Insuficienta renala-semne, simptome, tratament

Insuficienta renala reprezintă incapacitatea rinichiului de a filtra deșeurile rezultate în urma activității metabolice a organismului . În urma insuficienței renale, în organism se acumulează deșeuri azotate precum creatinină , uree și acid uric . Insuficienta renala este cel mai bine caracterizată de lipsa urinii , numită anurie sau de prezența urinii într-o cantitate foarte mică, mai puțină de 500 ml/zi , numită oligurie.

Epidemiologia insuficientei renale:

Este mai frecventă în cazul pacienților spitalizați, aproximativ 5% dintre aceștia dezvoltând insuficiența renală, cu un risc mult mai mare, de 20-50%, în rândul pacienților internați la terapie intensivă. Cea mai mare frecvență este întâlnită la pacienții cu mielom multiplu, 50% dintre ei dezvoltând insuficiență renală.

Cauzele insuficientei renale

În funcție de localizarea multiplelor cauze ce o determină, insuficiența renală are poate fi clasificată astfel:
1.) Prerenală – caracterizată prin diminuarea fluxului sanguin la nivel renal . Se poate produce în urma unor hemoragii, arsuri , ca urmare a edemului pulmonar , a insuficienței cardiace severe sau în urma deshidratării. Poate fi provocată de hipercalcemie, sau de hipervâscozitatea sanguină.

2.) Renală– cauzată de o afecțiune a parenchimului renal . Medicamentele nefrotoxice (aminoglicozide , diuretice, penicilina , enzima de conversie a angiotensinei , ciclosporine etc.) și unele toxine endogene (acid uric, hemoglobina, mioglobina) produc afecțiuni ale parenchimului renal. Ca și cauze mai putem enumera: glomerulonefrita, boli autoimune, sindromul hemolitic-uremic, șocul toxico-septic, sau incopatibilitatea transfuzională și bolile congenitale ale rinichiului. În urma acestora, nefronul se poate vindeca , cu condiția ca membrana bazală să fie integră.

3) Postrenală-datorată unei obstrucții a tractului urinar. Obstrucțiile pot fi produse de calculi, iar zona obstruată de aceștia e supusă spasmului muscular și mucoasa suferă un proces de edemațiere, toate aceste urmări amplificând procesul obstructiv. Ocluzia postrenală poate surveni și în urma hipertofierii prostatei, a fibrozei retroperitoneale, sau în urma dezvoltării unor mase tumorale . Anuria postrenală iatrogenă se produce după histerectome sau după o adenomectomie transvezicală.

Semne și simptome în insuficienta renala

: anurie/oligurie, la examenul clinic loja renală este dureroasă, apar disfuncții digestive (grețuri, vărsături, distensie abdominală), temperatura este de obicei normală (febra prelungită semnifică o infecție renală), retenția de deșeuri azotate, tulburări hidro-electrolitice, acidoză metabolică, hiperkaliemie, hiponatremie, hipocalcemie, hipermagnezemie, deshidratare extracelulară însoțită de hiperhidratare celulară, scăderea factorilor plasmatici ai coagulării.
Sindromul hepato-renal: este un tip de insuficiență renală acută dezvoltat de pacienții cu ciroză hepatică. Pacienții cu sindrom hepato-renal prezintă vasoconstricție renală, vasodilatație periferică, disfuncție cardiacă, infecții vasculare renale sau a altor organe datorate acțiunii citokinelor .
Simptomatologia prezintă două faze:
Faza de toleranță clinică
Faza critică sau uremică – simptomatologia se accentuează, apar în plus fenomenele respiratorii caracteristice acidozei metabolice și fenomenele neuropsihice, iar în final coma uremică.

Complicațiile din insuficienta renala:

Infecțioase: septicemii , infecții urinare , pneumonii.
Cardio-vasculare: edem pulmonar acut, aritmii, infarct miocardic acut, anomalii ale ECG-ului (T amplu și QT scurt datorate hiperkaliemiei, la mai mult de 6,5 mEq/L se poate produce stop cardiac).
Hemoragice: prin anomalii ale hemostazei datorită lipsei factorilor coagulării.

Factori de risc asociați:

Orice boală renală cronică, mielom multiplu, diabet zaharat și nefropatie diabetică, insuficiență cardiacă sau alte cauze de hipovolemie .
Cocaina s-a dovedit că induce un puternic vasospasm, cauzând leziuni ischemice atât in rinichi, cât și în sistemul nervos central .

Diagnosticul de insuficienta renala:

Diagnosticul poate fi stabilit în urma :
-examenului ecografic care evidențiază dilatarea sistemului pielo-caliceal, a ureterului, sau pune în evidență un rinichi cu diametrul mult mai mic decât în mod normal (în boli precum hidronefroza congenitală sau litiaza coraliformă)
-radiografia renovezicală- evidențiază mărimea rinichilor , prezența sau absența calculilor
-urografia- mai puțin folosită deoarece nu oferă informații foarte detaliate
-cateterismul ureteral- folosit pentru detectarea calculilor aflați în ureter, injectarea prin cateter a substanței de contrast e periculoasă deoarece predispune la infecții

-pieloureterografia descendentă – aceasta se efectuează prin puncționarea percutanata sub ghidaj ecografic a rinichiului și injectarea în acesta a substanței de contrast , riscul de infecție este mult mai scăzut decât în cazul cateterismului ureteral
-creatinina serică>1,5mg/dl
-rata de filtrare glomerulară<40ml/min
-concentrația sodiului urinar<10 mEq/L in absența administrarii de diuretice
-proteinurie<0,5g/24 ore
-volum urinar<500ml/24 ore
-osmolaritatea urinară mai mare decât osmolaritatea plasmatică
-hematii urinare<50/HPF
-Na seric <130 mEq/L

Diagnostic diferențial

Diagnostic diferențial între insuficiența renală acută și cea cronică: în insuficiența renală acută rinichii au dimensiuni normale, a fost semnalată recent o funcție renală normală, anemia este absentă, leziuni de osteodistrofie renală inexistente, hipertensiunea arterială este absentă sau mai puțin severă decât în cazul cronic, modificările tegumentare din uremia cronică sunt absente .

Tratamentul în insuficienta renala:

Ca și metode de tratament se recurge la permeabilizarea căilor urinare prin introducerea unei sonde, la distrugerea calculilor care blochează căile urinare prin litotriție sau nefrolitotomie percutanată în cazul în care calculii sunt mai mari . Calculii situați în ureter la nivel lombar se pot elimina prin ureteroscopie anterogradă sau se practică ureteroscopia retrogradă pentru calculii renali situați la un nivel mai inferior. Eliminarea calculilor se poate realiza și prin metode chirurgicale clasice, cum ar fi: nefrolitotomie, pielolitotomie sau ureterolitotomie .
În cazul prezenței unor tumori se recurge la eliminarea chirurgicală a lor.

Se recomandă: – dietă hipocalorică alcătuită numai din glucide pentru a reface pierderile suferite de bolnav;
-reechilibrare hidroelectrolitică- hiperpotasemia se corectează prin administrarea de glucoză hipertonă și clorură de calciu, prin administrarea de rășini schimbătoare de ioni care fixează potasiul intestinal sau administrarea de furosemid care crește excreția urinară a potasiului (nu se administrează dacă pacientul prezintă hipotensiune sau hipovolemie);

-administrarea de soluții bicarbonate în caz de acidoză metabolică;
-administrarea de antibiotic în cazul în care e prezentă o infecție;
-hemodializă la bolnavii care prezintă uremie avansată sau hemofiltrare;
-administrarea unor antagoniști de adenozină și de captori de radicali liberi de oxigen;
-transplant hepatic în cazul sindromului hepato-renal;
-hidratare adecvată în cazurile de deshidratare;
-administrarea de fenoldapam mesilat (antagonist al dopaminei ) crește fluxul sanguin renal.

Un singur comentariu

Apasa aici pentru a adauga comentariu

Suntem pe social media

Like us!