Infecții fungice – generalități

NewsMed

21 Jan 2018

Vizualizări: 1809

Distribuie Articolul

Cunoscute și sub denumirea de micoze sau tinea, infecțiile fungice sunt cauzate de organisme eucariote numite fungi (ciuperci) și sunt afecțiuni dermatologice care interesează pielea și mucoasele. Agentul etiologic (determinant) al infecțiilor fungice poate fi reprezentat de o levură (organism unicelular) sau de un dermatofit (organism pluricelular). Infecțiile fungice, în funcție de nivelul invaziei, pot fi superficiale sau profunde și pot avea expresii clinice heterogene.

Transmiterea infecțiilor fungice:

Micozele se pot transmite în mod direct de la persoană la persoană sau de la animale, prin intermediul solului sau prin intermediul obiectelor contaminate-articole de îmbrăcăminte, instrumente de frizerie, lenjerii de pat etc. Infecțiile fungice au o rată mai mare de transmitere la persoanele care trăiesc în colectivitățile din diversele instituții- aziluri de bătrâni, grădinițe, școli etc.

Factorii favorizanți ai infecțiilor fungice:

Orice vulnerabilitate poate reprezenta o oportunitate de pătrundere a fungilor în organismul uman. Astfel, putem menționa ca poartă de inoculare (de intrare) a fungilor leziunile locale produse de epilat, bărbierit, grataj (scărpinat), hipersudorația (transpirația excesivă), igiena deficitară sau erupțiile. Starea generală a organismului este de asemenea decisivă iar afecțiunile care determină imunodepresie (cancerul, ciroza, alcoolismul), bolile metabolice (diabetul zaharat), deficiențele imune congenitale sau dobândite sau tratamentul prelungit cu medicație imunosupresoare pot contribui la apariția micozelor.

Tablou clinic:

Zona afectată devine eritematoasă (sub formă de pată roșie) și pruriginoasă (provoacă mâncărimi). Pruritul este, de cele mai multe ori, o caracteristică importantă a micozelor. Infecțiile se pot însoți și de apariția de vezicule, scuame sau căderea sau ruperea firelor de păr în cazul micozelor localizate la nivelul pielii păroase a capului sau bărbii.

Tipuri de micoze:

Localizările infecțiilor micotice pot fi numeroase- de la nivelul pielii capului și corpului până la nivelul mucoaselor digestive și genitale. În funcție de localizare se descriu:

-micozele pielii păroase a capului: microsporia (foarte frecventă la copil), tricofiția uscată, Kerion Celsi, favusul. Acești fungi determină, de regulă, alopecie (căderea părului) care uneori poate fi definitivă.

-micozele pielii glabre (lipsită de păr): herpesul circinat, intertrigo-urile (micozele localizate la nivelul plicilor), tinea cruris.

-micozele mâinilor și picioarelor (tinea manum și tinea pedis) care pot constitui poarta de intrare pentru alți agenți patogeni.

–onicomicozele (infecțiile fungice ale unghiilor) care determină alterarea structurală a patului unghial.

-otomicozele (la nivelul urechii externe)- de obicei se suprainfectează căpătând aspectul de otită externă.

–candidozele cutaneo-mucoase determinate de fungi din genul Candida, cel mai frecvent de Candida Albicans.

Tratamentul infecțiilor micotice

Pentru combaterea și profilaxia infecțiilor fungice se recomandă în primul rând o igiena personală riguroasă, evitarea focarelor de infecție atunci când acestea sunt cunoscute și o stare generală bună a organismului care se poate realiza printr-o alimentație corespunzătoare, evitarea situațiilor stresante, somn suficient și controale medicale regulate. În ceea ce privește tratamentul propriu-zis, patogenic, al infecțiilor fungice se realizează cu preparate farmaceutice numite antimicotice. Acestea se pot prezenta sub numeroase forme farmaceutice cu administrare locală sau generală.