Hipoglicemia – cauze şi tratament

Generalităţi

Hipoglicemia se defineşte ca scăderea nivelului de glucoză în sânge sub limita normală (sub 70 mg/dl). În condiţii fizologice, glicemia are o valoare cuprinsă în intervalul 70-110 mg/dl. Postprandial, pancreasul secretă insulină, ca raspuns la ingestia de alimente, cu scopul de a preveni o eventuală hiperglicemie. Astfel, insulina stimuleaza utiliziarea periferica a glucozei de către ţesuturi şi inhibă producţia hepatică de glucoză.

De asemenea, între mese şi în condiţiile de post prelungit există şi o supresie a insulinei, iar limitele normale de glucoză sunt menţinute prin porcesele de glicogenoliză şi gluconeogeneză hepatică. Chiar dacă depozitele hepatice de glicogen sunt suficente pentru menţinerea glucozei normale timp de 8 ore, acest timp se poate scurta în condiţiile unui efort fizic crescut, înfometare sau boală.

Glucoza este un conbustibil metabolic foarte important. Creierul nu poate sintetiza glucoza şi nici nu o poate depozita mai mult de câteva minute, din acest motiv el îşi preia necesarul de glucoză din sângele arterial. În momentul în care concentraţia de glucoză din sânge scade sub limitele normale, aceasta devine ineficientă în asigurarea energiei, metabolismului şi funcţionării creierului.

Cauzele hipoglicemiei

Hipoglicemia poate fi de două tipuri: reactivă şi non-reactivă.

Hipoglicemia reactivă are loc la câteva ore după masă, când se petrece o hiperproducţie de insulină, ceea ce determină scăderea bruscă a glucozei din sânge. Manifestările de hipoglicemie reactivă semnalează un risc crescut de a dezvolta diabet zharat.

Hipoglicemia non-reactivă nu are legatură cu momentul servirii mesei şi, cel mai adesea, este consecinţa unei alte afecţiuni. Cauze  frecvente pot fi: tratamentul diabetului zaharat, expunerea la diverse medicamente, sarcina sau chiar consumul de alcool. Alte cauze de hipoglicemie pot fi şi stările patologice ale organismului, precum: insuficienţa de organ, sepsisul, inaniţia, insulinomul (hipoglicemie în post), intervenţiile chirurgicale gastrice, deficit de anumiţi hormoni (cortizol, hormon de creştere).

Simptomele hipoglicemiei

Simptomatologia stărilor de hipoglicemie depinde de severitatea şi rapiditatea instalării, aceastea având efect direct asupra sistemului nervos central.

La scăderea glicemiei sub limita normală are loc o crestere a nivelului de catecolamine şi glucagon în vederea stimulării glicogenolizei şi gluconeogenezei hepatice. Astfel apar manifestări precum:

  •           tahicardie
  •           palpitaţii
  •           transpiraţii profuze
  •           paloare
  •           tremor
  •           senzaţie de foame
  •           parestezii
  •           cefalee
  •           agitaţie
  •           anxietate

Cu cât concentraţia de glucoză din sânge continua să scadă, cu atât vor fi mai pregnante şi manifestările neurologice. Astfel, vor apărea simptome neuroglicopenice precum:

  •           schimbări de comportament
  •           confuzie
  •           oboseală
  •           tulburări de vedere
  •           apariţia crizelor
  •           pierderea cunoştinţei
  •           deces

Diagnostic

Pentru diagnosticul hipoglicemiei, este important a se realiza o anamneză eficientă şi a se cunoaşte istoricul pacientului, examinarea fizică şi analize de laborator.

Stările de hipoglicemie sunt caracterizate de triada Whipple:

  1.      Simptome ce apar frecvent în hipoglicemii
  2.      Nivelul de glucoză scăzut în sânge
  3.      Dispariţia simptomelor când nivelul de glucoză din sânge s-a normalizat.

La examenul fizic se investighează semnele vitale ale pacientului, examinare cardiovasculară, pulmonară, neurologică, dermatologică, gastrointestinală.

Investigaţii de laborator sunt: măsurarea glucozei sangvine, măsurarea electroliţilor (calciu, magneziu), dozarea insulinemiei, a peptidului C, cortizolului, hormonilor tiroidieni, efectuarea testului de toleranţa la glucoza şi/sau măsurarea glicemiei după 72 de ore de post supravegheat.

Investigaţii imagistice cum sunt: ecografia, rezonanţa magnetică nucleară, tomografia computerizată pot fi utilizate în cazul în care se suspicionează diverse tumori.

Tratament

Un tratament adecvat al stărilor de hipoglicemie este administrarea de glucoză. Daca pacientul este conştient, poate consuma tablete de glucoză sau alimente care să conţină glucoză în jur de 20 g doza iniţială. Dacă pacientul nu este conştient, se impune tratamentul parenteral: 25 g glucoză (glucoză hipertonă)  intravenos, cu dozări seriate ale glicemiei la 10 min sau 1 mg (1 fiolă) glucagon subcutanat sau intramuscular. Când pacientul devine conştient, este indicat aportul alimentar.

În cazul hipoglicemiei determinate de diverse tumori (insulinom, tumori hepatice, tumori corticoruprarenaliene) este indicata intervenţia si excizia chirurgicală a acestora.

Profilaxie

Modificări simple în viaţa de zi cu zi pot preveni episoadele de hipoglicemie: mese mai dese cu dietă echilibrată, bogată în proteine, fibre şi carbohidraţi şi evitarea alimentelor procesate.

De asemenea, prevenţia stărilor de hipoglicemie presupune cunoaşterea mecanismului de producere a lor şi aplicarea curei terapeutice specifice. Astfel, se recomandă întreruperea sau reducerea dozelor medicamentelor care au acest efect advers; în cazul deficitului de hormoni (cortizol, hormon de creştere) administrarea dozeleor necesare de hormoni; intervenţii chirurgicale, radioterapie, chimioterapie în cazul tumorilor hipoglicemiante.

La pacientul diabetic, prevenţia episoadelor de hipoglicemie se face prin ajustarea tratamentului la activitatea zilnică şi dietă, prin monitorizarea glicemiei şi controlul regulat la medic.

Adauga comentariu

Apasa aici pentru a adauga comentariu

Suntem pe social media

Like us!