Hipertrofia cardiaca – diagnostic și tratament

Hipertrofia cardiacă este o afecțiune congenitală sau dobândită ce se caracterizează prin mărirea în volum a celulelor cardiace numite și miocite. Hipertrofia cardiacă apare ca răspuns la suprasolicitarea mușchiului cardiac, pe o perioadă îndelungată, la diferiții stimuli (hormonali, mecanici, fizici) ce pot îngreuna activitatea acestuia. Ca răspuns la acești stimuli, deoarece cordul are un mușchi asemănător mușchilor scheletici, va compensa prin determinarea măririi în volum a fibrelor miocardice.

Mărirea cordului poate fi distribuită uniform, interesând în mod egal pereții inimii ceea ce duce la o îngustare progresivă a cavităților cardiace afecțiune numită hipertrofie concentrică sau distribuită neuniform interesând anumite părți ale cordului precum apexul (vârful inimii) sau peretele liber al ventriculului stâng. Această boală se asociază cu o mortalitate crescută datorită riscului înalt de dezvoltare a insuficienței cardiace. Hipertrofiile cardiace pot fi atât atriale cât și ventriculare, cele din urmă fiind cel mai frecvent întâlnite.

Cauze și factori de risc

Hipertrofia cardiacă apare în mod fiziologic la sportivi ca urmare a efortului progresiv și îndelungat, dar și la persoanele ce nu fac sport de performanță, în anumite condiții patologice datorită aportului de oxigen neadecvat. La sportivi și la cei ce execută regulat exerciții fizice, mărirea în dimensiunii a mușchiului inimii apare ca răspuns la creșterea necesarului de oxigen. Acest răspuns compensator hipertrofic este reversibil și dispare odată cu întreruperea efortului fizic.

Principalele cauze ale hipertrofiei sunt reprezentate de hipertensiunea arterială și de valvulopatii (afecțiuni ce afectează valvele cardiace).

La multe din persoanele diagnosticate cu hipertensiune arterială s-a observat o remodelare o miocitelor prin mărire și hipertrofiere în încercarea de a se opune rezistenței crescute ce o întâmpină ventriculul stâng în fața presiunii crescute din aortă.

Valvulopatiile și în special stenoza valvei aortice, generează dezvoltarea mușchiului cardiac prin ineficiența de pompă. Astfel sângele este nevoit să treacă printr-un orificiu valvular mult mai îngust determinând mărirea ventriculului stâng pentru a împinge acest obstacol.

Factorul genetic este de asemenea incriminat în apariția acestei boli ce îngreunează funcția cardiacă. Acesta este cazul afecțiunii numite cardiomiopatie hipertrofică.

O altă cauză predilectă o reprezintă consumul de alcool explicat prin faptul că determină un deficit de vitamina B1. Hipertrofia poate să apară și ca urma a unui infarct prin pierderea de țesut contractil  sau a unor mutații genetice sarcomerice.

Pe lângă pricipalele cauze enumerate mai sus, factorii incriminați în apariția bolii pot fi:

●        Greutatea- persoanele cu exces ponderal au risc crescut de a dezvolta hipertensiune arterială;

●        Vârsta- este o afecțiune întâlnită deseori la vârstnici;

●        Rasa- afro-americanii au o predispoziție mai mare decât alte rase;

●        Sedentarismul.

Simptomatologie și complicații

Chiar dacă de multe ori boala este asimptomatică inițial, odată cu apariția complicațiilor simptomele devin vizibile. Uneori poate fi o cauză de moarte subită la tineri ce execută efort fizic intens (sportivi de performanță). Prin urmare, principalele semne și simptome sunt:

–          dispneea (senzația de lipsă de aer) cel mai frecvent simptom ca urmare a creșterii presiunii capilare pulmonare la efort și emoții;

–          amețeli, palpitații, oboseală;

–          angina pectorală (dureri precordiale);

–          sincopa (pierderea temporară a stării de conștientă) datorită scăderii debitului sistolic și deci a fluxului cardiac;

Netratată, boala poate duce la complicații grave precum aritmii, insuficiență cardiacă, boală cardiacă ischemică și chiar exitus.

Diagnosticul

Diagnosticul de hipertrofie cardiacă se va pune în funcție de explorările clinice și paraclinice precum istoricul bolii, simptomele relatate de pacient, EKG, ecocardiografia și eventual radiografia toracică.

Dintre aceste explorări, de mare ajutor este electrocardiograma ce prezintă modificări caracteristice hipertrofiei ventriculare stângi:

●        Morfologic se urmărește aspectul complexului QRS. Important pentru diagnostic este indicele Sokolow Lyon peste 35 mm (suna lui S din V1 și R din V5/6) și criteriile Cornell peste 24mm la bărbați și peste 20 mm la femei;

●        Durata complexului QRS este mai mare de 0,08, dar fără a depăși 0,12;

●        O ușoară deviere la stânga a axei inimii.

Ecocardiografia vine în ajutorul EKG deoarece este o metodă non-invazivă și de precizie cu care se poate măsura grosimea pereților cardiaci care în mod normal nu ar trebui sa depășească 1,5 cm și permite vizualizarea dinamicii mușchiului cardiac (activitatea cordului). În caz de incertitudine a diagnosticului se pot face și explorări imagistice (computer tomograf).

Tratament

Datorită principalelor cauze ce pot duce la apariția hipertrofiei cardiace, hipertensiune arteriala și valvulopatii, tratamentul va fi medicamentos sau chirurgical cu scopul de corecție a acestora.

De exemplu, în cazul hipertensiunii arteriale medicul va recomanda tratament medicamentos precum betablocante, IECA-inhibitori de enzimă de conversie ai angiotensinei, blocante ale canalelor de calciu, diuretice. Terapia farmacologică va fi recomandată în funcție de gradul de severitate al afecțiunii și în funcție de nevoile fiecărui pacient în parte. Aceste medicamente au rolul de a îmbunătăți funcția de pompă a inimii printr-o relaxare mai eficientă și un flux sangvin mai bun.

Hipertrofia cardiacă secundară valvulopatiilor (stenozei de valvă aortică) va necesita pe lângă tratamentul medicamentos și tratament chirurgical pentru a reface sau a înlocui valva afectată. Intervenția chirurgicală poate fi necesară și cu scopul de a implanta un stimulator cardiac pentru a regla bătăile inimii.

Hipertrofia sportivilor nu necesită tratament medicamentos ci doar monitorizare ecocardiografică și stopare a efortului fizic intens.

Medicul mai poate recomanda și tratament antibiotic pentru profilaxia endocarditei bacteriene. Nu este indicată utilizarea nitraților sau a digocxinei deoarece scad tensiunea arterială și implicit presiunea de umplere a coronarelor și determină scăderea forței de contracție a miocardului.

Pentru o eficiență terapeutică îndelungată se recomandă ca pacientul să adopte un stil de viață sănătos, o dietă alimentară echilibrată, să efectueze în mod constant exerciții fizice, să evite consumul de alcool, sare și grăsimi. De asemenea este importantă menținerea unei greutăți corporale cât mai aproape de un IMC (indice de masă corporală) normal prin activități fizice regulate cu scopul de a preveni sedentarismul care este principalul factor de risc cardio-vascular și pentru a preveni complicațiile din sfera cardiacă precum tulburările de conducere.

Concluzie

Hipertrofia cardiacă este o afecțiune ce apare deseori ca răspuns de adaptare a mușchiului cardiac la diverși stimuli. Deoarece cauzele principale de apariție a afecțiunii sunt în strânsă corelație cu boli din sfera cardiacă precum hipertensiune arterială și stenoză de valvă aortică, o monitorizare atentă și un tratament eficient, pot preveni pe căt posibil, apariția unor complicații grave care pot fi în final incompatibile cu viața.

Adauga comentariu

Apasa aici pentru a adauga comentariu

Suntem pe social media

Like us!