Căutare
Căutare
Toate procedurile
Analiza detaliată
Insuficiența cardiacă este un sindrom caracterizat prin incapacitatea inimii de a pompa cantitatea de sânge necesară unui debit circulator optim. Insuficiența cardiacă afectează în special pacienții în vârstă, fiind o consecința a unor boli cardiovasculare cronice. Conform studiului Framingham Heart Study, aproximativ 90% din pacienții cu insuficiență cardică prezintă antecedente de hipertensiune arterială. Riscul apariției insuficienței cardiace la pacienții hipertensivi este de două ori mai mare la bărbați și de trei ori mai mare la femei.
În funcție de localizare, insuficiența cardiacă poate fi stângă, dreaptă sau globală.
În insuficiența cardică stângă, datorită incapacității cordului de a pompa sangele în aorta, o parte din acesta se va acumula în venele pulmonare ducând la apariția stazei venocapilare pulmonare caracterizându-se clinic prin dispnee. Deoarece debitul cardiac este scăzut (ma puțin sânge a fost trimis în aortă) pacientul va acuza intoleranță la efort și oboseală din ce în ce mai accentuate.
În insuficiența cardiacă dreaptă inima nu va mai pompa suficient sânge către plămâni, iar acesta se va acumula retrograd în venele cave ducând la apariția unor semne și simptome speficice: turgescența venelor jugulare, edeme periferice, etc.
În insufiența cardiacă globală predomină tabloul clinic de insuficiență cardiacă dreaptă și stângă.
După mecanismul de producere insuficiența cardiacă poate fi:
După severitatea dispneei, clasificarea este funcțională și este denumită clasificarea NYHA.
Cea mai frecventă cauză de apariție a IC este ischemia miocardică. În infarctul miocardic, o parte din mușchiul inimii moare și astfel scade funcția de pompă a inimii. Deasemenea hipertensiunea arterială netratată precum și valvulopatiile mitrale și aortice, pot duce la o suprasolicitare de presiune. Alte cauze de insuficiență cardiacă sunt:
Majoritatea pacienților prezintă dispnee (respirație dificilă) insoțită de intoleranță la efort. În timp apare ortopneea (dispneea se ameliorează când se ridică în picioare). Pe lângă acestea, pacienții mai pot prezenta urmatoarele semne și simptome: edeme la nivelul membrelor inferioare, fatigabilitate, tuse nocturnă, hemoptizie (prin ruptura capilarelor bronșice la pacienții cu hipertensiune pulmonară), greață (datorită congetiei hepatice), hepatomegalie de stază (marirea ficatului datorită acumulării sângelui la nivelul venelor cave), disconfort epigastric și în hipocondrul drept.
În stadiile avansate apare scăderea în greutate, anorexia, lipsa poftei de mâncare, simptome cerebrale: confuzie, tulburări de memorie, sincopa prin scăderea debitului cerebral.
Pe lângă anamneză și examen obiectiv, ecografia cardiacă este o metoda imagistică foarte utilă pentru diagnoticul insuficienței cardiace: se pot observa eventualele anomalii de structură a mușchiului cardiac, valulopatiile, se determină fracția de ejecție, funcția sistolică și diastolică a cordului.
Electrocardiograma poate depista unele cauze ce determină apariția insuficiența cardiacă și anume: artimii, infarct miocardic, hipertrofia de ventricul stâng.
Radiografia toracică este ultilizată pentru a observa cardiomegalia dar și pentru diagnosticul diferențial al dispneei.
Investigațiile de laborator precum hemoleucograma completă, electroliții, sau funcția renală sunt utile pentru precizarea prognosticului și eventual al unor cauze de IC. Determinarea markerilor de necroză miocardică relevă apariția infactului miocardic. BNP (peptidul natriuretic de tip B) este secretat de către mușchiul ventricular datorită presiunii intracardiace fiind destul de util pentru diagnostic. Valorile sale sunt crescute și în alte patologii precum insuficiența renală, fibrilație atrială.
Rezonanța magnetică nucleară (RMN) redă infomații referitoare la dimensiunile cordului dar și despre funcția sa de pompă. Nu este ultilizată frecvent datorită costurilor ridicate și indisponibilității.
Cateterismul cardiac presupune masurarea presiunilor de la nivelul camerelor inimii dar și determinarea funcției sistolice și diatolice. Se ultizează destul de rar, de obicei la pacienții cărora li se efectuează coronarografie.
Testul de efort este o investigație importantă pentru diagnoticul bolii coronariene ca și cauză a IC.
Monitorizarea Holter este utilă pentru depistarea tulburărilor de ritm și conducere.
Tratamentul insuficienței cardiace depinde de cauza, simptomatologia pacientului și severitatea bolii. Ținta principală a tratamentului este de a ameliora simptomatologia, și a preveni alterearea suplimentară a inimii. Inițial se poate administra un diuretic pentru scăderea tensiunii arteliale și pentru a preveni acumulare de lichide în țesut. Furosemidul este un diuretic de ansă foarte utilizat în insuficiența cardiacă fiind asociat sau nu cu spironolactona în funcție de gradul de severitate.Ulterior se pot adauga medicamente de tipul beta blocantelor sau inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei II pentru a reduce presiunea de umplere ventriculară și a înbunătățirii prognosticul.
Tratamentul de întreținere presupune evitarea apariției complicațiilor și reducerea numărului de spitalizări. Pe lângă aceste medicamente se mai pot administra alte clase de medicamente în funcție de severitate și patologie asociată: antagoniști de receptori de angiotensină, inotrop pozitive (digoxin, dopamină, dobutamină), antiaritmice (amiodaronă), antiagregrante plachetare (aspirină, clopidogrel), hipolipemiante (atorvastatină), nitrați (isosorbit dinitrat).
Tratament intervențional
Datorită numărului scăzut de donatori, transplantul cardiac este realizabil în cazuri destul de restrânse în care tratamentul medicamentos nu mai are efect și boala evoluează destul de rapid.
În ceea ce privește modificarea stilului de viață pacienții ar trebui să țină cont de urmatoarele recomandări:
Insuficiența cardiacă este o consecință a unor patologii cronice și astfel evoluția sa tinde spre agravare. Prin modificarea stilului de viață și respectarea tratamentului medicamentos se poate realiza îmbunătățirea simptomelor și prevenirea apariției altor boli cardiovasculare.
Hipertensiunea arteriala (HTA)
Dislipidemia , Hipertensiunea arteriala (HTA) , Infarctul miocardic Insuficiența cardiacă
Anevrismele aortei toracice , Anevrismul cardiac , Anevrismul disecant al aortei Anevrismul micotic al aortei
Site-ul NewsMed.ro se adresează oricărei persoane care prezintă interes cu privire la subiecte din sfera medicală şi care decide să nu rămână nepăsătoare atunci când vine vorba de asigurarea propriei sănătăţi.
© Copyright 2021 News Med - Toate drepturile rezervate.