imagine cu glanda hipofiza numita si glanda pituitara
Hipofiza coordonează buna funcționare a mai multor glande periferice, precum: tiroida, gonadele (testicul și ovar) și corticosuprarenalele.

Hipofiza (glanda pituitară) – anatomie și fiziologie

Ce este glanda hipofiză?

Hipofiza, numită și glanda pituitară, poate fi considerată o ”glandă dirijor” a sistemului endocrin, având astfel o deosebită importanță în menținerea homeostaziei. Hipofiza coordonează buna funcționare a mai multor glande periferice, precum: tiroida, gonadele (testicul și ovar) și corticosuprarenalele. Prin strânsa legătură cu hipotalamusul și condiționarea reciprocă, hipofiza poate fi considerată și un ”creier endocrin”. Forma glandei este asemănătoare unui bob de fasole sau de năut.

Unde este localizată hipofiza?

Din punct de vedere anatomic, hipofiza este localizată la baza creierului, în interiorul cutiei craniene. Aceasta se găsește într-o cavitate săpată în osul sfenoid numită fosa pituitară sau șaua turcească. Deși hipofiza are dimensiuni de ordinul milimetrilor și o greutate cuprinsă între 400-900 mg, existența ar fi imposibilă în lipsa acesteia. S-a observat o creștere a glandei la femei, mai ales la femeile ce au suferit mai multe  nașteri. În timpul sarcinii, glanda pituitară ajunge să depășească 1 gram, dublându-se chiar în dimensiune.

Hipofiza este alcătuită din trei porțiuni diferite din punct de vedere embriologic, structural și funcțional:

·        Lobul anterior = adenohipofiza = hipofiza anterioară (ocupând aproximativ 80% din volumul hipofizei)

·        Lobul posterior = neurohipofiza = hipofiza posterioară (ocupând aproximativ 20% din volumul hipofizei)

·        Lobul intermediar – puțin dezvoltat la specia umană, legând anatomic cei doi lobi principali

De aceea, unii autori consideră că hipofiza este alcătuită din 2 glande distincte: adenohipofiza și neurohipofiza. Acestea sunt total separate, deși fac parte anatomic din aceeași glandă.

Hipofiza este strâns legată de hipotalamus prin tija infundubulară sau hipofizară. Aceasta este formată din fibre  amileinice de origine hipotalamică (fasciculul hipotalamo-hipofizar) și un bogat plex vascular.

Pe lângă acestea, la nou-născut în special a mai fost descrisă și hipofiza faringiană. Aceasta este situată în porțiunea mucoasă ce acoperă bolta nasofaringiană (formată de osul sfenoid) și are structura lobului anterior. Dimensiunile acesteia sunt reduse, fiind aproximativ jumătate din hipofiza intracraniană. Existența acesteia nu a fost demonstrată la alte specii, iar studiile sugerează că aceasta este un rest embrionar ce nu secretă hormoni.

Cum funcționează adenohipofiza?

Adenohipofiza se formează în săptămânile 4-5 de viață intrauterină printr-o invaginare a ectodermului (foița externă a discului embrionar). Este formată din celule cu funcție secretorie, organizate în cordoane. Histologic se descriu celule cromofile (acidofile și bazofile) și cromofobe. În structura sa se mai găsesc și capilare, dar nu și fibre nervoase. De aceea reglarea secreției se face pe cale umorală, mai ales prin mecanism de feed-back. Prin sistemul port de la nivelul hipofizei sunt transportați factori stimulatori de la nivelul hipotalamus, stimulându-se activitatea secretorie a adenohipofizei. Hormonii hipofizari stimulează creșterea organismului și activitatea altor glande. Acești hormoni au structură polipeptidică și sunt:

·        Neurohormoni hipotalamici:

o   STH = hormonul somatotrop – stimulează creșterea

o   PRL = prolactina – stimulează lactația

·        Hormoni ”periferici”:

o   ACTH = hormon adrenocorticotrop – stimulează corticosuprarenala

o   TSH = hormon tirotrop – stimulează tiroida

o   Hormonii gonadotropi – stimulează glandele sexuale

§  FSH = hormonul foliculostimulant

§  LH = homonul luteinizant

Deosebit de importante sunt și raporturile adenohipofizei, deoarece aceasta stabilește legături strânse cu structurile vitale regionale:

·        Anterior: fosele nazale și sinusul sfenoidal

·        Posterior: lama patrulateră și trunchiul bazilar cu ramurile sale

·        Superior: lobul frontal, ventriculul III și chiasma optică

·        Inferior: sinusul sfenoidal

·        Lateral: sinusurile cavernoase ce conțin artera carotidă internă și nervii cranieni III, IV și VI și ramura oftalmică a nervului V

Cum funcționează neurohipofiza?

Din punct de vedere embriologic, neurohipofiza ia naștere din neuroectoderm, din celulele ce căptușesc ventriculul III. Neurohipofiza sau retrohipofiza, spre deosebire de adenohipofiză, este alcătuită din țesut nervos și aparține creierului. Practic, axonii amielinici ai neuronilor din nucleii hipotalamici supraoptic și paraventricular formează această parte a hipofizei.  Neurohipofiza nu are capacitate secretorie, ea fiind de fapt un rezervor pentru 2 hormoni secretați de hipotalamus:

·        Oxitocina – rol în ejecția laptelui și în contracția uterului gravid

·        ADH = hormunul antidiuretic – rol în retenția hidrică a organismului

La acest nivel este prezent un număr impresionant de capilare sanguine. Hormonii sunt transportați de la nivelul hipotalamusului prin axonii din structura tijei de legătură. La nivelul hipofizei, aceștia sunt puși în circulație.

De o deosebită importanță în practica medicală este aspectul neurohipofizei pe imaginea RMN în T1. Se obține un semnal luminos dat de neurohormonii stocați în granule secretorii. Astfel se pot diagnostica patologii cu punct de plecare retrohipofizară: diabetul insipid central și neurohipofiza ectopică.

Ce rol are lobul intermediar?

Lobul intermediar este foarte puțin dezvoltat la om. El este foarte subțire și aderă puternic de lobul posterior. Cu toate acestea, din acest lob s-a izolat hormonul melanocitostimulator = MSH ce determină pigmentarea pielii.

Ce rol are hipofiza?

Hipofiza controlează cea mai mare parte a sistemului endocrin. Principalul mecanism prin care este reglată secreția sa este feed-back-ul. Prin aceste interconexiuni, hipofiza intervine în:

  • Controlul metabolismului hidric
  • Reglarea tensiunii arteriale
  • Reglarea temperaturii corporale
  • Senzația de sațietate
  • Digestie (prin stimularea sau inhibarea unor secreții digestive)
  • Metabolism
  • Pigmentarea pielii
  • Fertilitate, etc.

În ce patologii poate fi implicată hipofiza?

Câteva dintre bolile în care este implicată hipofiza sunt:

  • Tumorile hipofizare (benigne sau maligne)
  • Metastaze cerebrale ale altor neoplasme (neoplasmul mamar, neoplasmul bronhopulmonar, neoplasme ale tractului digestiv)
  • Manifestări neurologice, oftalmologice sau endocrino-metabolice
  • Sindromul de șa turcească
  • Gigansimul
  • Acromegalia
  • Nanism hipofizar
  • Pubertatea precoce și tardivă
  • Galactoreea
  • Sindrom Sheehan, etc.

Un singur comentariu

Apasa aici pentru a adauga comentariu

Suntem pe social media

Like us!