Căutare

Toate procedurile

Schimba ora Programări

Inchide

Programează Consultație

Atenție! Data și ora exactă a programării va fii stabilită telefonic, apoi vă va fi comunicată verbal dar si pe e-mail.

Programează serviciu medical

Cerere o ofertă medicală

Cerere serviciu medical

Analiza detaliată

Analiza detaliată

Răspuns

Răspuns


Infecția cu virusul West Nile

NewsMed
NewsMed

06 Nov 2017

eye-glyph Vizualizări: 321

Distribuie Articolul


Ce reprezintă infecția cu virusul West Nile?

Infecțiile cu virusul West Nile reprezintă maladii infecțioase determinate de virusuri transmise prin insecte hematofage. Infecțiile cu virusul West Nile pot evolua de la simple stări febrile, până la infecții însoțite de limfadenopatie, poliartropatii și exanteme. Formele severe ale infecțiilor cauzate de virusul West Nile se pot complica, cu hepatite, pancreatite, miocardite, encefalite, mielite și meningite aseptice.

Infecțiile cauzate de către virusul West Nile (VWN) sunt foarte răspândite: din delta Nilului, până-n Africa de Sud și din Israel, până-n India.

În perioada iulie – octombrie 1996, în România s-a notificat cea mai importantă epidemie din Europa, datorată infecției cu VWN. S-a înregistrat o mortalitate de 12,4 la 100 000 locuitori în capitală și 1,5 în restul țării. Alte epidemii semnificative s-au semnalat în SUA, în Rusia, în Africa și-n Asia de Sud.

Care este etiologia în infecția cu virusul West Nile?

Virusul West Nile a fost identificat inițial în sângele uman, în anul 1937 în districtul West Nile, din Uganda. În anii următori a fost izolat de la țânțari, cabaline și păsări. În România, virusul a fost izolat de la țânțarul Culex pipiens, deoarece se multiplică în glandele salivare ale acestuia. VWN este cultivat pe oul embrionat de găină, pe culturi celulare de țânțar și căpușe.

Arbovirusul West Nile face parte din familia Flaviviridae, genul Flavivirus, subgrupul I. Este un virus ARN, înrudit antigenic cu virusurile encefalitei japoneze și encefalitei de Kunjin.

Cât de rezistent este virusul West Nile?

Virusul West Nile poate supraviețui 72 ore, la o temperatură de 37oC. Virusul rezistă la conservare prin liofilizare, la temperatura de -70oC.

Agentul patogen al infecției cu VWN este sensibil atât în mediul ambiant, cât și la aplicarea dezinfectantelor. Virusul West Nile este distrus la temperaturi de +37oC – +56oC. Virusul își pierde infecțiozitatea la un pH acid. Prezintă sensibilitate și față de razele ultraviolete, solvenții organici și decontaminanții chimici.

Cum se transmite infecția cu virusul West Nile?

Infecția cu virusul West Nile prezintă focalitate naturală. Sursele de agent patogen principale sunt reprezentate de către variate specii de țânțar Culex. Speciile de țânțar Culex, surse ale virusul West Nile:

  • Culex univittatus,
  • Culex modestus (întîlnit în Delta Dunării),
  • Culex pipiens (întîlnit în București și în alte orașe mari din România),
  • Culex Tritaeniarhynchus,
  • Culex restuans

Alte surse posibile sunt:

  • Țânțarii Aedes cantans,
  • Anopheles maculipenis,
  • Culex modestus,
  • Căpușele Hyaloma plumbeum,
  • Căpușele Hyaloma asiaticum,
  • Ocazional omul și animalele.

Transmiterea VWN se realizează prin intermediul țânțarilor, larvelor acestora, omului și animalelor. Sursele și căile de transmitere secundare a virusului sunt păsările, în special cele migratoare.

Au fost raportate câteva cazuri, când virusul West Nile s-a răspândit prin alte căi, inclusiv prin transplant de organe și transfuzii de sânge. Cu toate acestea, donatorii de sânge sunt examinați pentru acest virus, reducând substanțial riscul de infectare prin transfuzii de sânge. Unele studii sugerează că virusul West Nile se poate transmite de la mamă la copil, în timpul sarcinii, la naştere sau prin alăptare.

Cât de receptivă este populația, la infecția cu virusul West Nile?

Anchetele seroepidemiologice demonstrează o receptivitate înaltă la populația din zonele în care virusul West Nile circulă sporadic. Oamenii sunt lipsiți de protecție naturală față de VWN. Acest fapt demonstrează o receptivitate ridicată a persoanelor de orice vârstă. Infecția cu virusul West Nile se complică, cu meningoencefalită la persoanele de peste 50 ani.

Cum se manifestă procesul epidemiologic în infecția cu virusul West Nile?

Infecțiile cu virusul West Nile sunt caracteristice zonelor temperate. Acestea se pot manifesta sporadic, endemic și epidemic. Sezonalitatea infecțiilor cu VWN este de vară-toamnă.

Care este simptomatologia infecției cu virusul West Nile?

Cele mai multe infecții cauzate de virusul West Nile apar în perioada caldă a anului, când țânțarii sunt activi. Spre exemplu, în SUA, cele mai multe îmbolnăviri cu VWN au loc în perioada iunie – septembrie.

Perioada de incubație în infecția cu virusul West Nile (perioada dintre momentul în care persoana este mușcată de un țânțar infectat și apariția semnelor și simptomelor bolii) este de 3-15 zile. Uneori această perioadă poate fi și de o durată mai scurtă.

Majoritatea persoanelor infectate cu virusul West Nile nu prezintă careva semne ale bolii. În multe cazuri prezintă doar câteva simptome dintre cele de mai jos.

Infecția tipică cu VWN se evidențiază printr-o invazie cu debut brusc, cu alterarea stării generale, cu febră până la 40 oC. Bolnavul mai poate prezenta:

  • mialgii intense (dureri musculare),
  • artralgii (dureri în articulații),
  • cefalee fronto-occipitală (dureri de cap),
  • frisoane puternice,
  • conjunctivită,
  • dureri a globilor oculari,
  • limfadenopatie (inflamarea ganglionilor limfatici),
  • exantem peteșial maculo-papular (erupții cutanate).

Perioada de stare se manifestă prin:

  • Menținerea simptomelor de la debutul bolii
  • Semne de meningită
  • Semne de encefalită
  • Semne de mielită
  • Manifestări gastrointestinale ( grețuri, vome, diaree)
  • Manifestări hepatice
  • Manifestări ale sistemului respirator.

Care sunt simptomele formelor benigne ale infecției cu virusul West Nile?

În formele cu o evoluție benignă a bolii, bolnavii pot manifesta mialgii, dureri a globilor oculari, poliadenopatii, congestia (aflux excesiv de sânge) feței, conjunctivelor și faringelui. Pot fi semnalate și alte simptome, precum greață, vome și chiar diaree.

Infecția cu virusul West Nile va evolua benign, timp de 3-5 zile, maximum 12 zile. Bolnavul poate prezenta recăderi de scurtă durată. Convalescenții vor prezenta astenie timp de 7-14 zile, fără complicații sau sechele.

Care este simptomatologia infecției grave cu virusul West Nile?

La mai puțin de 1% dintre persoanele infectate, virusul provoacă o infecție neurologică gravă. Aceasta presupune inflamația creierului (encefalita), a măduvei spinării (mielita) și a țesutului care înconjoară creierul și măduva spinării (meningita).

Simptomatologia acestei forme de infecție VWN:

  • Febră ridicată și frisoane (tremurături)
  • Dureri de cap intense
  • Slăbiciuni musculare, mialgii
  • Rigiditatea musculaturii cefei (gât înțepenit)
  • Dezorientare în spațiu
  • Pierderi de memorie
  • Stare de confuzie
  • Convulsii
  • Vome
  • Adinamie profundă, sau chiar paralizii flasce
  • Tulburări motorii ale reflexelor
  • Perturbarea conștiinței, chiar comă.

Simptomele febrei West Nile durează de obicei câteva zile, însă simptomatologia encefalitei sau meningitei poate persista săptămâni și chiar luni.

Cât de mare este riscul de a dezvolta o infecție gravă cu virusul West Nile?

Pentru persoanele infectate, riscul de a dezvolta o boală gravă este extrem de mic. Mai puțin de 1% dintre persoanele infectate cu virusul West Nile vor avea o evoluție gravă a infecției. De obicei persoanele vârstnice, bolnavii ce suferă de cancer, de diabet, bolnavii hipertensivi și cu afecțiuni renale au un risc mai mare de infectare și pot manifesta o evoluție severă a bolii.

Cum se poate diagnostica infecția cu virusul West Nile?

Diagnosticul infecției cu virusul West Nile se face în baza:

  • datelor epidemiologice (locuri și datele de călătorie, dacă bolnavul locuiește într-o zonă endemică);
  • tabloului clinic (vezi: “ Care este simptomatologia infecției cu virusul West Nile?”);
  • datelor de laborator și instrumentale.

Analize de laborator și infestigații instrumentale:

  • Screening-ul inițial efectuat prin tehnica ELISA – va detecta imunoglobuline în serul persoanelor testate.
  • Testarea sângelui poate arăta un nivel în creștere a anticorpilor IgM împotriva virusului West Nile. Aceștia apar atunci când organismul vine în contact cu proteine străine care nu intra în structura sa – numite antigene.
  • Puncție lombară. Cea mai obișnuită modalitate de a diagnostica meningita este de a analiza lichidul cefalorahidian care înconjoară creierul și măduva spinării. Aceasta se va efectua la indicația medicului specialist. Pacientului i se va dezinfecta zona puncției și i se va aplica anestezie locală. Va urma introducerea unui ac subțire între doua vertebre, în spațiul în care se afla lichidul. Se vor colecta trei porții de lichid cefalorahidian (spinal), care apoi vor fi transmise la laborator. Se va îndepărta acul de colectare, iar punctul de inserție se va acoperi cu un plasture. Procedura va dura până la 5 minute. În funcție de acul folosit, pacientul va trebui să stea culcat o perioada de 4-24 ore.
  • Se mai pot indica electroencefalografie (EEG) – o procedură care măsoară activitatea creierului.
  • Rezonanță magnetică nucleară (RMN) poate diagnostica inflamația creierului.

Cum se poate trata bolnavul ce prezintă infecție cu virusul West Nile?

Majoritatea bolnavilor ce prezintă forme ușoare ale infecției se vor recupera fără a urma vreun tratament. Acești bolnavi vor necesita un repaus la pat și le se va indica o dietoterapie și hidratare adecvată. Bolnavii cu, cazuri severe și complicații vor necesita spitalizare.

Cum putem preveni infectare cu virusul West Nile?

Măsurile de prevenție generală vor include:

  1. Informarea și educația populației, a personalului medical și zooveterinar, despre sursele de infecție, despre riscurile și modalitățile de transmitere a infecției cu VWN.
  2. Educația populației din zonele endemice și a celor care vor pleca în zonele cu focalitate naturală a infecției, în privința autoprotecției (măsuri de protecție mecanică și cu repelenți).
  3. Supravegherea epidemiologică, epizootologică și ecologică, pentru a depista și de a neutraliza riscurile diseminării virusului West Nile.
  4. Efectuarea periodică a dezinsecției în zonele endemice.
  5. Efectuarea lucrărilor agrotehnice de salubrizare și igienizare, pentru a împiedica crearea condițiilor de invazie și înmulțire a insectelor, în special a țânțarilor.

Măsurile de prevenție specială vor include:

  1. Utilizarea mijloacelor de protecție mecanice și chimice.
  2. Prevenirea importului-exportului virusului West Nile.
  3. Protecția cu antivirale de sinteză chimică.

Adauga un comentariu

Medici care tratează această afecțiune

Logo

Site-ul NewsMed.ro se adresează oricărei persoane care prezintă interes cu privire la subiecte din sfera medicală şi care decide să nu rămână nepăsătoare atunci când vine vorba de asigurarea propriei sănătăţi.

Contacts

Colaborare:

colaborare@newsmed.ro

Publicitate:

publicitate@newsmed.ro
Social

Acum ne găsești și pe rețelele de socializare!