Hipocalcemia – cauze, diagnostic şi tratament

Ce reprezintă hipocalcemia?

Hipocalcemia este scăderea  concentraţiei plasmatice a calciului sub 8,8 mg/dl, în prezenţa unei concentraţii normale a proteinelor plasmatice, sau scăderea calciului ionic sub 1 mmol/l. Cantitatea totală de calciu din organism este estimată între 1,2 si 2 kg. Din această cantitate, majoritatea se află  în oase şi dinti sub formă de săruri: fosfat de calciu, carbonat de calciu, citrat de calciu. Calciu are un rol important  în coagularea normală a sângelui şi  în funcţionarea normală a muschilor şi a nervilor.

Cauzele hipocalcemiei:

  • Hipoparatiroidismul (insuficienţa glandelor parotide) cel mai frecvent  dobândit prin afectarea glandelor paratiroide în timpul interventiilor chirurgicale pe tiroidă, sau  în cazul unui adenom parotidian;
  • Pseudohipoparatiroidismul   este o boală genetică caracterizată prin hipocalcemie si hiperfosfatemie, asociată cu cresterea nivelul parathormonului (PTH), datorită rezistentei periferice la acţiunea acestuia. Aceasta este produsă fie de existenta unui deficit al receptorilor pentru PTH, fie de secreţia unei molecule de PTH cu anomalii structurale;
  • Carenta de vitamină  D care poate fi datorată unui aport inadecvat, expunerii insuficiente la lumină solară, scaderii absorbtiei vitaminei D sau rezistentei la actiunea vitaminei D;
  • Insuficinenţa renală cronică;
  •   Hipoproteinemie:  în ciroză, sindrom nefrotic, malnutriţie, boli intestinale cronice;
  •   Hipomagnezemie: determină hipocalcemie rezistentă la tratamentul cu calciu  şi vitamina D;
  •   Medicamente: bifosfonaţii din tratamentul osteoporozei, calcitonină, plicamicină, citostatice;  Pancreatita acută;
  • Hiperfosfatemia din accidentele de strivire, liza tumorală a cancerelor (metastaze osoase);
  • Transfuzii de sange citrate.

Tabloul clinic al hipocalcemiei

Cel mai frecvent hipocalcemia este asimptomatică.

  1. Hiperexcitabilitatea neuromusculară se manifestă prin parestezii, furnicaturi, amorteli, la nivelul buzelor, a mainilor şi a picioarelor; crampe musculare la gamba, la degetele mainii, contracţii musculare ale feţei şi mâinilor (mâna de mamoş);
  2. Criza de tetanie este manifestarea cea mai severa a  hipocalcemiei;
  3. Convulsiile;
  4. Cefalee;
  5. Manifestări oculare: cataractă, edem papilar (la examenul oftalmologic) Manifestări ale fanerelor: unghii striate in lungime, casante, păr subţire şi fragil, piele uscată;
  6.  Manifestări neuropsihice: anxietate, nervozitate, depresie, manifestări epileptice care nu cedează la administrare de tratament anticonvulsivant.

Semne ale hipocalcemiei: semnul Chwostek percuţia la jumătatea distantei dintre tragus şi comisura labială determină contractia reflexă a oricularului buzei de aceeasi parte. Un alt semn este semnul Trousseau (apariţia “mainii de mamos” la menţinerea manşetei tensimetrului la o presiune cu 20 mmHG mai mare decat TA max. nivelul bratului peste 2 minute).

Diagnosticul hipocalcemiei

Analize de laborator:

  •    Calciu total, calciu ionic (scazute);
  •    Parathormon (PTH) (scăzut-nedetectabil sau crescut  în rezistenta la PTH);
  •    Proteinograma (albumina serică  în general);
  •    Magneziu, Fosfor din sânge; calciu şi fosfor din urină (calciuria, fosfaturia);
  •    Daca se suspectează boala celiacă se vor doza ATC antiendomizium, anticorpi antigliadină.

Alte investigaţii:

  •  EKG, electromiogramă, EEG (undele creierului)
  •  Consult oftalmologic (pentru cataractă)
  •  Rx scheletice pentru rahitism si ostemalacie prezintă patognomonic zonele  Looser observate  mai bine pe ramurile pubiene, femur şi coaste. Metastazele osteoblastice de la tumori ale prostatei, plamanului care pot determină hipocalcemie
  • Ecografie abdominală (excluderea litiazei renale)

Diagnosticul diferenţial pentru hipocalcemie se face cu urmatoarele afecţiuni: insuficienţa renală, anorexie nervoasă, hiperparatiroidism, hiperfosfatemie, hipoalbuminemie, hipomagnezemie, alcaloza metabolică, osteoporoză, pancreatita acută.

Tratamentul hipocalcemiei

Administrarea preparatelor de calciu cu calciu 0,5-1g/zi (uneori chiar pâna la 3g/zi). Calciu se ţine într-un interval de 8,5-9,2 mg/dl pentru a evita formarea de pietre renale.

Există foarte multe preparate de vitamină D cu diferite interval de acţiune, se preferă cele cu actiune mai scurtă pentru a evita hipercalcemia şi intoxicatia cu vitamină D. Se preferă administrarea de dedihidrotahisterol (Tahcystin), alfacacidol (Alpha D3), calcitriol (Rocaltrol), calcifediol (Dedrogyl).

Hipocalcemia acută, criza de tetanie necesită tratament de urgentă cu preparate de calciu administrate intravenos (calciu gluconic 1gr/fiola, lent urmată de perfuzii de calciu  în ser fiziologice) se poate asocia Diazepam intravenos urmat de tratament oral cu calciu şi vitamina D hidroxilati.

 

Adauga comentariu

Apasa aici pentru a adauga comentariu

Suntem pe social media

Like us!