Keratoconjunctivita uscată – sindromul ochilor uscați

NewsMed

25 Nov 2017

Vizualizări: 1334

Distribuie Articolul

Keratoconjunctivita uscată, cunoscută și sub denumirea de sindromul ochilor uscați sau xeroftalmie, este o patologie multifactorială. Aceasta se datorează fie scăderii secreției glandelor lacrimale, fie evaporării prea rapide a lacrimilor. Keratoconjunctivita uscată se manifestă sub forma unor mâncărimi la nivelul ochilor, fotofobie și senzația de ochi uscați.

Generalități

Suprafața oculară reprezintă o componentă anatomică, alături de alte 7 componente importante, interactive și independente între ele: filmul lacrimal, glandele lacrimale, ductul nazolacrimal, pleoapele, conjunctiva bulbară și palpebrală, nervul cranian V și nervul cranian VII. Orice anomalie sau deficit prezent la nivelul oricărei componente prezentate mai sus poate agrava sindromul ochilor uscați.

Filmul lacrimal, pelicula de lichid ce acoperă ochii, are următoarele componente:

Componenta mucoasă – cea mai profundă componentă, lubrefiază și reține particulele străine care sunt ulterior îndepărtate la clipire;
Componenta apoasă – are propietăți antibacteriene și conține o serie de substanțe și factori de creștere esențiali în refacerea suprafeței oculare;
Componenta lipidică – reduce evaporarea filmului lacrimal și favorizează întinderea uniformă a acestuia;

Pe lângă rolul lubrefiant al filmului lacrimal, acesta are și rolul de hrănire, de a îndepărta particulele străine, de protejare împortiva patogenilor (acțiune bactericidă) și în general un rol de mentenanță a a suprafeței oculare.

Cum apare keratoconjunctivita uscată?

Trebuie știut că există 2 tipuri ale keratoconjunctivitei uscate:

Keratoconjunctivita uscată apărută prin deficit de secreții lacrimale
Keratoconjunctivita uscată datorată evaporării excesive a secreției lacrimale – mai comun

Keratoconjunctivita uscată apărută prin deficit de secreții lacrimale apare mai frecvent secundar idiopatic menopauzei. Aceasta mai poate fi o componentă a altor patologii precum sindromului Sjögren, lupusul eritematos sistemic și artrita reumatoidă. Mai puțin frecvent poate apărea secundar unor afecțiuni ce lezează ductul lacrimal precum sindromul Stevens-Johnson, trahomul, pemfigoidul cicatriceal.

Keratoconjunctivita uscată datorată evaporării excesive a secreției lacrimale este cauzată un film lacrimal calitativ deficitar. Componenta lipidică a filmului lacrimal este insuficientă, ceea ce favorizează uscarea rapidă a acestuia.

Sindromu ochilor uscați mai poate să apară și din cauză că ochii rămân întredeschiși la clipire ori în timpul nopții (lagoftalmia) sau datorită unei frecvențe scăzute a clipirii (boala Parkinson).

Există și o serie de medicamente care scad rata de secreție a glandelor lacrimale: medicația beta blocantă, antihistaminicele și contraceptivele orale.

Semne și simptome

În funcție de gravitatea keratoconjunctivitei uscate, aceasta poate avea următoarele semne și simptome:

Senzația de corp străin prezent la nivelul ochilor
Senzația de arsură/ nisip în ochi
Prurit, roșeață
Fotofobie
Lăcrimare excesivă (apărută reflex datorită uscării corneale excesive)
Viziune încețoșată

Aceste simptome se pot exacerba într-un mediu cu vânt/ventilator/aer condiționat, uscat sau cu praf/fum. Activitățile în care rata clipirii scade, precum cititul, statul îndelungat în fața calculatorului/televizorului și condusul duc, de asemenea, la înrăutățirea simptomatologiei. Un mediu umed, rece ameliorează simptomele.

Diagnostic

Pentru un diagnostic corect, se recomandă o evaluare din partea medicului specialist oftalmolog. Acesta va pune diagnosticul în funcție de simptomatologia pacientului și în funcție de o serie de investigații:

Testul Schirmer – evaluează componenta apoasă a filmului lacrimal
Testul de întrerupere a filmului lacrimal
Testul de cuantificare a componentelor filmului lacrimal
Utilizarea colorațiilor intravitale – evaluează gradul de afectare a conjunctivei

Nu trebuie uitat a se face diagnosticul diferențiat al keratoconjunctivitei uscate cu:

Conjunctivita (alergică, bacteriană, virală, gigantică papilară, atopică);
Alte boli infecțioase cu manifestări oculare: herpes simplex, herpes zoster, clamidia;
Anomalii ale corneei: abraziuni, eroziuni, plăci mucoase, corpi străini;
Alte afecțiuni: traumă de nervi cranieni V sau VII, operații ale corneei, lagoftalmia, alte keratopatii

Tratament

Din păcate, în cazul sindromului ochilor uscați, nu există un tratament curativ. În schimb, există o serie de tratamente simptomatice, ce pot încetini progresia afecțiunii și îmbunătăți calitatea vieții:

Picături (colire) oftalmice tip lacrimi artificiale – se aplică periodic la un interval de câteva ore, stimulează secreția lacrimală fiziologică și ajută la umezirea ochilor
Picături cu ciclosporină: scad inflamația asociată cu uscarea ochilor. Aceste picături de obicei ustură iar efectul se vede abia peste câteva luni de la începerea tratamentului
Blocarea temporară/permanentă a ductului lacrimal. În majoritatea cazurilor se îmbunătățeste semnificativ confortul pacientului și scade necesarul de picături oftalmice.