Căutare
Leishmania spp. şi leishmanioza
Generalităţi şi morfologie
Genul Leishmania reprezintă o categorie periculoasă de paraziţi. Produce boli tropicale periculoase. Este inclus în clasa Flagelata (monoflagelate), încrengătura Protozoare. Genul Leishmania este reprezentat de:
- Leishmania donovani;
- Leishmania tropica;
- Leishmania braziliensis.
Paraziţii din genul Leishmania prezintă două forme de viaţă: forma leishmania şi forma leptomonas.
Forma leishmania (amastigotă) este cea prezentă în organismul uman. Este sferică sau ovalară, având dimensiuni de maxim 5 microni. În interior prezintă un nucleu mare, iar în citoplasmă un blefaroplast. De la acest blefaroplast porneşte un flagel foarte scurt, ce nu depăşeşte membrana. Este localizată obligatoriu intracelular, de obicei în macrofage. Se înmulţesc prin înmulţire binară.
Forma leptomonas (promastigotă) este forma întâlnită în corpul vectorului sau pe mediile de cultură. Are o formă alungită. Lungimea este de circa 15-25 μm, lăţimea de 2-4 μm şi prezintă un flagel ce depăşeşte membrana. Localizarea este extracelulară, în intestinul vectorului.
Ciclul biologic
Vectorul este reprezentat de phlebotom. El infectează omul înţepându-l, sugând astfel sânge care prezintă monocite infectate. În continuare, în intestinul insectei, formele amastigote devin promastigote. Transformarea durează circa 7-8 zile. Aceste forme promastigote se vor înmulţi, ducând la blocarea esofagului vectorului.
Când insecta ia din nou un prânz hematofag, sângele nu mai poate trece în stomac. Faringele şi esofagul sunt blocate. Prin urmare, paraziţii sunt regurgitaţi şi introduşi în plagă. În corpul omului, formele promastigote pătrund în macrofage. Aici se transformă în forma amastigotă, infectând noua gazdă. Paraziţii vor invada şi alte celule şi pot fi vehiculaţi în organe bogate în ţesut reticuloendotelial. Acestea sunt: splina, ficatul, măduva osoasă, etc.
1.Leishmania donovani
Boala la om se numeşte leishmanioză viscerală (boala Kala-azar, febra Dum Dum). Afectează copiii şi adulţii tineri.
Boala la copii
Este frecventă în zona de sud a Europei, pe ţărmul mării Mediterane. Cei mai afectaţi sunt copiii în vârstă de 2-3 ani.
Incubaţia este mai scurtă (1-2 luni), iar debutul este lent.
Este caracterizată de sindromul spleno-hepato-adenomegalic. Acest aspect este mult mai evidenţiat la copii decât la adulţi. Există un contrast puternic între abdomenul proeminent şi braţele foarte subţiri. Şi caşexia este prezentă. Manifestările cutanate de obicei lipsesc.
Boala la adulţii tineri
Apare cel mai des în India. Incubaţia durează circa 2-3 luni, dar uneori durează şi peste un an. Debutul este insidios şi se manifestă printr-o stare generală proastă. Boala propriu-zisă se caracterizează prin:
- febra constantă, prelungită;
- anemie foarte pronunţată, bolnavul având un aspect specific de „facies de porţelan”;
- sindromul spleno-hepato-adenomegalic;
- sindromul cutanat- pielea este hiperpigmentată. Apar pete depigmentate sau negre, de aceea boala se mai numeşte „boala neagră”.
Diagnostic
Examenul parazitologic este de bază. Se efectuează frotiuri colorate, însămânţări pe medii de cultură şi puncţia medulară. Frotiurile urmăresc evidenţierea amastigoţilor în sânge. Sunt utile si metodele imunologice: ELISA, RIF, reacţia de aglutinare. Toate aceste metode imunologice urmăresc evidenţierea anticorpilor.
Tratament
Cele mai utilizate medicamente se bazează pe sărurile unor metale grele:
- Glucantim;
- Pentamidina;
- stibogluconat de sodiu.
Epidemiologie
Există patru focare principale de boală pe pământ:
- focarul indian;
- focarul african;
- focarul american;
- focarul mediteranean.
Căi de transmitere
Boala se transmite prin înţepătura phlebotomului. De obicei, fiecare focar prezintă un vector specific:
- Phlebotomus papatasii, P. perfiliewi, P. perniciosus- focarul mediteranean;
- Phlebotomus argentipes- focarul indian;
- Phlebotomus orientalis- focarul african;
- Phlebotomus longipalpis- focarul american.
Mai rar se poate transmite şi prin transfuzii de sânge.
2.Leishmania tropica
Produce boala numită leishmanioza cutanată (butonul de Orient, ulcerul de Alepp).
La locul înţepăturii vectorului se produce o infecţie locală. Se formează un granulom ce necrozează în centru. În final se produce o ulceraţie cu evoluţie lentă, înconjurată de o zonă dură. Există două forme clinice.
Forma rurală (umedă) este endemică în nordul Africii, Afganistan şi Orientul Mijlociu. Este caracterizată de aparţia unor leziuni ulcerative. De obicei sunt multiple şi prezintă o secreţie abundentă. Sunt localizate cel mai frecvent la nivelul membrelor inferioare. Se vindecă în circa 3-6 luni în cazul în care lipsesc suprainfecţiile bacteriene.
Forma urbană (uscată) este endemică în bazinul mediteranean şi în India. Ulceraţia apare cel mai frecven pe faţă sau pe membre, fiind singulară. Secreţiile sunt reduse, iar evoluţia lungă. După vindecare lasă o cicatrice depigmentată.
Diagnostic
Diagnosticul de bază este cel parazitologic. Acesta urmăreşte evidenţierea leishmaniilor din leziunile cutanate. Se utilizează şi frotiurile colorate MGG.
Tratament
Tratamentul constă în administrarea antibioticelor (Glucantim) împreună cu un tratament local (Mepacrină).
3.Leishmania braziliensis
Această specie produce leishmanioza cutaneo-mucoasă. Afectează în special muncitorii forestieri din America de Sud.
Boala se manifestă prin apariţia unor lzeziuni cutanate asemănătoare cu cele produse de L. Tropica. Ulterior se produce o extindere la nivelul mucoaselor şi cartilajelor din zona bucală şi nazală. Leziunile sunt mutilante, distrugând cartilajul urechii şi septul nazal.
Există câteva forme importante de boală:
- forma UTA (apare în Peru);
- forma Espundia (apare în Paraguay)- iniţial leziunile cutanate se vindeică, apoi apar leziunile mucoase mutilante.
- ulcerul chicleros (apare în Mexic şi Guatemala). Afectează cu predielcţie pavilionul urechii, pe care îl deformează.
Diagnosticul se face prin efectuarea biopsiei cutanate.
Tratament
Se administrează Glucantin şi Amphotericină B, precum şi tratamente locale.
Măsuri de profilaxie
O măsură utilă este eliminarea insectelor-vectori prin folosirea insecticidelor. Persoanele care călătoresc în zonele endemice trebuie să folosească substanţe insectifuge.
Medici care tratează această afecțiune
Articole sugerate
Site-ul NewsMed.ro se adresează oricărei persoane care prezintă interes cu privire la subiecte din sfera medicală şi care decide să nu rămână nepăsătoare atunci când vine vorba de asigurarea propriei sănătăţi.
© Copyright 2023 NewsMed - Toate drepturile rezervate.