Insuficiența renală cronică (boala cronică de rinichi)
In insuficiența renală cronică funcția rinichilor se deteriorează lent si progresiv.

Insuficiența renală cronică – simptome, tratament


  Insuficiența renală este o boală gravă a rinichilor, cu o incidență în continuă creștere. Există două forme ale bolii, insuficiența renală acută și insuficiența renală cronică, ambele reprezentând răspunsuri, ale unor afectiuni care implică, de obicei, rinichii. Insuficiența renală apare atunci când rinichii își pierd capacitatea de a filtra toxinele din sânge. Pe măsura ce rinichii functionează din ce în ce mai deficitar, se instalează boala renală cronică (mai este denumită și insuficiență renală cronică).

     Spre deosebire de insuficiența renală acută care se definește ca o reducere bruscă a funcției renale, în cazul insuficienței renale cronice reducerea funcției renale este lentă, progresivă și ireversibilă din cauza scăderii numărului de nefroni funcționali.

     Insuficiența renală cronică (IRC) are o evoluție lentă și prezintă puține semne și simptome în fazele de debut. Din această cauză, numeroși pacienți nu sunt conștienți de prezența bolii decât după ce funcția renală este redusă la 25% din valorile normale.

    Rinichii au un rol vital în menținerea unui organism sănătos, acela de a filtra sângele și de a elimina toxinele din organism. Pe lângă funcția excretorie, rinichiul mai îndeplinește și funcția de reglare a echilibrului acido-bazic,  dar și funcție endocrină. Rinichiul este locul de secreție a unor hormoni care acționeaza asupra altor funcții ale corpului (renină– reglează tensiunea arterială; eritropoietină– stimulează măduva hematopoietică să producă globule roșii).

Insuficiența renală cronică – Cauze

Insuficiența renală cronică apare de obicei drept complicație a altei boli sau afecțiuni, cum ar fi:

Insuficiența renală cronică – Factori de risc 

  • Factori nemodificabili: sexul masculin, factorii genetici, vârsta, greutatea mică la naștere;
  • Factori modificabili: proteinuria (reprezintă cantitatea de proteine care se pierd în urină pe 24 ore și este un factor predictor precoce al disfuncției renale), hipertensiunea arterială, controlul glicemic, acidoza metabolică, dislipidemia, greutatea corporală, fumatul, consumul cronic de analgezice și antiinflamatoare.

     !! S-a demonstrat că hipertensiunea arterială, diabetul zaharat și proteiunuria reprezintă cei 3 factori majori implicați în progresia bolii cronice de rinichi. Medicamentele nefrotoxice (Gentamicină, Neomicină, Rifampicină, antiinflamatoarele nesteroidiene) în tratament îndelungat sunt un alt factor important în progresia BCR.

Diagnostic și tabloul clinic din insuficienta renală cronică

     Conform NKF-KDOQI (National Kidney Foundation – Kidney Disease Outcomes Quality Initiative din SUA), boala cronică de rinichi se clasifică în 5 stadii, în funcție de rata de filtrare glomerulară:

  • afectare renală cu RFG normală sau crescută = 90 ml/min/1,73m2
  • afectare renală cu scadere ușoară a RFG89-60 ml/min/1,73m2
  • scădere moderată a RFG 59-30 ml/min/1,73m2
  • scădere severă a RFG 29-15 ml/min/1,73m2
  • BRC terminală < 15 ml/min/1,73m2 (sau dializă)

     Insuficiența renală cronică se dezvoltă pe parcursul mai multor ani. Simptomele apar de obicei la un stadiu avansat.

Tabloul clinic

  • BCR în stadiile I-III: astenie fizică, dispnee, anorexie;
  • BCR în stadiul IV: poliurie nocturnă, astenie progresivă, anemie renală;
  • BCR în stadiul V: pacientul prezintă manifestări specifice uremiei.

Manifestările clinice ale pacientului uremic sunt multiple și implică afectarea majorității organelor si sistemelor:

  • manifestări generale: astenie, slăbiciune, hipotermie;
  • manifestări cutanate: paloare, prurit, chiciura uremică;
  • manifestări mucoase: epistaxis, sângerari mucoase;
  • manifestări cuteo-mucoase: edeme faciale dimineața, la trezire și gambiere seara, la culcare;
  • manifestări musculare: crampe nocturne la membrele inferioare, parestezii, disestezii;
  • manifestări la nivelul unghiilor: semnul Terry (arc distal de culoare maronie la nivelul unghiilor);
  • manifestări articulare: artrite, periartrite, atac de pseudogută, osteodistrofie renală;
  • manifestări respiratorii: dispnee de tip Kussmaul, respirație periodică Cheyne-Stokes, edem pulmonar acut;
  • manifestări digestive: tulburări ale gustului; greață, vărsături, diaree; hemoragii digestive; insuficiență pancreatică; hepatite virale B;
  • manifestări cardiovasculare: dureri precordiale, frecături pericardice; suflu sistolic; HTA (hipertensiune arterială);
  • manifestări neurologice: picioare neliniștite, tălpi care ard;
  • manifestări la nivel endocrin: tulburări în sfera sexuală, funcția tiroidiană;
  • manifestări la nivel genito-urinar: pierderea libidoului, impotență sexuală;
  • alterări imunologice: infecții bacteriene și virale.

     Imediat ce observați anumite simptome care se regăsesc mai sus, luați legătura cu un medic întrucât viața vă poate fi pusă în pericol. Nu trebuie neglijate aceste simptome!

    Dacă un pacient prezintă riscuri de insuficiență renală, este indicat ca acesta să fie sub supraveghere medicală pentru a i se efectua cu regularitate analize de sânge (oferă informații priviind nivelurile creatinină și uree din sânge) și urină pentru depistarea precoce a bolii.

  Explorări de laborator   

  • ecografie abdominală;
  • computer tomograf (CT);
  • rezonanță magnetică nucleară (RMN);
  • biopsia renală – o asemenea analiză ajută la identificarea problemelor renale, printre care și insuficiența renală.

Inițial, poate fi dificil de făcut diferența între insuficiența renală acută și IRC, însă o anamneză detaliată, un examen fizic complet, corect efectuat și investigațiile paraclinice adecvate constituie cheia diagnosticului.

Criterii pentru insuficiența renală cronică

  • Istoric: alterarea stării de sănătate mai mult de 6 luni, hipertensiune veche, proteinurie, nicturie > 6 luni; disfunctie sexuală; boală recurentă în copilărie;
  • Examen clinic: paloare, pigmentație, prurit; pacientul are o stare generală „bună”, discrepanță cu analizele de laborator anormale;
  • Investigații de laborator: anemie (valorile hemoglobinei, hematocritului și numărul de hematii sunt scăzute); sindrom de retenție azotată important (ureea și creatinina au valori mult crescute), tulburări ale echilibrului acido-bazic și hidroelectrolitic (ionograma: sodiu, potasiu, clor; pH-ul sangvin, rezerva alcalină), rinichi mici la ecografie (excepție: diabet zaharat, boală polichistică renală, mielom multiplu).

Insuficienta renală cronică – Tratament

Tratamentul IRC cuprinde:

  • măsuri igieno-dietetice: aportul de lichide, regim alimentar hipoproteic și hipercaloric, aport scăzut de sodiu;
  • tratamentul specific IRC: se adresează corectării dezechilibrelor hematologice și electrolitice, în concret corectarea HTA, a anemiei, a acidozei metabolice, a hiperpotasemiei și a bilanțului fosfocalcic;
  • tratamentul de supleere renală cronică: constă în metodele de epurare extrarenală (hemodializă, hemofiltrarea şi dializă peritoneală) şi transplantul renal. Toate aceste proceduri sunt indicate la pacientul cu IRC în stadiu terminal (boală renală cronică stadiul V).

    Hemodializa constă în punerea în contact a sângelui uremic cu o soluţie apoasă de electroliţi (soluţie de dializă) prin intermediul unei membrane semipermeabile, aflate extern, în dializor (“rinichiul artificial”).  Avantajul hemodializei constă în durata scurtă a procedurii (4-5 ore) şi în general de 2-3 ori pe săptămână, într-un centru specializat, mai ales când se suspicionează potenţiale complicaţii.

    Odata instalată insuficiența renală cronică trebuie ținută sub control și redus riscul progresiei bolii, prin respectarea unei diete echilibrate, prin utilizarea medicamentelor cu prudență și prin stoparea fumatului. Prin respectarea indicațiilor și a tratamentului, este posibil să beneficiați de o bună calitate a vieții, pentru mulți ani de acum încolo.

 

Adauga comentariu

Apasa aici pentru a adauga comentariu

Suntem pe social media

Like us!