Keratita herpetică- cauze, simptome, tratament

NewsMed

01 Oct 2017

Vizualizări: 7743

Distribuie Articolul

Keratita herpetică este o afecțiune a corneei de etiologie virală, frecvent fiind incriminat herpes simplex, un adenovirus. Keratita herpetică se prezintă sub două forme, superficială sau profundă, cea profundă fiind mai rar întâlnită și având consecințe mai grave. Simptome precum ochi roșu, lăcrimare abundentă, fotofobie, ocazional scăderea acuității vizuale, pot constitui semnale alarmante pentru pacient, iar în urma consultului oftalmologic, se poate stabili un diagnostic cert și prescrie o schemă adecvată de tratament.

Etiologie:

Keratita herpetică este cauzată cel mai frecvent de infecția cu herpes simplex 1 sau 2, cele două tipuri virale fiind deosebite prin regiunile corporale pe care le afectează cu predilecție: dacă HSV-1 afectează în general regiunea cefalică (herpes facial), HSV-2 este responsabil de modificări situate inferior de abdomen (herpes genital). Ambele virusuri pot fi generatoare de afecțiuni oculare: dacă în primul caz, virusul poate intra în organism prin contact direct cu o persoană cu leziuni herpetice faciale (deci atunci cand virusul se prezintă sub forma contagioasă), în al doilea caz este specifică transmiterea materno-fetală, atunci când în momentul nașterii pe cale naturală, mama prezintă leziuni herpetice genitale.

Este de menționat că virusurile herpetice se caracterizează printr-o perioadă de lantență; prin urmare, odată contactat virusul, acesta va determina o infecție primară care poate fi simptomatică sau asimptomatică, dar este obligatoriu autolimitată, adică leziunea se vindecă, urmând ca virusul sa se localizeze la nivelul neuronilor senzitivi de la nivel cranian sau spinal, în această perioadă nemanifestându-se. Ca urmare a acestei latențe, infecția virală poate recidiva, adică virusul părăsește situsul (locul) de latență și ajunge la nivel epitelial. Frecvența acestor recidive este influențată în special de statusul imun al persoanei infectate, stres fizic sau psihic, febră, expunerea la radiații UV, menstruație, administrarea de steroizi sau alte substanțe imunosupresive.

Infecția primară:

Infecția primară survine la primul contact infecțios, fiind afectați în genere persoanele cu deficit imun. Trăsăturile clinice pot varia și se pot prezenta sub formă de:

leziuni cutanate veziculare: periorbital, în jurul pleoapelor;
conjunctivită foliculară acută: ochi roșu cu senzație de jenă, de nisip în ochi;
cheratită: în aproape jumătate din cazuri este afectată corneea, iar cheratita poate avea o aparență punctiformă sau una ramificată, dar de obicei este superficială.

Infecția primară este autolimitată, dar virusul, așa cum am specificat mai sus, ia calea nervului trigemen și rămâne inactiv în nucleul acestui nerv, urmând să reactiveze după o perioadă nespecifică de timp și în funcție de diverși factori deja amintiți.

Recurența infecției herpetice:

Poate lua mai multe forme, în funcție de componenta corneană afectată:

keratita epitelială: leziunile pot fi punctiforme, similare infecției primare sau pot fi dendritice, adică ramificate iar celula epitelială a corneei este tumefiată cu modificări incluzionale, specific virusului herpes simplex. În acest caz, sensibilitatea corneană este cu mult diminuată, ochiul se poate înroși, apare senzația de arsură și, rareori, poate evolua spre keratită geografică (leziunile sunt mai extinse). Cel mai frecvent, aceste forme se vindecă sub medicația adecvată, însă pot exista și excepții în care corneea este afectată mai în profunzime.
keratita stromală: în acest caz, patogenia nu este determinată în mod direct de prezența virusului, ci de un răspuns exagerat al sistemului imunitar. Keratita stromală se poate prezenta sub două forme:
*Non-necrotică: la examinarea oftalmologică, medicul poate remarca apariția unui edem cornean discoidal (răspuns inflamator), iar în jurul acestui edem se poate remarca fenomenul inelului imun Wessley (depozite de complexe imune antigen-anticorp), plieri ale membranei Descement, o creștere a presiunii intraoculare. Simptomatologic, se menționează o scădere a acuității vizuale, vedere încețoșată, datorită edemului, durerea oculară fiind absentă.
*Necrotică: mai agresivă, se caracterizează prin distrucții tisulare. Pacientul se poate plânge de sensibilitate la lumină, durere, roșeață oculară și deterioare bruscă a vederii. Evoluția poate fi gravă, cu cicatrici sau perforații corneene.
Endotelita herpetică: se caracterizează prin afectarea stratului situat cel mai profund din constituția corneei, malfuncția sa generând edem cornean care se poate prezenta sub trei forme: disciform, linear, difuz. Dacă sunt afectate-deci tumefiate- endoteliocitele din regiunea unghiului camerei anterioare, se poate împiedica drenarea umorii apoase, cu creșterea consecutivă a presiunii intraoculare. Forma disciformă evoluează în general bine sub tratament, însă ultimele două forme de endotelită pot progresa rapid, uneori, necesitand efectuarea transplantului cornean.

Tratament:

Medicul oftalmolog va prescrie tratament medicamentos în concordanță cu nevoile pacientului și cu stadiul evolutiv al leziunilor. În cazul keratitei epiteliale, leziunile încep să se vindece în aproximativ 4 zile după aplicarea tratamentului antiviral- Aciclovir unguent, de 5 ori pe zi până se vindecă, apoi de 3 ori pe zi. Pentru keratita stromală, se prescriu tratament antiviral (Aciclovir) alături de picături conținând steroizi, pentru a scădea intensitatea răspunsului imun față de prezența virusului. De obicei, forma necrotică răspunde mai greu la tratament, în comparație de forma non-necrotică.

În concluzie, este de reținut că odată contactat virusul, acesta rămâne în organism într-o stare dormantă, urmând să se activeze la intervale variabile, astfel încât statusul imun al pacientului joacă un rol deloc de neglijat. Fie că apare ca infecție primară, fie că apare după o reactivare, keratita herpetică este expresia ancorării virusului la nivelul corneei și, în funcție de cât de profund este afectată aceasta, apar efecte mai mult sau mai puțin invazive. Astfel, simptomele, riscurile, tratamentul și rata de vindecare vor varia în concordanță cu acestea.