Hiperprolactinemia

Hiperprolactinemia defineşte secreţia crescută a prolactinei (PRL), hormon eliberat de adenohipofiză cu rol principal în sinteza și secreţia lactiferă şi inhibarea funcţiei de reproducere, pentru împiediarea apariţiei unei sarcini în timpul perioadei de alăptare. Acest sindrom de hipersecreţie hormonală hipofizară este întâlnit atât la femei, cât şi la bărbaţi. În hiperprolactinemie, efectul acţiunii PRL asupra organelor sexuale este scăderea fertilităţii, hiperprolactemia fiind considerată una dintre principalele cauze ale infertilităţii, mai ales în rândul indivizilor de sex masculin, prin reducerea nivelului testosteronului şi a spermatogenezei.

Care sunt principalele cauze ale hiperprolactemiei?

Cea mai frecventă cauză a hiperprolactemiei este prolactinomul (tumoră hipofizară dezvoltată din celulele lactotrope). Alte cauze generatoare ale secreţiei crescute de prolactină sunt : afectarea tijei pituitare, fiind întreruptă astfel legătura hipotalamo-hipofizară, afecţiuni sistemice (hipotiroidismul, crizele epileptice) sau administrarea unor medicamente antidepresive, antipsihotice, a pilulelor contraceptive pe bază de estrogeni. Totodată, în anumite situaţii poate să apară hipersecreţia fiziologică de PRL: în sarcină, lactaţie, stimularea peretelui toracic, traumatisme (în cazul chirurgiei toracice), în somn (valori maxime sunt atinse în intervalul orar 4-6 a.m.) sau în stresul accentuat.

Cum se manifestă hiperprolactinemia?

Simptomele cele mai des întâlnite sunt:
-la femei: după pubertate – oligomenoree (rărirea menstruaţiilor)
amenoree (absenţa menstruaţiei)
-galactoree (secreţia patologică la nivelul sânilor a unui lichid ce conţine lapte, întâlnită cel mai adesea la aproximativ 6 luni după naştere, după încetarea perioadei de alăptare sau chiar şi în absenţa situaţiilor enumerate anterior)
-scăderea libidoului
-infertilitate
hirsutism moderat
-creştere în greutate.

Înainte de pubertate –amenoree fără galactoree (menstruaţia nu e prezentă, iar sânii nu se dezvoltă)
-la bărbaţi: -impotenţă
-scăderea libidoului
-oligospermie (cantitatea de spermatozoizi din lichidul seminal este sub limita inferioară a normalului)
-reducerea volumului prostatei
infertilitate
-galactoree (în cazuri izolate)
-distribuţia ţesutului adipos asemănătoare sexului feminin
-în cazul în care hiperprolactinemia s-a instalat de un timp îndelungat, în lipsa tratamentului adecvat, pot să apară efecte ale hipogonadismului secundar (scăderea masei musculare, reducerea densităţii minerale osoase).

În urma studiilor s-a observat faptul că în rândul femeilor predomină microprolactinoamele, macroprolactinoamele fiind întâlnite preponderent la sexul masculin.
Printre manifestările macroprolactinomului, adiţional semnelor prezentate mai sus, se regăsesc cefaleea severă şi tulburările de vedere.

Ce investigaţii sunt necesare pentru stabilirea diagnosticului de hiperprolactinemie?

Un rol importat în rândul investigaţiilor îl ocupă cele de laborator:
– dozarea nivelului prolactinei;
– dozarea altor hormoni hipofizari ( ACTH, TSH, FSH/LH, GH) pentru aprecierea nivelului în care prolactinomul ar fi afectat celulele secretoare adiacente, caz în care se vor obţine valori hormonale scăzute;
– dozări ale hormonilor glandelor periferice (cum ar fi: T3, T4, estrogeni, testosteron).
Examenul fizic general joacă un rol important în remarcarea galactoreei sau a semnelor hipogonadismului secundar (în cazul indivizilor de sex masculin).

Pentru a pune hiperprolactinemia pe seama unei tumori lactotrope este absolut necesară examinarea radiologică prin radiografie de profil. De asemenea, se recomandă examenul cu ajutorul computerului-tomograf sau a rezonanţei magnetice nucleare pentru evaluarea gradului de evoluţie a prolactinomului.

Care este tratamentul pentru hiperprolactinemie?

Tratamentul, în situaţia în care este vorba doar de o tulburare hormonală, constă în sistarea administrării medicamentelor care induc hiperprolactinemie sau reducerea dozei şi asocierea cu un agonist al dopaminei (dopanima are efect inhibitor asupra eliberării PRL). Dacă a fost identificată o formaţiune tumorală hipofizară sau hipotalamică, efectele hiperprolactinemiei pot să dispară după rezecţia acesteia. Indiferent de cauza hiperprolactimeniei şi modul de tratare, trebuie luat în considerare faptul că există posibilitatea unei remisii spontane.

Autor: Ivan Florina Denisa, UMF „Gr. T. Popa”

Adauga comentariu

Apasa aici pentru a adauga comentariu

Suntem pe social media

Like us!