Căutare

Toate procedurile

Schimba ora Programări

Inchide

Programează Consultație

Atenție! Data și ora exactă a programării va fii stabilită telefonic, apoi vă va fi comunicată verbal dar si pe e-mail.

Programează serviciu medical

Cerere o ofertă medicală

Cerere serviciu medical

Analiza detaliată

Analiza detaliată

Răspuns

Răspuns

duminică, iulie 03, 2022

Hipocondria (Ipohondria) – la bariera între psihologie şi psihiatrie

NewsMed
NewsMed

21 Oct 2017

eye-glyph Vizualizări: 1052

Distribuie Articolul

Boala este o realitate în viaţa oricărei persoane. Frica de boală a existat dintotdeauna, iar în era stilului sănătos de viaţă şi a progresului continuu în medicină, frecvenţa ei nu a scăzut, ci mai curând s-a accentuat. Termenul de “hipocondrie” a suferit o transformare majoră de-a lungul timpului. Din Antichitatea greacă până în secolul al XVII-lea, hipocondria fost considerată o boală organică absolut normală, cu semne şi simptome epigastrice. După secolul al XVII-lea, s-a produs o extindere semantică a cuvântului “hipocondrie”, încât prin el se explica un complex de manifestări fizice şi psihice, care sugerau diagnosticul de depresie “mascată”. A urmat apoi o perioadă în care hipocondria a fost considerată o afecţiune strict neurologică.

Abia începând cu secolul XX, hipocondria a fost încadrată în grupa tulburărilor psihiatrice somatoforme. În această categorie sunt incluse diverse tulburări corporale determinate de cauze organice absente sau insuficiente. Tulburarea hipocondriacă, cunoscută în limbajul popular ca “ipohondrie”, reprezintă actualmente preocuparea excesivă legată de posibilitatea de a avea una sau mai multe boli somatice grave, în absenţa unei astfel de boli. Poate să fie afectat orice organ sau sistem funcţional, cel mai frecvent fiind întâlnite simptome gastrointestinale sau cardiovasculare.

Cine se confruntă cu hipocondria?

Potrivit studiilor, peste 1% din populaţie suferă de forma cea mai gravă a fricii de boală, hipocondria. Acest procent redus este datorat criteriilor de diagnostic mult prea stricte. Astfel, aproximativ 10% din totalul persoanelor care se prezintă la medic sunt încadraţi în această clasă. Afectează în mod egal ambele sexe şi apare la orice vârstă. Evoluţie este cronică, cu accentuări şi remisiuni.

Cum recunoaștem hipocondria?

  1. Pacienţii au convingerea că sunt bolnavi, dar nu la un mod delirant.
  2. Senzaţiile normale sau banale sunt interpretate ca fiind supărătoare şi grave.
  3. Există de cel puţin 6 luni certitudinea de a suferi de cel mult două boli severe, dintre care cel puţin una poate fi nominalizată.
  4. Persoanele suferind de acesta boală sunt dificile şi exprimă neîncredere în diagnosticul medicilor.
  5. Examenele clinice şi testele de laborator pot reasigura pacientul pentru un timp limitat.
  6. Hipocondrii se prezintă la multiple examinări şi consultaţii medicale cu gândul că există o afecţiune greu de depistat.
  7. Se analizează zilnic pentru a descoperi diferite semne clinice: iritaţii, escoriaţii, noduli inflamaţi, erupţii.
  8. Hipocondrii prezintă un interes obsesiv cu privire la documentarea referitoare la boala incriminată. Căutatul excesiv pe internet pe teme de sănătate este un comportament clasic întâlnit.

Sub ce formă se prezintă hipocondria?

Hipocondria poate fi privită sub mai multe aspecte. Elementele comune amintite mai sus sunt alăturate unor particularităţi, caracterizând această afecţiune ca un adevărat “complex de simptome”. Depresia şi anxietatea sunt manifestări clinice frecvente în majoritatea cazurilor.

Există câteva prototipuri ale hipocondriei; pacienţii sunt încadraţi în mai multe categorii, în funcţie de frecvenţa cu care sunt întâlnite în populaţie. Frica de o boală letală se află pe primul loc, fiind modelul hipocondriac cel mai des întâlnit. Aceşti pacienţi îşi stabilesc singuri diagnosticul de infarct miocardic, cancer sau SIDA şi îl privesc ca pe o moarte “sigură”. Este urmată de frica de invaliditate, unde atacul cerebral vascular, diabetul zaharat şi scleroză multiplă sunt privite ca o deterioare permanentă. În anumite situații, indiferent de tiparul în care se încadrează, pacienţii au avut în familie un caz al afecţiunii însuşite. A treia categorie nu se tem neapărat de moarte sau de un handicap sever permanent, ci privesc boala mai ales sub aspectul unei stări de suferinţă şi durere, pe care o asociază cu neajutorarea.

Ce simptome “supradimensionează” hipocondrii?

Stresul sau stările emoţionale intense pot provoca, în cazul persoanelor cunoscute ca având temeri nefondate legate de boli, următoarele semne şi simptome:
1. Palpitaţiile şi tahicardia
2. Senzaţiile de căldură şi transpiraţia
3. Senzaţia de presiune în piept
4. Uscăciunea gurii
5. Senzaţia de nod în gât
6. Greaţă
7. Tremurături şi furnicături la nivelul membrelor
8. Ameţeli şi senzaţia de a fi aproape de leşin – “genunchi moi”
9. Nevoia imperioasă de a urină sau de a avea scaun

Care sunt cele mai întâlnite cauze ale hipocondriei?

  • Experienţele anterioare – moartea sau bolile incurabile a unor rude, propriile afecţiuni suferite în copilărie, traume violente de orice natură.
  •  Gândurile negative – un tipar negativ de gândire va face individul să interpreteze fiecare simptom ca fiind un semn clar de boală.
  • Familia – frecvent, frica de boală ia naştere în cadrul procesului de învăţare prin observare.
  • Stresul psihosocial – studiile arată că frica de boală se amplifică în perioadele de stres intens sau atunci când au loc schimbări majore care modifică rutina zilnică.

 Cum tratăm frică de boală?

Persoanele hipocondriace au tendinţa de a se prezenţa în mod repetat în unităţi medicale. Cu toate acestea, ei nu iau în considerarea consultul unui medic psihiatru, deoarece se tem că aceştia vor considera că „boala este doar în mintea lor”. Din nefericire, este solicitat târziu ajutorul psihologic specializat, iar atunci când se prezintă, există deja instalate complicaţii precum depresia sau anxietatea.
O bună colaborare între psihoterapeuți şi medicii de specialitate promite un succes terapeutic durabil. Terapia cognitiv-comportamentală analizează şi modifică tiparele de gândire, determinând pacientul să vorbească despre el însuşi. Prin acest tip de terapie, bolnavul este învăţat să îşi controleze anxietatea, dar şi să îşi schimbe modul de gândire care stă la baza apariţiei acesteia.

Hipnoterapia reprezintă o altă formă de tratament. Hipnoza în sine nu este curativă, ci stimuleză asociaţii şi modificări pozitive în plan cognitiv, afectiv şi comportamental.

În stadiile avansate, când calitatea vieţii se degradează, poate fi necesar tratamentul cu antidepresive sau cu anxiolitice.

La tratamentele prezentate, se adaugă modificarea stilului de viaţă prin:

  • Practicarea unor exerciţii de relaxare: meditaţia, exerciţii respiratorii
  • Adoptarea unui stil de viaţă activ
  • Respectarea unui program echilibrat de somn
  • Evitarea alcoolului şi a drogurilor
  • Evitarea folosirii obsesive a informaţiilor generate de motoarele de căutare

Discuţii

Diagnosticul precoce duce atât la o ameliorare rapidă a simptomatologiei, cât şi la evitarea complicaţiilor evolutive. Este important pentru fiecare dintre noi să observăm comportamentul celor apropiaţi şi să ne autoanalizăm, în vederea evitării agravării acestei afecţiuni mult prea des subdiagnosticate.

Teste disponibile:

Adauga un comentariu

Medici care tratează această afecțiune

Logo

Site-ul NewsMed.ro se adresează oricărei persoane care prezintă interes cu privire la subiecte din sfera medicală şi care decide să nu rămână nepăsătoare atunci când vine vorba de asigurarea propriei sănătăţi.

Contacts

Colaborare:

colaborare@newsmed.ro

Publicitate:

publicitate@newsmed.ro
Social

Acum ne găsești și pe rețelele de socializare!