Hiperpigmentarea cutanata

Generalităţi

Există două categorii de tulburări ale pigmentaţiei melanice. Una consta în producerea în exces de pigment melanic, denumita şi hiperpigmentare cutanata, iar cealaltă este caracterizată prin absenţa unei cantităţi anormale de pigment la nivelul pielii sau hipopigmentare. Cele două procese pot cuprinde toată suprafaţa pielii sau doar zone limitate ale acesteia.

În mod normal, pigmentarea pielii, la nivel global, este diferită în funcţie de originile rasiale şi expunerea la soare. Totusi, există şi aceste tulburări de pigmentare cutanata care pot fi benigne sau pot pune viaţa pacientului în pericol cum este cazul cancerului de piele cu origine în celulele pigmentare, numit şi melanom.

 

Hiperpigmentarea cutanata poate cauza un real stres, întrucât, foarte frecvent, petele apar la nivelul celor mai expuse porţiuni de piele. Din fericire, există o serie de soluţii pentru multe dintre hiperpigmentarile cutanate apărute.

Mecanismul intim al sintezei de pigment în organism

Presupune mai multe etape:
1. producerea de melanozomi în celulele producătoare de pigment (melanocite)
2. sinteza de melanină (pigment) în melanozomi
3. preluarea melanozomilor de catre keratinocite

Tulburările în procesul de sinteză pigmentară, stimulii iritativi, hormonali, expunerea la soare sau cauzele idiopatice pot determina un exces în producerea de melanozomi, apărând, astfel, hiperpigmentarea. Melanina nu se găseşte numai la nivelul pielii, ci şi la nivelul irisului, creierului , inimii, arterelor, ficatului, tractului gastriontestinal etc. Aceasta este răspunzătoare, atât de culoarea pielii, cât şi de culoarea ochilor şi a părului.

Ce cauzează hiperpigmentarea?

Cele mai cunoscute cauze sunt:
Inflamatia dată de expunerea la soare – în cazul anumitor persoane, bronzul dat de razele UV ale soarelui poate duce la apariţia hiperpigmentării ca urmare a instalării procesului inflamator la nivelul pielii. Organismul, în această situaţie, va produce nişte substanţe numite mediatori ai inflamaţiei care vor mobiliza hormonii activatori de melanocite. Expunerea prelungită la soare poate avea ca rezultat rămânerea permanentă în stare activă a a acestor celule producătoare de pigment.

Reacţiile alergice – aceste pot declanşa procese inflamatoare. Contactul cu substanţele alergene poate cauza iritatia pielii, ca de exemplu, iedera otrăvitoare ce poate afecta organismul, activând melanocitele şi, astfel, ducând la hiperpigmentaţie.

Medicamente – există o lista lungă a medicamentelor ce au ca reacţii adverse apariţia melanozei: tratamentele cu retinoizi, tratamente hormonale, antibiotice, chimioterapice, anticonvulsivante etc.

Procesul de îndepărtare a părului nedorit este o cauza a apariţiei hiperpigmentării ca urmare a procesului inflamator existent.

Traume la nivelul pielii – semne ale apariţiei hiperpigmentării pot aprea chiar şi în cazul cicatricilor post-acneice şi este cauzată de incapacitatea de refacere corespunzătoare a pigmentului pielii.

Dereglări hormonale – hiperpigmentarea pielii poate fi cauzată de niveluri crescute de estrogen sau progesteron în cazul unei sarcini sau administrării de anticoncepţionale.

Genetice – această afecţiune poate fi şi ereditară şi poate fi încorporată în ADN-ul anumitor persoane. Predispoziţia genetică la hiperpigmantare poate să se observe imediat după doar un scurt episod de reacţie alergică, expunere la soare sau schimbări hormonale.

Tipuri de hiperpigmentări

Printre cele mai frecvente afecţiuni ce includ hiperpigmentarea cutanată, se numară:

Melasma

Mai este denumită popular „masca gravidica/cloasmă”, este una dintre cele mai comune forme de hiperpigmentare şi afectează în mare parte femeile aflate la vârstă fertilă. Acest fapt se datorează în majoritatea cazurilor dereglărilor hormonale. Expunerea la soare, vizitele la solar şi sarcina , de asemenea, pot cauza boala. Localizarea unei astfel de afecţiuni este des întâlnită la nivelul feţei şi gâtului, mai exact pe frunte, deasupra buzei superioare, pe obraji, în jurul ochilor, şi, în unele cazuri, chiar şi pe gât.

Pigmentaţiile apărute sunt descrise ca mici pete maronii. Tratamentul acestei afecţiuni constă în diverse proceduri avansate, cum sunt: mezoterapie depigmentanta, peeling superficial, tehnologia IPL, microdermabraziune. Si aplicarea la domiciliu de produse depigmentante prescrise de doctor sau creme cu factori de protecţie ridicat reprezinta, de asemenea, o solutie.

Efelidele senile (sau lentigo senil)

Sunt descrise ca fiind pete maronii, de formă rotund-ovalare. Apar din cauza efectelor negative ale radiaţiilor UV în urma expunerilor repetitive şi îndelungate la soare, în contextul îmbătrânirii pielii. Se pot observa frecvent la perosoanele trecute de 50 de ani, la nivelul feţei şi pe dosul mâinilor. Aceste pete nu sunt considerate patologice şi se pot elimina cu ajutorul crioterapiei.

Efelidele solare (sau lentigo solar)

Aceste pigmentări se prezintă sub forma unor pete de aproximativ 3-10 mm, policrome, localizate frecvent pe spate la bărbaţi şi cauzate de expunerea la soare excesiva. Tratamentul constă în terapie cu laser, crioterapie, creme depigmentante şi evitarea pe cât posibil a expunerii la soare.

Poikilodermia lui Civatte

Această afecţiune este mai frecventă în rândul femeilor şi blonzilor, la vârstă adultă şi se localizează la nivelul decolteului şi gâtului, de o parte şi de alta. Este o pigmentaţie neomogenă, de culoare roşu-brună asociată cu dilataţii ale vaselor de sânge cauzată de expunerea la radiaţiile UV. Nu există tratament, măsurile sunt profilactice ca fotoprotectoare, evitarea aplicării de parfum la locul afectat şi expunerii la soare.

Pistruii sau efelidele

Reprezintă apanajul blonzilor şi roşcaţilor şi sunt întâlniţi la toate vârstele. Această formă de hiperigmentare nu reprezintă o stare patologică, ci mai mult o probleme de ordin estetic. Acestea apar din cauza sintezei tranzitorii, anormale de pigment din celulele epidermului. Se prezintă sub forma unor mici (2-3mm) pete cafenii, devin evidente odată cu expunerea la soare. Acestea sunt aproape neobservabile în anotimpurile reci. Sunt localizate la nivelul feţei, pe obraji, nas, frunte, umeri, braţe, decolteu, mâini. Tratamentul pistruilor se face cu exfoliante, crioterapie, tratament cu retinoizi.

Petele „cafea cu lapte” 

Mai sunt cunoscute si cu denumirea de pete hepatice. Acestea întâlnesc în diverse patologii, cum sunt: boala Recklinghausen (neurofibromatoză) şi sindromul Albright. Apar la vârsta copilăriei şi au dimensiuni mari, putând ajunge de la 5 cm diametru, în copilărie, până la 30 cm la vârstă adultă. Conturul este neregulat şi culoarea cafeniu deschis.

Denumirea de „pete hepatice” este greşit pusă, întrucât nu are legătură cu o eventuală afectare a ficatului. Hiperpigmentarea este cauzată de nivelul crescut al melaninei în melanocite şi keratinocitele bazale. Prezenţa acestora poate fi cauza unei boli genetice, autozomal dominantă, numită neurofibromatoză. Diagnosticul se face pe baza anumitor criterii, unul dintre ele fiind prezenţa a cel puţin 6 astfel de pete existente la nivelul corpului. Există şi cazuri de pete tip „cafea cu lapte”, dar care nu sunt datorate acestei boli. Copiii acestor persoane nu risca să fie diagnosticaţi cu această afecţiune. Petele „cafea cu lapte” nu necesită tratament decât dacă deranjează la nivel estetic şi se pot folosi că proceduri chirurgicale sau laserul.

Adauga comentariu

Apasa aici pentru a adauga comentariu

Suntem pe social media

Like us!