Hipertensiunea arteriala
Hipertensiunea Arteriala

Hipertensiunea arteriala – cauze, simptome, tratament

Hipertensiunea arteriala – Generalitati

Conform ghidului european(ESH/ESC 2007) şi ghidului american(JNC 7), hipertensiunea arterială este definită ca „o creştere persistentă a tensiunii arteriale sistolice şi/sau diastolice la valori mai mari sau egale cu 140/90 mmHg”. Se estimează că, la nivel mondial, există peste un miliard de persoane de vârstă adultă care suferă de hipertensiune arterială. In România, o pătrime din populaţie suferă de această afecţiune.

Hipertensiunea arterială este o boală cronică cu o incidenţă în continuă creştere şi cu o rată a depistării majoritară la persoanele în vârstă. Această afecţiune influenţează riscul cardiovascular, fără implicarea neapărat a unor factori de risc. Rezulatele manifestărilor iau forma: insuficienţei cardiace, accidentului vascular cerebral, bolii coronariene, bolii renale cronice sau chiar a morţii subite. Există două tipuri principale de hipertensiune arterială şi altele, mai puţin frecvente ce vor fi descrise mai jos.

Hipertensiunea arterială primară (esenţială)

Acest tip de hipertensiune este cea mai frecventă, mai exact 90% din totalul HTA. Cauza acestui tip nu este cunoscută, dar există o serie de factori ce contrubuie la instalarea HTA esenţiale. Aceştia sunt: factori genetici, factori de mediu, factori neurogeni, factori neuroumorali, factori hemodinamici.

Factorii genetici – au fost identificate anumite variante genetice cu rol în apariţia acestei afecţiuni. Epidemiologic, s-a dovedit frecvenţa ei mai înalta, în familiile cunoscute cu HTA.
Factorii de mediu – aceştia au ca reprezentanţi consumul de sare mai mare decât cantitatea necesară zilnică (6g/zi), consumul de alcool în exces, fumatul, sedentarismul şi obezitatea.
Factorii neurogeni – există anumite structuri nervoase centrale implicate: hipotalamusul, centrul vasomotor bulbar, nucleii tractului solitar, sistemul nervos simpatic, baroreceptori. Toate acestea iniţiază, menţin şi influenţează progresia HTA.

Factorii neuroumorali – Sistemul R-A-A ( renină-angiotensină-aldosteron) este mecanismul principal de reglare a cantităţii de sare şi apă din organism. Alte sisteme implicate sunt: sistemul bradikinine-kinina, medulina, hiperinsulinemia.
Factorii hemodinamici – sunt reprezentaţi de doi parametri şi anume, debitul cardiac şi rezistenţa vasculară periferică. Aceştia cresc odată cu evoluţia bolii.

Hipertensiunea arterială secundară

Aceasta este un alt tip de hipertensiune care se întâlneşte foarte rar. Se poate datora următoarelor afecţiuni posibile: coarctaţia de aorta, acromegalia, hipertiroidism, hiperparatiroidism, afecţiuni renale. Mai apare si din cauze exogene, precum: consumul crescut de alcool, medicamente,contraceptive etc.

Hipertensiunea „izolată de cabinet”/ „de halat alb” şi hipertensiunea mascată

Există situaţii când o persoană poate prezenta valori crescute ale tensiunii arteriale la spital şi normale atunci când tensiunea arterială este verificată la domiciliu. Statistic, această situaţie este întâlnită destul de des, aproximativ la 10% din populaţia generală, cu precădere la vârstnici şi tineri. Această formă de HTA nu necesită tratament, decât în cazul în care este depistată afectarea unui anumit organ. Se recomandă, deci, monitorizarea atentă a valorilor tensionale.
Hipertensiune mascată se întâlneşte in situaţiile în care tensiunea arterială are o valoare normal-înalta la cabinet, iar la domiciliu, pacientul prezintă valori crescute. Depistarea acestei formei de HTA este foarte importantă, întrucât această formă de HTA are acelaşi risc cardiovascular ca cel al persoanelor cu HTA primară.

Hipertensiunea arterială în sarcina

Fiziologic, în trimestrul II de sarcina, tensiunea arterială scade cu aproximativ 15 mmHg faţă de valoarea anterioară. In trimestrul III aceasta revine sau poate creşte comparativ cu valoarea anterioară.
În sarcina, HTA are mai multe forme:
HTA preexistentă – în acest caz, există o valoare a tensiunii arteriale sistolice (TAS) mai mare de 140 mmHg şi a tensiunii arteriale diastolice (TAD) mai mare de 90 mmHg înainte de sarcină sau în primele 20 de săptămâni. Această formă de HTA persistă şi după 42 de zile după naştere.

HTA gestaţională – cauzată de sarcină, apare după săptămâna a 20-a de sarcină, iar valorile revin la normal după 42 de zile după naştere.
Coexistenţa HTA preexistentă şi HTA gestaţională cu proteinurie. Valoarea proteinelor în urină este mai mare de 3g/24 ore şi apare după 20 de săptămâni de sarcină.
HTA prenatală – existenţa sau nu a manifestărilor de HTA atunci când măsurarea tensiunii arteriale s-a efectuat după săptămâna 20 de gestaţie. Este necesară o reevaluare a valorilor tensionale după 42 de zile postpartum.

HTA malignă sau accelerată

Reprezintă un sindrom clinic în care se înregistrează creşteri extreme ale valorilor presionale (TAD > 130mmHg). Acestea sunt asociate cu modificări vasculare (hemoragie retiniană, exudate retiniene) şi necesită scăderea rapidă a tensiunii arteriale.

Cum se manifestă hipertensiunea arteriala?

Din păcate, HTA este, de cele mai multe ori, asimptomatică, fiind descoperită în investigaţiile medicale de rutină sau, mai rău, când complicaţiile ei deja s-au instalat. Atunci când se manifestă, pacientul poate acuza dureri de cap (cefalee fronto-occipitală) matinale, ameţeli, stări de leşin (lipotimii), ţiuituri în urechi (acufene), tulburări de vedere (scotoame).

Complicaţiile hipertensiunii arteriale

Netratată, această boală poate duce la instalarea unor afecţiuni la nivelul anumitor organe, cum sunt:
• Cord – infarct miocardic prin complicaţiile coronariene, apariţia hipertrofiei (mărirea cordului), insuficientă cardiacă
• Vase de sânge – la nivelul vaselor mari, HTA, cunoscută ca fiind un factor major aterogen, duce la apariţia leziunilor în interiorul vaselor, rezultatul fiind o serie de procese care, în final, vor produce ateroscleroză. La nivelul vaselor mici, HTA, va fi cauza îngroşării musculaturii vaselor care va remodela structura acestora şi va duce, în final la îngustarea lor şi, implicit, la creşterea rezistenţei vasculare periferice.

• Rinichi – distrugeri strucurale
• Creier – Un pacient cu HTA are un risc de 6 ori mai mare de a face accident vascular cerebral. Mai pot apărea şi infarcte cerebrale şi chiar tulburări cognitive
• Ochi – cu afectare retiniană şi apariţia aşa numitei retinopatii hipertensive observată la examenul fundului de ochi.
Factorii de risc ai HTA
• Predispoziţie genetică
• Consumul de alcool
Dislipidemiile
• Obezitatea
• Fumatul
Diabetul

Hipertensiunea arteriala – Tratament

În primul rând, există câteva recomandări cu privire la adoptarea unui anumit stil de viaţă pentru un pacient cu HTA, şi anume:
• Scăderea în greutate – un kg mai puţin poate scădea TA cu aproximativ 1,5 mmHg.
• Consumul moderat de alcool – excesul de alcool este cea mai frecventă cauză de HTA reversibilă.
• Renunţarea la fumat – în acest caz, riscul cardiovascular este mult diminuat. Fumul poate interfera şi cu efectele pozitive ale unor medicamente antihipertensive.
• Scăderea alimentaţiei bogate în sare (până la valori de 5-6g/zi), în grăsimi şi consumului de cafea;
• Creşterea aportului de fructe, legume, fibre, peste.
• Exerciţii fizice ca mersul pe jos, înotul, alergatul, acestea reducând riscurile cardiovasculare. Efortul de tip izometric, cum este ridicatul greutăţilor, este de evitat.

Tratmentul medicamentos

În cazul în care este necesară o tarapie medicamentoasă, doctorul trebuie să găsească cea mai bună metodă de tratament, mai exact eficienta cât mai mare şi efecte adverse cât mai puţine. Există o gama largă de medicamente prescriese, fie în monoterapie (un singur medicament), fie ca terapie asociată şi utilizată în HTA în cazul în care schimbarea stilului de viaţă nu este suficient, astfel:

• Diureticele – sunt utilizate ca terapie de prima linie, realizând excreţia de sodiu pe cale urinară şi scăderea volumului de sânge şi scăderea debitului cardiac. Cea mai importantă reacţie adversă a acestor medicamente este scăderea potasiului din organism ( hipopotasemia) care este responsabilă pentru prezenţa crampelor musculare sau oboselii musculare.
• Beta-Blocante – aceste medicamente încetinesc ritmul inimii.
Blocante ale canalelor de calciu – acestea relaxează musculatura de la nivelul vaselor de sânge arteriale şi coronariene.

Inhibitorii enzimei de conversie – au un rol dublu, atât în prevenţia, cât şi tratamentul HTA, medicamentele de acest tip oferind protecţie cardiovasculară şi renală prin împiedicarea aterogenezei şi trombogenezei.
Alfa-blocantele – ameliorează circulaţia fluxului sanguin prin împiedicarea îngustării vaselor de sânge.
Alfa şi Beta- blocantele – acţionează în acelaşi mod, dar încetineşte şi ritmul cardiac.
Medicamente cu acţiune centrală – prin intermediul acestora, creierul scade semnalele nervilor responsabili de îngustarea vaselor de sânge.

Adauga comentariu

Apasa aici pentru a adauga comentariu

Suntem pe social media

Like us!