Infecția rotavirală la copii

Ce reprezintă infecția rotavirală?

Infecția rotavirală (rotaviroza) este principala cauză a deshidratării prin diaree a copiilor, preponderent cu vârsta cuprinsă între 2-3 ani. Aceasta provoacă gastroenterite acute, declanșând epidemii de diaree printre copiii de vârstă fragedă. Infecția rotavirală se întâlnește în toate ariile geografice, chiar și în țările dezvoltate. Infectarea în infecția rotavirală se produce prin contact direct sau indirect, prin mecanism fecalo-oral. Factorii de transmitere în infecția rotavirală sunt alimentele și apa contaminate.

Sinteza datelor oferite Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) referitor la rezultatele studiilor din domeniul infecțiilor rotavirale, a arătat că 20-70% dintre toate cazurile spitalizate și 20% dintre cele cu diaree cu sfârșit letal; au fost asociate cu această infecție virală.

Care este agentul etiologic în infecția rotavirală?

Virusurile rotavirale au fost identificate pentru prima dată în anul 1973, în Australia. Acestea au fost descoperite la microscopul electronic, în urma examinării unor prelevate biopsice duodenale de la copiii ce prezentau gastroenterită acută nebacteriană.

Rotavirusurile fac parte din familia Reoviridae, genul Rotavirus. Virușii produc infecții la om, la variate specii de animale și păsări. Acestea conțin ARN și sunt alcătuite din 11 segmente, care se pot recombina, în cazul când circulă mai multe tulpini virale diferite. Acest proces explică varietatea în timp a tulpinilor virale circulante.

Capsida virusului are o structură icosaedrică (vezi: http://www.dex.ro/icosaedru). Aceasta este formată din proteine interne și proteinele capsidei externe. Proteinele interne sunt asociate cu genomul viral. Acestea alcătuiesc particula core (proteine virale 1,2 și 3) și proteinele capsidei interne (proteina virală P). Proteinele externe alcătuiesc proteina virală 4 (proteina P) și proteina virală 7 (proteina G). Rotavirusurile se clasifică în 7 grupe (A,B,C,D,E,F,G), în dependență de proteina virală 6. Îmbolnăvirile la om sunt provocate de către virusurile rotavirale din grupa A și mai puțin din grupele B și C. Eterogenitatea rotavirusurilor demonstrează și îmbolnăvirile repetate prin această infecție virală. Posibilitatea de îmbolnăvire repetată prin infecție rotavirală în primul an de viață a copilului, reprezintă 30%, iar în al doilea an – aproximativ 70%. Circa 30% dintre copii vor face o rotaviroză repetată de 3 ori, iar 20% – de 4 ori.

Proteinele capsidei externe a virusului, proteina virală P și proteina virală G determină specificitatea de serotip. În dependență de aceasta, rotavirusurile se clasifică binar în serotipurile P și G. Se cunosc 14 serotipuri G (doar 10 se întâlnesc la oameni) și 8 serotipuri P umane. Dintre acestea predomină tipurile: P(8)G1, P(8)G3, P(8)G4 și P(4)G2.

Cît de rezistente sunt rotavirusurile?

Agentul patogen al infecției rotavirale este rezistent atât în mediul ambiant, cât și la aplicarea dezinfectantelor.

Rotavirusurile sunt rezistente la acțiunea eterului și solvenților organici. Pot supraviețui la congelare repetată; la temperatură și umiditate scăzute peste 10 zile. Sunt rezistente în apa potabilă (chiar dacă este clorinată), în bazine acvatice, în piscine și în apele reziduale (uzate). Virionii se păstrează în masele fecale de la câteva săptămâni, până la 7 luni. Pe fructele contaminate rezistă 5-30 zile, pe haine 12-45 zile, iar pe suprafețe până la 16 zile. Rezistă, de asemenea pe mâinile contaminate, pe diverse obiecte din unitățile medico-sanitare și sociale. Datorită acestui fapt, sunt frecvent implicate în apariția infecțiilor nosocomiale (infecții asociate asistenței medicale).

Rotavirusurile sunt sensibile la acțiunea cloraminei, peroxidului de hidrogen, a etanolului ți a formaldehidei. Prezintă sensibilitate și față de raze ultaviolete, temperatură înaltă, substanțe acide și alcaline. La 100oC rotavirusurile vor pieri momentan.

Care sunt sursele de infecție în infecția rotavirală?

Sursele de agent patogen sunt reprezentate de către omul bolnav (predominant copiii până la 3 ani), cu forma manifestă sau asimptomatică de boală. Acesta poate excreta cantități mari de agent patogen prin masele fecale, mai ales în zilele 3-4 de boală.

Omul purtător, preinfecțios, sănătos sau fost bolnav, poate prezenta o sursă de rotavirus, în raport cu serotipurile circulante și imunitatea populației. Nivelul de portaj la copiii până la 3 ani este de 1,5-9,0%, dintre care 71% reprezintă copiii în primul an de viață. Purtătorii sănătoși reprezintă un risc, în special pentru copiii mici și pentru nou-născuți.

Care este perioada de incubație în infecția rotavirală?

Perioada de incubație în rotaviroză durează de la 15 ore, până la 3-5 zile, uneori 7 zile. Virusul este eliminat prin masele fecale începând cu 1-2 zile înainte de apariția semnelor clinice de boală. Excreția virusului va continuă până în a 8-20-a zi de boală.

Contagiozitatea în infecțiile rotavirale este foarte mare. Majoritatea cazurilor totuși sunt infecții asimptomatice. Cazuri sporadice de rotaviroză apar pe tot parcursul anului.

Care este mecanismul, căile și factorii de transmitere în infecția rotavirală?

Mecanismul de transmitere în rotaviroză este fecalo-oral. Căile de transmitere sunt reprezentate de cele hidrice, alimentare și habituale. Cea mai frecventă este totuși calea hidrică, fapt explicat prin apariția frecventă a erupțiilor hidrice. Frecvent se poate transmite și prin mecanism respirator, calea fiind aerogenă. Acest fapt este explicat prin faptul că la 50-75% dintre bolnavi, această maladie infecțioasă debutează cu semne catarale. Sunt posibile rotaviroze nosocomiale.  Infecții rotavirale intraspitalicești se înregistrează la sugarii cu greutate subponderală la naștere, copiii ce sunt alimentați artiicial, cei care suferă de maladii cronice, imunodeficiență. Dintre factorii de transmitere se întâlnesc predominant – jucăriile, apa potabilă nefiartă, produse alimentare (în special laptele și produsele lactate) și mâinile contaminate.

Cât de susceptibili sunt copiii față de infecția rotavirală?

Receptivitatea este generală. Majoritatea copiilor devin imuni după 3 ani. Copii până la 2-3 luni sunt imuni la infecție, deoarece anticorpii trec de la mamă la copil prin placentă. Alt factor protector este alăptarea (laptele matern). Imunitatea postinfecțioasă și cea postvaccinală nu previne îmbolnăvirile repetate a copiilor. Acestea vor determina o evoluție clinică mai ușoară a infecției rotavirale. Reinfecțiile cu rotavirus se asociază cu formele grave de maladie. Cel mai frecvent acestea se datorează unui alt serotip. Îmbolnăvirea cu un serotip al rotavirusului, nu va proteja copilul de îmbolnăvirea prin altul.

Care este patogenia în infecția rotavirală?

Agentul patogen se localizează în mucoasa intestinului subțire, unde determină lezarea celulelor epiteliale și detașarea lor. Acest fapt va conduce la dereglarea absorbției intestinale, care va dezvolta o insuficiență de dizaharide.  Aceasta, la rândul ei va provoca diaree și deshidratare. Diareea este consecința acțiunii directe a virusul rotaviral.

Care sunt particularitățile clinice și de evoluție în mono-infecția rotavirală la copii?

Durata perioadei de incubație (vezi „Care este perioada de incubație în infecția rotavirală?”) va depinde de vârsta copilului, doza de infectare, prezența maladiilor concomitente și de starea imunității.

Mono-infecția rotavirală se caracterizează de obicei prin debut brusc, sub aspect de gastroenterită, enterită sau gastrită acută. Copiii vor prezenta:

  1. febră în unele cazuri (37,5 oC, rar 39-40 oC);
  2. vome frecvente;
  3. dureri abdominale periombilicale, de obicei moderate, însă permanente;
  4. greață;
  5. diaree abundentă, apoasă și explozivă, de 10-15 ori pe zi. Scaunul va fi gălbui, uneori albicios, nedigerat și nu va conține sânge sau alte elemente patologice. Rareori se poate determina mucus în scaun, care va dispărea în primele trei zile de boală.

Datorită vomelor și diareei abundente și repetate, copilul va suferi o deshidratare de divers grad (de la ușoară, până la severă). Uneori pot apărea erupții cutanate maculopapuloase.

Simptomele catarale, precum hiperemia mucoaselor faringiene și a amigdalelor, vor apărea în circa 25% din cazuri.

În cazuri grave, cu diaree profuză, vor fi prezente semne de deshidratare, asocierea florei enteropatogene, dismicrobism intestinal  și chiar șoc hipovolemic:

  • scădere ponderală;
  • fontanelă anterioară deprimată;
  • turgor diminuat;
  • globi oculari hipotoni;
  • obnubilare;
  • enoftalmie.

Sugarii vor prezenta sindroamele toxicoinfecțios și diareic mai pronunțat.

La examenul clinic, abdomenul este ușor balonat, însă ficatul și splina copiilor sunt nemodificate. Se pot percepe garguismente. Se poate depista o hiperemie faringiană ușoară.

Mono-infecția rotavirală va dura 7-9 zile. Evoluția va fi, de regulă favorabilă. Complicații se vor manifesta rar (asociere de infecții intercurente, dismicrobism intestinal), iar cazurile letale sunt excepționale.

Care sunt criteriile de gravitate în infecția rotavirală la copii?

Criteriile de gravitate sunt:

  1. generale – febră, dereglări neurovegetative, cardiovasculare, deshidratare severă;
  2. locale – în dependență de frecvența scaunelor nictemeral:
  • 3-10 – forma ușoară;
  • 10-20 – forma medie;
  • Peste 20 – gravă.

Cum se manifestă mixt-infecția rotavirală la copii?

Rotaviroza la copii poate evolua în asociere cu alte boli diareice acute, precum:

Sunt frecvente formele grave și medii de boală, ce vor prezenta complicații.

Tabloul clinic al mixt-infecției rotavirale este asemănător la debut cu cel din mono-infecția rotavirală. Majoritatea copiilor vor manifesta semne respiratorii (rinită, hiperemie faringiană și tuse ușoară). Boala va evolua cu febră mai ridicată, de o durată mai prelungită. Vărsăturile vor fi mai persistente și durabile. Diareea va fi persistentă, va prezenta scaune lichide, apoase, cu mucus, de o nuanță verzuie, cu striuri de sânge.

Cum se manifestă infecția rotavirală nosocomială la copii?

Infecția rotavirală nosocomială (asociată asistenței medicale) este cea mai frecventă dintre infecțiile intraspitalicești, în secțiile pentru copii nou-născuți și prematuri.

Rotaviroza nosocomială prezintă un tablou clinic asemănător cu mono-infecția rotavirală. Dintre deosebiri se evidențiază:

  • Debutul subacut;
  • Scaunele au un caracter eneterocolitic;
  • Diareea este durabilă;
  • Vomele și semnele respiratori nu sunt caracteristice.

Cum poate fi diagnosticată infecția rotavirală?

Manifestările clinice ale rotavirozei sunt variate și asemănătoare cu cele din alte infecții acute de diversă etiologie. Din acest motiv, este dificil de stabilit precoce diagnosticul acestei boli, în special în mixt-infecția rotavirală. Frecvent vomele constituie simptomul major și cel mai precoce în diagnosticul rotavirozei.

Diagnosticul infecției rotavirale se poate argumenta în baza:

  •  datelor epidemiologice (sezonul rece, contagiozitate mare, contactul cu bolnavi asemănători, excluderea infecțiilor intestinale bacteriene);
  •  tabloului clinic caracteristic;
  •  datelor de laborator.

Investigațiile de laborator vor conține examene virusologice și serologice – RHAI, RFC, reacția de coaglutinare, examenul radioimun, analiza imunoenzimatică ELISA, latex-aglutinare, imunocromatografie. Confirmarea infecției cu rotavirus se va face la detectarea antigenului rotavirus în masele fecale. Pentru studierea genotipurilor circulante a virusurilor rotavirale, se utilizează tehnici de biologie moleculară – PCR și/ sau secvențiere de acizi nucleici.

În hemoleucogramă se va înregistra leucopenie cu limfocitoză, VSH va fi scăzut.

Diagnosticul diferențial se face cu:

a) Boli diareici acute provocate de:

  • virusuri enteropatogene cu astrovirusuri, norovirusuri, adenovirusuri, coronavirusuri;
  • bacterii – Salmonella spp., E.coli, Shigella spp., Vibrio cholerae, V.parahaemolyticus, Campylobacter, Bacillus cereus, Yersinia enterocolitica;
  • Paraziți – Entamoeba hystolitica, Giardia lamblia;

b) Apendicita, invaginația, ocluzia intestinală.

Cum poate fi tratat copilul ce prezintă infecție rotavirală?

Obiectivele tratamentul curativ sunt:

  1. prevenirea deshidratării – soluții pentru rehidratare orală (SRO), lichide fracționat;
  2. în caz de deshidratare severă – spitalizarea urgentă a copilului;
  3. pentru prevenirea tulburărilor de nutriție – alimentație frecventă și corectă pe parcursul diareii (pentru sugarii mai mici de 6 luni – amestecuri adaptate. Pentru copiii mai mari de 6 luni – pireuri din fructe și legume, terciuri, supe din legume, mere coapte, chefir, iaurt, apă fiartă. Copiilor mai mari li se recomandă dieta nr.4. Se interzice consumul dulciurilor, a sosurilor, a condimentelor;
  4. pentru prevenirea insuficienței de dizaharide – preparate enzimatice, în dependență de caracterul și durata diareei;
  5. în terapia complexă – preparate cu un conținut sporit de lacto- și bifidobacterii, imuno- și lactoglobuline specifice, enterosorbenți, antiflatulente și antipiretice.

Cum poate fi prevenită infecția rotavirală?

  • Imunizarea activă:

Vaccinarea contra rotavirozei este inclusă obligatori în calendarele de vaccinări din mai multe țări, inclusiv în SUA, Belgia, Austria, Republica Moldova etc. Eficacitatea este evaluată la nivel de 70-80%, iar referitor la formele severe ce necesită spitalizare și rehidratare intravenoasă – 100%.

În România, vaccinarea contra infecției rotavirale este opțională. Rotaviral este un vaccin cu virus viu atenuat care protejează împotriva diareei produsă de rotavirus. Se administrează oral, două sau trei doze, cu interval de cel puțin 30 de zile între doze.

  • Imunizarea pasivă:

Laptele matern conține anticorpi antirotavirali. Copiilor prematuri li se pot administra per oral globuline serice umane, ce conțin anticorpi antirotavirali. Imunizarea pasivă se poate realiza și cu, colostru bovin (vezi: “http://www.dex.ro/colostru”).

  • Profilaxia nespecifică și antiepidemică:

–         Asigurarea populației cu alimente și apă de calitate;

–         Menținerea sanogenă a bazinelor de apă, utilizate în recreația populației;

–         Respectarea regimului igienic și antiepidemic în spitalele și secțiile pentru copii, în creșe și grădinițe;

–         Instruirea igienică a personalului de la obiectivele cu risc epidemiologic sporit (creșe, grădinițe, internate etc);

–         Depistarea precoce a bolnavilor cu infecție rotavirală;

–         Efectuarea anchetei epidemiologice și declararea cazurilor de îmbolnăvire prin infecția rotavirală;

–         Izolarea copiilor la locul de trai și spitalizarea, conform indicațiilor clinice (evoluție severă a infecției) și epidemiologice;

–         Efectuarea în focarul de infecție rotavirală a dezinfecției curente zilnic și a dezinfecției terminale, în caz de spitalizare a copilului;

–         Supravegherea epidemiologică a infecției rotavirale;

–         Promovarea sănătății populației, cu implicarea mass-mediei.

Adauga comentariu

Apasa aici pentru a adauga comentariu

Suntem pe social media

Like us!