Pierderea gustului (ageuzie) este unul dintre simptomele infecției cu virusul SARS – CoV – 2. Acest simptom apare în majoritatea cazurilor împreună cu pierderea mirosului (anosmie). Mai mult de jumătate dintre cei diagnosticați cu COVID – 19 prezintă ageuzie.

Cel mai mare procent al pacienților cu ageuzie este întâlnit în Statele Unite ale Americii (67%). În Europa procentul pacienților care au prezentat pierderea gustului este în jur de 57%. Procentul cel mai mic al pacienților cu acest simptom este regăsit în partea de est a Asiei, și anume 13%.

Când apare pierderea gustului in infectia COVID?

Ageuzia este unul dintre primele simptome care apar în stadiile incipiente ale infecției COVID – 19, la aproximativ 75% dintre cei infectați. Studiile au arătat că femeile sunt cele mai afectate de acest simptom, apoi sunt copii și tinerii. Bărbații sunt cei mai puțin afectați.

Pentru a verifica dacă simțul gustului este prezent, se pot realiza teste chiar și acasă. Astfel, pentru a verifica gustul dulce, se consumă ciocolată; pentru gustul sărat, se consumă covrigei; pentru gustul acru, se consumă lămâie; pentru gustul amar, se consumă cafea. Aceste alimente sunt pur orientative, putându-se recurge și la alte alimente care să aibă ca gust predominant unul dintre cele enumerate anterior.

Cum apare pierderea gustului?

Mecanismele pierderii gustului nu sunt pe deplin elucidate în prezent. Papilele gustative nu exprimă receptori pentru angiotensina 2, așadar pierderea gustului nu are loc prin afectarea papilelor.

Există două teorii, prin care cercetătorii explică acest simptom. Astfel:

• Afectarea mucoasei bucale

În cavitatea bucală există celule care prezintă receptori pentru angiotensina 2. Aceștia sunt receptorii de care se leagă virusul. Receptorii sunt prezenți la nivelul mucoasei bucale, al glandelor salivare, al limbii. Prin legarea virusului la receptorii din glandele salivare, secrețiile acestora se modifică. O compoziție modificată a salivei, determină perturbări ale gustului.

Din momentul în care virusul se leagă la receptor și pătrunde în celulele de la nivelul mucoasei bucale, se produce o reacție inflamatorie agresivă (cauzată în principal de prezența citokinelor pro – inflamatorii). Această reacție este cea care determină apariția unor leziuni și prin intermediul acestora, mecanismul prin care gustul este generat nu se mai poate realiza. Aceasta se întâmplă, deoarece prezența leziunilor împiedică contactul dintre alimente și receptorii din cavitatea bucală. Astfel, simțul gustului se pierde.

• Secundar pierderii mirosului

O altă teorie expusă de cercetători constă în aceea, conform căreia simțul gustului se pierde sau se diminuează foarte mult, ca urmare a anosmiei. Prin pierderea mirosului, cea mai mare cantitate de substanțe odorante volatile nu se mai dizolvă la nivelul mucoaselor. În mod normal, acestea ajungeau la nivelul receptorilor din cavitatea bucală și participau la formarea gustului. Dar, dacă celulele din mucoasa olfactivă sunt afectate, aceste substanțe nu mai ajung  la papilele gustative și nu mai participă la mecanismul de producere al gustului.

Unele gusturi pot fi simțite, dacă cauza este reprezentată doar de afectarea mucoasei olfactive. Aceste gusturi sunt: gustul dulce și cel iute. De asemenea, celelalte gusturi sunt diminuate, dar nu inexistente, deoarece substanțele chimice din alimente ajung la nivelul papilelor gustative. Iar diminuarea în intensitate se produce doar ca urmare a lipsei substanțelor volatile din alimente.

Recuperarea simțului gustului

Gustul alimentelor poate fi simțit din nou în aproximativ o săptămână. Există și pacienții la care această abilitate de a simți gusturile apare după o lună. Nu există o durată standard a recuperării acestui simț, fiecare pacient are o perioadă diferită. Nu s-au înregistrat numeroase cazuri, în care pierderea gustului să fie permanentă.

Cum se poate recupera simțul gustului?

În prezent, nu există un tratament specific ageuziei. Se pot administra corticosteroizi, deoarece aceștia reduc inflamația. În absența inflamației, receptorii pot deveni funcționali. De asemenea, corticosteroizii scad nivelul de inflamație și la nivelul mucoasei olfactive, ceea ce permite substanțelor volatile să ajungă la nivelul receptorilor din cavitatea bucală.