denumirea de elfantiazis;

–          senzaţie de îngreunare a membrului respectiv;

–          diminuarea mişcării prin reducerea flexibilităţii articulaţiilor mâinii, gleznei;

–          durere sau discomfort;

–          infecţii recurente din cauza stagnării limfei şi a activităţii imune scăzute;

–          tegumentul devine îngrosat şi dur (fibroza).

Diagnostic

Diagnosticul limfedemului se face de regulă clinic. Dacă nu se cunoaşte cauza, se apelează la investigaţii ce pot depista problema, cum ar fi:

–          CT – poate evidenţia blocajul la nivelul ganglionilor limfatici;

–          IRM;

–          Ecografie doppler – urmăreşte presiunea şi fluxul sangiv şi poate depista obstrucţiile;

–          Limfoscintigrafie – urmăreşte deplasarea substanţei radioactive prin vasele limfatice, evidenţiind blocajele existente la nivelul sistemul limfatic;

–          Limfangiografia – examinarea radiologica a nodulilor şi vaselor limfatice, după injectarea unei soluţii cu contrast.

Tratament

Nu există tratament care să vindece această afecţiune, dar există tratamente care să ţină sub control şi să amelioreze condiţia paceintului.

Tratamentele edemului limfatic depind de cauza care a generat această afecţiune şi au în vedere reducerea edemului şi ameliorarea durerii.

Manevrele terapeutice utilizate la pacienţii cu limfedem pot fi:

–          utilizarea de bandaje compresive pe întreg membrul afectat; bandajul se face strâns în zonele distale (inclusiv degete) şi apoi din ce în ce mai slab, până la limita superioară a membrului. De asemenea, e important a se ţine ridicat membrul afectat (drenaj decliv postural), mai ales în momentele de repaus; se aşază pe o suprafaţă confortabilă, deasupra nivelului cordului, această poziţie favorizând drenajul lichidului acumulat în ţesuturi;

–          îngrijirea tegumentului de la nivelul zonei cu limfedem şi prevenţia ulceraţiilor şi infecţiilor;

–          exerciţiile uşoare pot, de asemenea, reduce tumefacţia. Muşchii utilizaţi în diverse mişcări angrenează lichidul limfatic în circulaţie şi reduce infiltrarea lui în ţesuturi. Este important de ştiut că muşchii utilizaţi pot, de asemenea, să crească cantitatea de limfă la nivelul zonei solicitate. De aceea, este important ca membrul afectat să fie bine bandajat în timpul activităţii şi exerciţiile să fie foarte uşoare;

–          drenajul limfatic manual este o tehnică sepcială de masaj pentru pacienţii cu limfedem. Acest masaj se realizează de personal bine instruit în această activitate şi este contraindicat în situaţiile de stază sangvină, cu formare de trombi, sau în situaţiile de tegument infectat;

–          compresia pneumatică presupune utilizarea unei mâneci care se pune pe membrul afectat, se ataşează la o pompa care umflă inermitent această mânecă, şi crează o presiune ce împinge lichidul spre proximal, inclusiv de la nivelul degetelor;

–          terapia decongestivă (limfoterapia) presupune combinarea terapiilor cu schimbarea stiului de viaţă. Nu se indică în cazul persoanelor cu hipertensiune, dibet, paralizii, insuficienţă cardiacă, infecţii;

–          chirurgia de debulking presupune ca, împreună cu tumora, să fie excizată o parte importantă de ţesut subcutanat de la nivelul zonei afectate;

–          microchirugia – transfer de ganglion limfatic la nivelul zonei afectate, anastomoză veno-limfatică.

Profilaxie

Pentru reducerea riscului apariţiei limfedemului este important a se menţine în pozitie de drenaj decliv postural membrul afectat, ori de câte ori este posibil acest lucru, mai ales în situaţia de repaus. Este, de asemenea, important a se evita efortul fizic excesiv, atât pentru refacerea intervenţiei chirurgicale, cât şi pentru evitarea suprasolicitării circulaţiei şi este necesar a se urmări evitarea rănilor, ulceraţiilor, infecţiilor la nivelul membrului afectat şi păstrarea unei igiene riguroase a tegumentului.

Utilizarea de faşe sau mâneci şi ciorapi compresivi, masajul limfatic, dar şi chirurgia pentru reconstrucţie limfatică au un rol important în profilaxia şi progresia limfedemului.

Adauga comentariu

Apasa aici pentru a adauga comentariu

Suntem pe social media

Like us!