Infecțiile de tract urinar

Infecțiile de tract urinar sunt cauzate de anumite microorganisme, precum bacteriile care depășesc capacitatea organismului de a se apăra corespunzător la nivelul tractului urinar. Acestea pot afecta rinichii, ureterele(foarte rar), vezica urinară, uretra.

Infecțiile de tract urinar fac referire la un grup de entități clinice, precum:

cistita: boală ce se caracterizează prin inflamarea vezicii urinare în urma unei infecții;

pielonefrita: afecțiune inflamatorie a rinichiului și a bazinetului, de cauză infecțioasă;

prostatita: afecțiune inflamatorie a prostatei;

uretrita: afecțiune inflamatorie a mucoasei uretrei;

bacteriuria asimptomatică: prezența bacteriilor în urină fără ca pacientul să fie simptomatic.

Infecțiile de tract urinar sunt printre cele mai frecvente tipuri de infecții pentru care pacienții se prezintă la medic (8.1 milioane vizite la medic anual).

Infecția de tract urinar apare mult mai frecvent la femei decât la bărbați, ele având un risc de 50 % de a dezvolta cel puțin o infecție de tract urinar de-a lungul vieții . Aceasta se datorează diferențelor anatomice: la femei uretra este mult mai scurtă decât la bărbați și este mult mai apropiată de anus, ceea ce favorizează transferul de bacterii către vezica urinară. Femeile gravide nu sunt mai predispuse față de alte femei de a face infecții urinare, dar dacă se întâmplă să apară o infecție, aceasta va ajunge mult mai ușor la rinichi, datorită modificărilor anatomice care apar în timpul sarcinii și care afectează tractul urinar.

Majoritatea infecțiilor urinare nu sunt grave, dar unele pot duce la probleme serioase, mai ales cele de la nivelul tractului urinar superior (rinichi, bazinet, uretere).

Cauze ale infecției urinare

Majoritatea infecțiilor de tract urinar sunt cauzate de bacteria Escherichia coli (E. coli), care se găsește, de obicei, în tractul digestiv. Chlamydia și Mycoplasma pot afecta uretra, dar nu și vezica urinară.

Persoane de orice vârstă sau sex pot dezvolta o infecție urinară. Următorii factori pot crește riscul apariției unei infecții de tract urinar:

·        Igienă personală deficitară

·        Contactul sexual (mai ales dacă este frecvent și cu multipli parteneri)

·        Diabetul zaharat

·        Incontinență urinară

·        Probleme cu golirea vezicii urinare complet

·        Prezența unui cateter urinar

·        Pietre la rinichi (litiază renală)

·        Utilizarea diafragmelor, spermicidelor, prezervativelor

·        Menopauza

·        Imunitatea organismului scăzută

·        Folosirea  tampoanelor interne

·        Utilizarea masivă de antibiotice, circa 2-4 săptămâni (care poate produce un dezechilibru al florei vaginale,  tractului digestiv și urinar)

Semne și simptome în infecția urinară

Simptomele ce pot să apară în infecțiile de tract urinar depind de vârstă, gen, prezența unui cateter sau nu și ce parte a tractului urinar este afectată.

Cele mai frecvente semne și simptome sunt:

·        Senzația de a urina imediat și foarte des

·        Miros puternic, înțepător al urinei

·        Urina poate avea o culoare foarte închisă sau chiar roșiatică

·        Durere sau senzație de arsură la micțiune

·        Stare de greață și vărsături

·        Dureri musculare și abdominale

Pacienții care au cateter pot prezenta doar febră, ceea ce face ca diagnosticul să fie mai greu de pus.

În cazul pielonefritei acute (o infecție severă a rinichilor care are un debut brusc), pacienții mai pot prezenta: dureri în zona lombară inferioară, febră mare, frisoane, oboseală. Este considerată o urgență și trebuie evaluată imediat de către un doctor.

În cazul cistitei, pacienții mai pot experimenta febră mai mică decât la cei cu pielonefrită, presiune și crampe la nivelul abdomenului inferior, micțiuni în timpul nopții (nicturie).

Diagnosticul infecției urinare

Istoricul pacientului și descrierea simptomelor au un rol important în determinarea diagnosticului. Este indicat ca pacientul să facă și un sumar de urină și o urocultură pentru confirmarea diagnosticului.

O probă de urină pe un stick special (testează prezența nitriților, a leucocitelor  în urină)  poate fi utilizată pentru a confirma diagnosticul de infecție urinară necomplicată mult mai repede la pacienții simptomatici.

Dacă o persoană are episoade recurente de infecție de tract urinar, medicul îi poate recomanda să efectueze mai multe investigații:

-teste imagistice: ecografie abdominală și pelvină, radiografie, examen CT, IRM;

-citoscopie: se intră prin uretră în vezica urinară cu ajutorul unui instrument special (citoscop)

-explorări urodinamice: o serie de teste complexe ce evaluează funcționarea aparatului urinar inferior

Tratamentul infecției urinare

Datorită faptului că infecțiile de tract urinar sunt adesea produse de bacterii, tratamentul constă în administrarea de antibiotice sau antimicrobiene. Tipul de medicație și durata tratamentului depind de simptomele și istoricul pacientului. Complianța la tratament este foarte importanta pentru ca infecția să dispară complet și pentru a reduce riscul apariției rezistenței la antibiotice.

În următoarele situații se pot recomanda de către medic:

– cistita necomplicată la femei: trimetoprim-sulfametoxazol, nitrofurantoin, fluorochinolone, antibiotice beta-lactamice;

– pielonefrita: fluorochinolone, trimetoprim-sulfametoxazol;

– infecții urinare la femeia gravidă: nitrofurantoin, ampicilină, cefalosporine (în primul trimestru de sarcină);

– infecții urinare la bărbați necomplicate: fluorochinolone, trimetoprim-sulfametoxazol;

-bacteriuria asimptomatică: se tratează doar la femeile însărcinate, la pacienții neutropenici, la cei care urmează să facă un transplant renal, la pacienții care urmează să sufere o intervenție chirurgicală urologică. Antibioticul se dă conform rezultatului antibiogramei.

Pe lângă tratamentul medicamentos se recomandă și un consum mare de lichide pentru a ajuta eliminarea mai rapidă a bacteriei. Pentru durere se pot prescrie diverse analgezice, dar se poate recurge și la metode mai simple, precum aplicarea unei perne electrice încălzite  pe zona dureroasă.

Profilaxia infecțiilor urinare

Există câteva metode care pot fi luate pentru a preveni infecția urinară:

-consum mare de lichide;

-evitarea alcoolului și a cafelei care pot irita vezica urinară;

-după micțiune se recomandă ca ștergerea să se facă din față spre spate;

– igiena zonei genitale;

-evitarea folosirii diafragmelor sau spermicidelor ;

-evitarea folosirii produselor parfumate în zona genitală;

Extractul de merișor nu ajută la tratarea unei infecții urinare existente, ci poate preveni apariția uneia. Acest lucru se datorează faptului că merișorul conține proantocianidine care previn prinderea bacteriei Escherichia coli de pereții tractului digestiv și urinar.

Bibliografia:

http://www.medicalnewstoday.com/articles/189953.php

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC1314418/pdf/12236281.pdf

Harrison, Manual de medicină, ediția a 18-a, Longo, Fauci, Kasper, Hauser, Jameson, Loscalzo, Ed. ALL, 2014

Adauga comentariu

Apasa aici pentru a adauga comentariu

Suntem pe social media

Like us!