Labirintita – o plimbare nedorită în carusel

Ce este labirintita?

Labirintita este o inflamaţie ce apare la nivelul urechii interne (la nivelul labirintului) şi este datorată, de obicei, unei infecţii bacteriene sau virale. Labirintita poate fi acută sau cronică si afectează o singură ureche, foarte rar ambele urechi.

Ce este labirintul?

Urechea internă este alcătuită din labirintul osos şi labirintul membranos şi are un rol foarte important în detectarea poziţiei corpului pentru menţinerea echilibrului.

– Labirintul osos – este alcătuit din cohlee, vestibul şi trei canale semicircular (anterior, posterior şi orizontal);

– Labirintul membranos – este umplut cu un lichid denumit endolimfa şi este alcătuit din utricula, sacula, duct cohlear şi ducte semicirculare.

Odată cu apariţia unei inflamaţii la nivelul urechii interne, echilibrul va fi afectat, iar acest lucru se va manifesta printr-o senzaţie de vertij.

Clasificarea labirintitei

a) Labirintita bacteriană (supurată) – survine în urma unei otite medii şi se poate complica cu afectarea membranei timpanice. Pacienţii descriu o senzaţie de plenitudine la nivelul urechii datorită lichidului acumulat, iar vertijul este de cele mai multe ori foarte sever.

b) Labirintita virală (seroasă) – este mai puţin severă decât cea supurată, iar pacientul îşi revine complet în câteva săptămâni.

c) Labirintita purulentă – este însoţită de acumulare de puroi la nivelul urechii. Este o formă gravă ce poate ajunge la intervenţie chirurgicală.

Tot ce trebuie să ştiţi despre vertij dar aţi fost prea ,,ameţiţi” să întrebaţi

Vertijul trebuie bine diferenţiat de ameţeală. Ameţeala reprezintă o senzaţie de nesiguranţă, de instabilitate, sau un sentiment de leşin. Vertijul, pe de altă parte, se manifestă printr-o senzaţie de falsă mişcare. Pacienţii descriu de cele mai multe ori vertijul cu ajutorul frazei ,,se învârte lumea cu mine”, ei explicând cum simt învârtirea obiectelor şi a mediului din jurul lor fără ca ei să se mişte.

Simptome

Primul şi cel mai sever simptom pe care pacienţii cu labirintita îl experimentează este vertijul.

Alte simptome pe care pacienţii le pot simţi sunt:

– Tinnitus – ţiuit în urechea afectată;

– Scăderea uşoară sau moderată a auzului în urechea afectată;

– Greaţă;

– Vărsături;

– Transpiraţii;

– Palpitaţii;

– Anxietate.

Labirintita are de obicei un debut brusc şi poate duce la imobilizarea la pat a pacientului datorită simptomelor severe. Cu toate acestea, forma seroasa a labirintitei nu duce la simptome severe, iar recuperarea este ad integrum (completa).

Factori de risc

Deşi cauza declanşării labirintitei nu este cunoscută pe deplin, s-au studiat o serie de factori de risc sau declanşatori. Dintre aceştia enumeram:

– Fumatul;

– Vârsta – afecţiunea este mai frecvenţă la adultul tânăr (20-40 de ani);

– Consumul unor cantităţi mari de alcool;

– Stresul cronic;

– Infecţii de cai respiratorii superioare;

– Intoxicaţii cu medicamente ototoxice (unele antibiotice, antineoplazice, aspirina etc.);

– Traumatisme craniene;

– Tumori cerebrale.

Există şi unele afecţiuni severe ce se pot însoţi de labirintita în evoluţia lor, dar acestea sunt cazuri rare:

– Sifilis – labirintita apare în neurosifilisul terţiar, după mulţi ani de evoluţie;

– Meningită – labirintita în acest caz este bilaterală, iar simptomele sunt foarte severe;

– HIV – au fost raportat multiple cazuri de afectări vestibulare în infecţia cu HIV, printre care şi labirintita, dar nu a fost studiată relaţia directă dintre virus şi apariţia acesteia;

– Boala Lyme;

– Ischemie vertebrobasilară.

Cum este diagnosticată labirintita?

Datorită multiplelor cauze de vertij, diagnosticarea acesteia poate fi dificilă, iar senzaţiile descrise de pacienţi pot fi greu de asociat unor anumite boli. Medicul va începe prin a pune câteva întrebări legate de:

– momentul apariţiei vertijului – prezenţa unei infecţii acute de cai respiratorii superioare sugerează de obicei o labirintită,

– simptomele resimţite – asocierea vertijului cu hipoacuzie şi tinitus sugerează de obicei o labirintită,

– agravarea vertijului în timp,

– existenţa sau nu a unor factori ce ameliorează vertijul,

– utilizarea unor medicamente – în special antibiotice ototoxice (de exemplu: gentamicina, streptomicina, canamicina),

– prezenţa unor alte afecţiuni ce pot interfera cu vertijul.

Cu toate acestea, pentru a putea pune un diagnostic cert, se poate recurge la o serie de probe:

– proba Romberg – pacientul este rugat să stea în poziţie verticală (în picioare), cu ochii închişi, iar medicul va observa dacă există pierderi de echilibru;

– audiograma – pentru a verifica o eventuală scădere a auzului la nivelul unei urechi;

– otoscopia – ajută la vizualizarea conductului auditiv extern şi a membranei timpanice cu ajutorul unui otoscop;

– videonistagmografie sau electronistagmografie – presupune purtarea unor ochelari speciali ce înregistrează mişcările ochilor (cunoscute sub denumirea de nistagmus) în timpul crizelor de vertij sau plasarea unor electrozi ce înregistrează mişcările ochilor.

În plus, se poate recomanda un examen RMN sau CT pentru excluderea altor afecţiuni.

Tratamentul labirintitei

În cazurile uşoare de labirintită tratamentul consta în urmarea unui număr de ,,reguli”:

– Pacientul va fi sfătuit să stea acasă, chiar în pat, în special în primele zile ale bolii, întrucât exista riscul rănirii sau căderii datorate vertijului.

– Nu se recomandă manevrarea utilajelor sau conducerea autovehiculelor!

– Este indicată ingestia unor cantităţi mari de lichide şi evitarea deshidratării.

În următoarele zile vertijul începe să scadă în intensitate şi pacienţii pot reveni usor-usor la viaţă activă ca cea dinaintea apariţiei labirintitei. Cu cât pacientul va sta mai mult timp în pat, cu atât va fi mai grea reabilitarea. Dacă apare o agravare a simptomelor în aceste zile, este necesar un consult de specialitate.

Deşi vertijul scade în intensitate, el poate fi resimţit în continuare, dar nu la fel de sever. Astfel, pentru a minimiza vertijul restant se indica:

– evitarea alcoolului şi a băuturilor ce conţin cafeină;

– evitarea excesului de alimente dulci (ciocolată, bomboane etc);

– evitarea locurilor aglomerate;

– renunţarea la fumat;

– dormitul cu capul ridicat la aproximativ 400 faţă de restul corpului (de obicei prin aşezarea unui număr mai mare de perne sub cap);

– evitarea ridicării rapide din pat;

– evitarea stresului.

Tratament medicamentos

În cazurile în care apar simptome severe ale labirintitei, unele persoane pot fi nevoite să apeleze la un însoţitor pentru a ieşi pe stradă. În aceste cazuri, medicul vă recomandă şi tratament medicamentos ce poate include:

– antiemetice – medicamente ce combat starea de greaţă şi vomă;

– corticosteroizi –ajuta la reducerea inflamaţiei de la nivelul urechii interne;

– antibiotice – se prescriu în cazurile de labirintita bacteriană;

– antivirale – se prescriu în cazurile de labirintita virală;

– unele sedative uşoare – pentru calmare pacientului.

Tratamentul chirurgical este rar necesar şi se recomanda în cazurile existenţei unei tumori sau pentru îndepărtarea unei colecţii purulente de la nivelul urechii.

Exerciţii de reeducare vestibulară

Un număr redus de persoane pot experimenta vertij cu durata de luni de zile sau chiar ani. Aceste cazuri sunt cunoscute sub denumirea de labirintita cronică. Simptomele nu sunt la fel de severe că la debutul afecţiunii, dar impactul lor asupra vieţii cotidiene poate fi foarte mare.

În aceste cazuri se recomandă exerciţii de reeducare vestibulară. Acestea reprezintă efectuarea unor mişcări specifice ale capului său ale corpului ce au scopul de a îmbunătăţi echilibrul chiar şi în condiţiile existenţei unor leziuni vestibulare. Ele sunt recomandate de un medic ORL în urma unui diagnostic complet, fiind personalizate pentru fiecare pacient.

Este foarte important ca pacientul să înţeleagă exact cum să efectueze aceste exerciţii pentru un rezultat cât mai bun.

Diagnostic diferenţial

Labirintita virală este deseori diagnosticată greşit că neuronita vestibulara. Pentru a ajuta la diferenţierea lor, cei mai mulţi autori de specialitate au căzut de accord asupra faptului că neuronita vestibulara nu produce o scădere a auzului. De asemenea, aceasta apare mai frecvent la persoane cu vârste între 40-50 de ani, foarte rar la tineri comparativ cu labirintita.

Cu toate acestea, este necesar un consult specializat pentru diferenţierea celor două!

Perspective pe termen lung

În cele mai multe cazuri, labirintita este o afecţiune ce se rezolvă cu sau fără tratament în câteva săptămâni, iar o recuperare totală apare în câteva luni. Pe de altă parte, forma supurata a labirintitei are o evoluţie gravă şi poate duce la pierderea definitivă a auzului.

Din păcate, labirintita este o afecţiune ce poate reapărea la un procent de până la 20% din pacienţi. Odată ce simţiţi senzaţia de vertij, cel mai indicat este să vă adresaţi unui medic ORL.

Efectele mercurului asupra sanatatii umane…

Aftele bucale - cauze, simptome, tratament…