Infecția cu Molluscum contagiosum

Generalități

Infecția cu Molluscum contagiosum este o infecție virală, care se transmite ușor, pe mai multe căi. Agentul care declanșează infecția cu Molluscum contagiosum aparține grupului poxvirusurilor. Dintre factorii care favorizează infecția cu Molluscum contagiosum cei mai importanți sunt umiditatea și leziunile preexistente prezente la nivelul pielii.

Cauzele infecției cu Molluscum contagiosum

Infecția este declanșată de virusul Molluscum contagiosum, din familia poxvirusurilor.  Virusul este specific uman. Cu toate acestea, sunt necesari anumiți factori favorizanți, întrucât nu toate persoanele care iau contact cu virusul dezvoltă consecutiv și infecția.

Căi de transmitere ale infecției cu Molluscum contagiosum

Infecția se poate transmite prin mai multe modalități:

– contact direct piele pe piele

– prin contact sexual

– prin contact indirect, prin folosirea comună a hainelor, a unor articole de igienă precum prosopul, săpunul, cosmeticelor sau a instrumentarului necorespunzător sterilizat în saloane de cosmetică ori a aparatelor din sălile de fitness, bazine de înot

– prin autoinoculare: prin grataj leziunile existente se pot rupe și agentul infecțios diseminează, cauzând noi leziuni în vecinătate; rar, unele leziuni pot fi confundate de către pacienți cu acneea și, prin încercarea eliminării conținutului, are loc diseminarea virusului și înmulțirea leziunilor.

Factori favorizanți

  •  stări de imunitate scăzută
  •  leziuni preexistente pe piele
  •  umiditate
  •  igienă deficitară.

Semne și simptome

Perioada de incubație a virusului durează între 2 până la 6, chiar 7 săptămâni, timp în care pacientul este asimptomatic; uneori leziunile pot apărea chiar și după luni de zile. Leziunile care apar variază destul de mult ca număr sau mărime. Astfel, există pacienți care pot prezenta 2-3 leziuni de dimensiuni mari, precum pot exista pacienți cu multiple leziuni mici.

Leziunile în infecția cu Molluscum contagiosum au un diametru de până în 0,5 cm (1-5mm), un aspect lucios (cerat), hemisferic;  sunt de culoare albă, rar rozalii, cu un punct central care determină un aspect ombilicat al leziunii. Au un conținut cazeos, care poate fi observat mai ușor în cazul leziunilor de dimensiune mai mare. Leziunile sunt întâlnite îndeosebi la nivelul trunchiului, feței, pleoapelor sau în zona genitală. Cele din regiunea genitală sunt mai frecvente la adolescenții și tinerii activi sexual.

Perilezional se pot genera zone eritematoase, ca reacție a organismului în lupta cu virusul. Leziunile care se rup accidental, prin frecare sau grataj, se pot suprainfecta. Pacientul este contagios până la dispariția proeminențelor lezionale. Acest lucru se poate întâmpla sub tratament sau, la unii pacienți, spontan, după câteva luni.

Diagnosticul infecției cu Molluscum contagiosum

Diagnosticul infecției cu Molluscum contagiosum este unul anamnestic și clinic, pe baza caracteristicilor lezionale descrise mai sus. Nu se consideră necesare investigațiile paraclinice, decât în situațiile în care diagnosticul nu este clar și pentru a face diagnostic diferențial cu alte afecțiuni de aspect asemănător. Mostra de țesut prelevată poate evidenția la examinarea cu microscopul celule epidermice mari, hiperplazice. Examenul histopatologic confirmă prezența celulelor epidermice hiperplaziate, prezentând invaginația specifică și celulele infectate cu virusul Molluscum contagiosum (molluscum bodies).

Diagnostic diferențial

Diagnosticul diferențial al infecției cu Molluscum contagiosum se va efectua cu:

– furunculul  (leziunea are central un folicul pilos, este inflamată și dureroasă; frecvent asociază alterarea stării generale și febră; examenul bacteriologic este pozitiv pentru Stafilococ auriu)

– nevii intradermici  (reprezintă zone de supradenivelare a pielii, cu un aspect papilar, având o culoare deschisă, uneori cu zone mai pigmentate)

– herpesul genital (leziunile sunt vezicule, cu tendință la ulcerare și sunt dureroase, spre deosebire de cele din infecția cu Molluscum contagiosum, care nu dor; se poate efectua cultură din lichidul vezicular sau examen citologic – citodiagnostic Tzank)

– verucile ano-genitale (aspectul verucilor nu este neted, perlat și cu centrul ombilicat, ci este mai degrabă unul conopidiform; în caz de suspiciune, se efectuează examen citologic pentru papilomavirus)

– infecția cutanată cu Cryptococcus la pacienții cu HIV (aspectul papulelor este ombilicat, foarte asemănător cu cel din infecția cu Molluscum contagiosum; serologia pentru HIV este evocatoare)

– keratoacantomul (în cazul unui Molluscum contagiosum gigant suspectat a fi keratoacantom este util examenul histopatologic; keratoacantomul prezintă o creștere rapidă în dimensiuni ajungând la un diametru de 1-2 cm, apoi poate involua lăsând o cicatrice reziduală sau se poate transforma în carcinom spinocelular)

– carcinomul bazocelular chistic (papulă sau nodul translucid sau alb-cenușiu, de consistență moale – denumită perlă epitelială; în cazul unui Molluscum contagiosum gigant suspectat a fi carcinom bazocelular se efectuează examen histopatologic).

Tratament în infecția cu Molluscum contagiosum

La majoritatea pacienților leziunile din infecția cu Molluscum contagiosum dispar spontan în decurs de câteva luni. Totuși, în special când localizarea este la nivelul feței, datorită aspectului inestetic, pacienții se vor adresa medicului și vor recurge la tratament cât mai curând în vederea eliminării leziunilor. De asemenea, este recomandată tratarea leziunilor din zona genitală datorită potențialului mare de diseminare atât pentru pacient, cât și pentru contagiozitatea în cazul partenerului (când vorbim de pacienți adulți, activi sexual).

Tratamentul în infecția cu Molluscum contagiosum constă în îndepărtarea leziunilor. Îndepărtarea leziunilor poate fi realizată prin mai multe metode:

– laserterapie (puls-laser): majoritatea leziunilor se remit după prima ședință și nu lasă cicatrici

– crioterapie cu azot lichid, gheață carbonică (uscată), cryofluorane (Frigiderm);  soluțiile se aplică pe fiecare leziune în parte pentru o durată de câteva secunde. Uneori este necesară repetarea procedurii după câteva săptămâni. Dezavantajul procedurii îl constituie remanența unor zone hipopigmentare.

– presare și înțepare a leziunii cu eliminarea conținutului (virusul cantonându-se în zona centrală, ombilicată)

– chiuretaj (tehnica urmărește, ca în cazul de mai sus, îndepărtarea materialului viral)

– cauterizarea – necesită anestezie locală, întrucât procedura este dureroasă

– aplicarea de bandă adezivă: procedeul presupune lipirea succesivă (uneori sunt necesare 10-20 de aplicații) de bandă adezivă peste fiecare leziune, având drept scop îndepărtarea straturilor epidermului și a conținutului; procedura riscă diseminarea în cazul în care se utilizează aceeași bandă adezivă.

– ”ardere” prin intermediul aplicării topice a soluțiilor cu conținut de acid salicilic, acid lactic, hidroxid de potasiu 5% (Molutrex), acid tricloracetic, podofilotoxină (condylină 0,5%)

– aplicare topică de imiquimod cremă 5% (Aldara), Tretionină cremă 0,1%, podofilox gel sau cremă (Condylox)

– medicamente orale de tipul griseofulvin, cimetidină, metisazonă.

Măsuri de prevenție a răspândirii infecției

Întrucât leziunile sunt contagioase, până la dispariția lor se recomandă respectarea normelor de igienă, folosirea individuală a prosoapelor și a obiectelor de îmbrăcăminte și a cosmeticelor. Nu se recomandă frecventarea piscinelor, bazinelor,  saunelor și a dusurilor publice în această perioadă. De asemenea, nu este indicată practicarea sporturilor care presupun contactul fizic între jucători. În cazul pacienților activi sexual se recomandă o perioadă de abstinență până la dispariția leziunilor, pentru a nu favoriza autodiseminarea pe de o parte, și transmiterea infecției partenerului, pe de altă parte.

Evoluție. Complicații. Prognostic

Frecvent, datorită gratajului sau frecării, leziunile pot suprapune inflamație locală și suprainfecție bacteriană. După tratament pot rămâne pe piele cicatrici sau zone cu defect de pigmentare, acestea depinzând atât de dimensiunea leziunilor, cât și de metoda terapeutică aleasă. La unii pacienți (un procent de aproximativ 30%) s-a constatat recidiva infecției cu Molluscum contagiosum, după dispariția leziunilor anterioare (aceasta este posibilă prin reinfectare într-un context familial sau hobby, întrucât virusul nu se cantonează la nivelul organismului, așa cum se întâmplă în cazul virusului herpetic). În cazul pacienților imunocompromiși, prezența leziunilor extinse cu Molluscum contagiosum poate fi un indicator de stadiu terminal al bolii. La pacienții cu afecțiuni maligne, imunodeficiențe primare sau dobândite, leziunile sunt multiple, extinse și pot avea și alte localizări precum pleoapele, mucoasele.

Nu trebuie neglijat nici aspectul social și impactul psiho-emoțional, pacienții putând fi jenați sau marginalizați din cauza leziunilor.

Adauga comentariu

Apasa aici pentru a adauga comentariu

Suntem pe social media

Like us!