Hidrocefalia
Imagine cu hidrocefalie

Hidrocefalia – cauze, simptome, tratament

Hidrocefalia reprezintă acumularea de lichid cefalorahidian (LCR) în ventriculii cerebrali. Termenul de hidrocefalie provine din limba greacă, unde hydro înseamnă apă și kephale înseamnă cap. Numărul bolnavilor cu hidrocefalie este în creștere, aceasta fiind întâlnită atât la copii, cât și la adulți. Se estimează că, la copii se întâlnește un caz la 1000, în timp ce la adulți, un caz la 18.000.

Cum se produce hidrocefalia?

Ventriculii laterali sunt amplasați profund în craniu, aceștia fiind acoperiți de emisferele cerebrale responsabile cu funcțiile de relație ale omului, și nu numai: memoria, vorbirea, atenția, auzul, văzul și altele. Pentru a înțelege mecanismul producerii hidrocefaliei, trebuie observată anatomia cerebrală.

În acest caz, emisferele cerebrale sunt amplasate între ventriculii cerebrali situați inferior și oasele craniului situate superior și lateral. O creștere în volum a ventriculilor cerebrali presează emisferele cerebrale pe oasele craniului. Acest lucru are consecințe neurologice, pacientului fiindu-i afectate funcțiile enumerate mai sus: memoria, atenția, funcția de echilibru etc.

De ce cresc ventriculii cerebrali?

Ventriculii cerebrali au în interiorul lor lichid cefalorahidian secretat de plexurile coroide situate în peretele acestora. Plexurile coroide sunt alcătuite, la rândul lor, din vase de sânge foarte subțiri, numite capilare, și celule ependimale specializate. Unul din rolurile lor este de a curăța sângele de toxine, altfel încât acestea să nu ajungă în sistemul nervos central, care este foarte sensibil. Zilnic, plexurile coroide secretă între 500-1200 ml, capacitatea ventriculilor laterali fiind de 50 ml, de aceea este foarte important ca eliminarea LCR să se facă normal.

Mecanismele prin care se produce creșterea ventriculilor cerebrali sunt:

– absorbție deficitară a LCR în circulația sistemică;
– producție excesivă de LCR a plexurilor coroide;
– ambele situații.

Câte tipuri de hidrocefalie sunt?

Deoarece mecanismul de producere este diferit, clasificarea Dandy (1918) împarte hidrocefalia în două tipuri:
-hidrocefalia comunicantă sau neobstructivă se întâlnește atunci când lichidul cefalorahidian poate circula normal, dar întâmpină probleme legate de secreția sau absorbția sa;
-hidrocefalia necomunicantă sau obstructivă se întâlnește atunci când LCR întâmpină blocaje pe traiectul său, secreția și absorția fiind, la început, normale.

O altă clasificare folosită în neurochirurgie este clasificarea Rekate care pune accent pe punctele de blocaj al fluxului LCR cu ajutorul RMN-ului. Aceasta împarte hidrocefalia în: univentriculară, biventriculară, bi-triventriculară, triventriculară, tetraventriculară și multiloculară. De asemenea, trebuie reținut faptul că hidrocefalia poate fi congenitală, adică boala a apărut înainte de naștere, sau dobândită, atunci când a fost provocată de traumatisme, tumori, meningite sau de alte cauze.

Hidrocefalia – Cauze

La copil hidrocefalia poate fi produsă de malformații congenitale ca: malformația Arnold-Chiari, disgenezii ale apeductului lui Sylvius, sindromul Dandy-Walker, spina bifida, chisturi arahnoidiene congenitale, malformații osoase de joncțiune craniospinală și altele. De asemenea, papilomul de plex coroid, o tumoră rară, provoacă hipersecreția de LCR. Alte cauze la copil pot fi: ependimita, meningitele, encefalita toxoplasmică, hemoragii meningiene, afecțiuni vasculare, ca malformația venei Galen. Totuși, în unele cazuri, etiologia nu poate fi determinată.

La adult, ea este provocată cel mai des de: traumatisme severe, atunci când sângele obstruează căile de comunicare ale LCR, tumori expansive, hemoragie subarahnoidiană, postoperator, Alzheimer, etilism cronic, coree Huntington, malformații congenitale decompensate.

Ce semne și simptome au pacienții cu hidrocefalie?

Nou-născutul prezintă perimetrul cranian mare, din această cauză nașterea putând fi dificilă. După naștere, perimetrul mărit al copilului se păstrează și este însoțit de lărgirea fontanelei anterioare, suturi dehiscente, scalp subțire și transparent, dilatarea venelor scalpului, crize convulsive, diplopie, cefalee, reflexe, respirație și ritm cardiac anormale, deterioare mintală. Adultul acuză dureri de cap, greață, vărsături, tulburări de vedere, tulburări de personalitate, tulburări de memorie, atenție slabă, scăderea inteligenței, coordonare slabă, depresie, demență și letargie. Majoritatea simptomelor sunt provocate de compresia creierului în cutia craniană din cauza presiunii intracraniene crescute.

Hidrocefalie – Diagnostic

Diagnosticul de probabilitate poate fi pus de medicul de familie sau medicul de urgențe, însă diagnosticul de certitudine poate fi pus doar de un medic neurochirurg. Medicul neurochirurg dispune de mai multe investigații în hidrocefalie:

-tomografia computerizată, prescurtată CT, este o tehnică ce folosește razele x pentru a observa craniul, creierul, ventriculii cerebrali și spațiul subarahnoidian. Pe lângă mărimea anormală a ventriculilor, la CT se pot observa tumori, chisturi, hemoragii subarahnoidiene etc.;
-imagistica cu rezonanță magnetică, prescurtată IRM sau RMN, este o investigație ce folosește undele radio și un magnet puternic pentru a forma o imagine computerizată a creierului și leziunilor acestuia;
-ecografia transfontanelară sau ultrasunetele sunt folosite la nou-născuți, deoarece oasele craniului nu s-au dezvoltat complet și creierul poate fi observat cu ajutorul unor unde sonore de înaltă frecvență;
-radiografia clasică poate fi folosită pentru a evalua integritatea drenajului ventricular atașat prin intervenție chirurgicală;
– examenul lichidului cefalorahidian, recoltat intraoperator, poate evalua diverși parametri ca: presiunea intracraniană, prezența eritrocitelor, leucocitelor, concentrația proteinelor, nivelul mineral, dar poate pune în evidență și agentul infecțios sau celule canceroase.

Hidrocefalia – Tratament

Tratamentul hidrocefaliei este chirurgical. Acesta este ales de medicul neurochirurg în funcție de cauza și de antecedentele patologice ale pacientului. Astfel, se enumeră următoarele metode:

-tratamentul neuroendoscopic este folosit în hidrocefaliile obstructive, cu scopuri diferite în funcție de localizarea evidențiată la examenul RMN și cauza acesteia. La copil se poate folosi endoscop mobil pentru a coagula plexurile coroide și a scădea, în acest fel, cantitatea de lichid cefalorahidian secretată. Tehnica neuroendoscopică poate fi folosită și în cazul hidrocefaliei comunicante posthemoragice sau postinfecțioase.
-șunturile interne pot fi făcute atât separat, cât și în timpul tehnicilor endoscopice și au ca scop eliminarea LCR-ului din ventriculii cerebrali în diferite cavități: peritoneală, pleurală, atrială. Șuntul sau drenajul ventricular se realizează printr-un tub, numit cateter și un mic rezervor, numit valvă, cele două fiind inserate sub piele. Prin eliminarea LCR-ului se urmărește scăderea presiunii intracraniene care distruge astfel țesutul cerebral și dă simptomele enunțate mai sus.

1. Șuntul ventriculo-peritoneal este cel mai întâlnit în practica medicală. Acesta elimină LCR-ul suplimentar din ventriculii laterali în cavitatea peritoneală;
2. Șuntul ventriculo-lombo-peritoneal folosește aceeași cavitate peritoneală pentru evacuarea LCR-ului, dar cateterul este trecut prin spatele coloanei lombare;
3. Șuntul ventriculo-atrial este mai rar utilizat și folosește atriul stâng pentru a evacua LCR-ul din cap.
– șunturile externe realizează o comunicare între ventricul și un dispozitiv extern, de obicei Medtronic, ce dispune de o pungă de acumulare a LCR-ului și o scară prin care se poate regla presiunea intracraniană manual;
-tratamentul medicamentos are ca scop eficientizarea celui chirurgical.

Tratamentul medicamentos

Medicul neurochirurg poate alege administrarea mai multor medicamente cu efecte asupra sistemului nervos. Unele dintre acestea sunt:
1. Acetozalamida este un inhibitor al anhidrazei carbonice, acesta scăzând LCR-ul. Acesta este folosit însă pe termen scurt, doar până la intervenția chirurgicală, având multiple efecte adverse ca: letargie, tahipnee, diaree, parestezii.
2. Furosemidul este un diuretic administrat simultan cu acetozalamida.
3. Tricitatul este recomandat pentru a contracara acidoza.
4. Carbamazepina este un anticonvulsivant necesar pentru crizele convulsive.

De asemenea, tratamentul poate fi adaptat de neurochirurg în funcție de diverși parametri. De obicei, această afecțiune durează toată viața, astfel încât, se consideră că pacientul este tratat, nu vindecat. În ciuda acestui fapt, un tratament adecvat le poate oferi oamenilor șansa la o viață plină și productivă. De aceea, bolnavul cu hidrocefalie și mai ales rudele acestuia trebuie să țină legătura cu medicul său neurochirurg și să îl anunțe în cazul apariției oricăror modificări neurologice.

Un singur comentariu

Apasa aici pentru a adauga comentariu

Suntem pe social media

Like us!