Hepatita Virală A – boală acută infecțioasă și contagioasă!

Suntem pe social media

Like us!

inscriere in comunitate de doctori

Ce reprezintă Hepatita Virală A?

Hepatita virală A se caracterizează prin afectarea ficatului, cu evoluție ciclică, benignă. Hepatita virală A se manifestă clinic prin fenomene de intoxicație generală de scurtă durată, dereglări ale tractului digestiv, mai cu seamă dereglări hepatice, însoțite sau nu de apariția icterului și restituire rapidă a funcției hepatice. Hepatita virală A se manifestă prin simptomele a trei sindroame: dispeptic, astenic și cataral; toate având o evoluție benignă.

Care este manifestarea epidemică în Hepatita Virală A?

Hepatita virală A reprezintă o problemă stringentă atât pe plan medical, social, cât și economic. La nivel mondial sunt estimate un număr de 1,4 milioane cazuri noi de boală anual. Hepatita virală A are o răspândire ubicuitară. Se întâlnesc cazuri în Africa, Asia Centrală, America de Sud și Irlanda. Statele precum S.U.A., Israel, Turcia, Argentina, China au inclus vaccinarea inactivată antihepatită virală A în Programul Național de imunizare.

Alte state recomandă imunizarea persoanelor postexpunere și din grupul de risc:

  • Turiștii care planifică să călătorească în țări endemice prin hepatita virală A;
  • Pacienții cu patologie cronică hepatică;
  • Homosexualii.

În caz de epidemie, se recomandă vaccinarea precoce a populației. Imunitatea postvaccinală va dura până și peste 10 ani.

Receptivitatea față de hepatita virală A este generală, iar sezonalitatea este de toamnă-iarnă. Grupa de vârstă afectată, diferă după nivelul sanitaţiei. În zonele cu expunere universală coboară la vârsta de sub 10 ani, în timp ce în ţările dezvoltate urcă la 15-29 ani.  Frecvența acestei boli infecțioase depinde și de mediul socioeconomic. Imunitatea specifică după îmbolnăvirea cu hepatita virală A durează toată viața. Anticorpii anti VHA IgM apar precoce în cursul bolii și dispar după 3-4 luni de la debut. Anticorpii anti VHA IgG persistă toată viața.

Când a devenit cunoscută Hepatita Virală A?

Hepatita virală A (HVA) este considerată una dintre cele mai vechi boli infecțioase. Aceasta este cunoscută încă din timpul lui Hippocrate, care a descris simptomele așa numitului „icter epidemic” în De internis affectionibus. Prima izbucnire epidemică de Hepatita virală A a avut loc în anul 1745, în Europa, după care până-n anul 1874, au fost inventariate peste 1000 epidemii, de către Hirsh și Bachman.

Termenul de „hepatită infecțioasă” a fost introdus de către Cockrayne, în anul 1912. Hepatita virală A s-a întâlnit frecvent sub formă de izbucniri epidemice în campaniile militare, motiv pentru care a fost denumită și „icter soldățesc”.  În primul Război Mondial au avut loc epidemii de Hepatită virală A printre ostașii trupelor franceze, britanice, germane și române. Cele două mari epidemii din timpul celui de-al II-lea Război Mondial, a condus la delimitarea a două entități morbide de “hepatită epidemică” și „hepatită serică”.

McCallus a introdus în anul 1947 în literatura medicală, termenii de “Hepatită virală A” și „Hepatită virală B”.

Care este agentul etiologic în Hepatita Virală A?

Hepatita virală A este determinată de către virusul hepatic A, care face parte din familia Picornaviridae. Virusul hepatic A este reprezentantul unic al genului Hepatovirus. Acesta este cunoscut și descris morfologic ca un virus ARN unicuaternar, fără anvelopă (înveliș), sferic, cu simetrie icosaedrică, de talie mică. Virusul are un diametru aproximativ de 27-32 nm. Virusul nu posedă proprietăți oncogenice și nici nu se cronicizează.

Capsida virusului hepatic A are 60 de centromere, care sunt formate din câte patru proteine imunogenetice codificate ca VP1, VP2, VP3 și VP4. Se cunosc un singur serotip viral, un determinant antigenic unic (AgVHA) și 7 genotipuri virale. Acestea sunt importante în prepararea vaccinurilor. Hepatita virală A este determină la om de către genotipurile I, II, III și IV, iar la maimuțe de către genotipurile IV, V și VI. Tulpinile de VHA sunt identice în orice zonă a globului. Virusul hepatic A se cultivă pe celule epiteliale şi de fibroblaşti de primate, iar în culturile celulare nu va produce efecte citopatice.

Virusul hepatic A apare în scaunele persoanelor infectate cu 1-2 săptămâni înainte de debutul clinic al bolii. Acesta se va menține până în primele 10-12 zile după apariția icterului.

Care este rezistența virusului hepatic A?

Virusul hepatic A este rezistent în mediul extern, acid, alcalin, la eter și cloroform. Virusul supraviețuiește la uscăciune, la îngheț și câteva luni la temperatura de 4 oC. Rezistă de la câteva zile, până la un an în alimente și poate fi transmis prin consumul de moluște crude contaminate. Virusul persistă luni de zile (3-10) în apele dulci, cât și-n cele sărate. Virusul hepatic A se menține la temperatura camerei până la câte săptămâni, iar în masele fecale, până la 30 de zile. Din cauza ca virusul hepatic A este un virus ARN, fără anvelopă lipidică, acesta va fi rezistent și la acțiunea solvenților lipidici. Virusul va fi rezistent și la acțiunea detergenților, utilizați la securizarea produselor sangvine.

Virusul hepatic A este sensibil la acțiunea razelor ultraviolete, la temperaturi de peste 60 oC. Virusul este distrus sub acțiunea clorului, etanolului și formalinei.

Virusul heptic A este distrus timp de 1 minut, la autoclavare și timp de 5 minute la fierbere. La temperatura de 80°C se inactivează în 10 minute, iar la temperatura de 60°C în 12 ore. Sub acțiunea clorului de 1-2mg/l, virusul se inactivează după 30 minute, a formalinei (1:4000) acesta se inactivează după 72 de ore, iar a alcoolului etilic de 70% în 5 minute..

Care este sursa de infecție în Hepatita Virală A?

Unica sursă de infecție în HVA este omul bolnav de Hepatita virală A acută , care prezintă:

  • Forma tipică (icterică) de boală;
  • Forma atipică (frustă, anicterică, subclinică, și inaparentă) de boală.

Bolnavii cu forme anicterice de hepatită virală A, sunt considerați sursele cele mai importante de transmitere a infecției (deoarece aceste forme sunt cel mai greu de depistat).

Cum se transmite Hepatita Virală A?

Perioadele de boală în hepatita virală A:

  1. Perioada de incubație este cuprinsă între 15 și 45 zile, în medie 35 zile;
  2. Perioada prodromală (preicterică) durează de la 1 până la 3 săptămâni, în 5% din cazuri perioada poate lipsi;
  3. Perioada icterică – apare în ziua a 3-a – a 5-a a bolii;
  4. Perioada de convalescență – de la 2-3 luni, pînă la 4-6 luni.

Bolnavul este contagios și elimină virusul hepatic A în mediul extern, începând cu ultimele 10-15 zile a perioadei de incubație. Contagiozitatea se prelungește și este maximă pe tot parcursul perioadei prodromale și se termină la a 6-7-a zi (la a 14-a zi în formele grave de boală) după începutul icterului. În perioada de convalescență și după suportarea hepatitei virale A, virusul nu se mai elimină, rezultă că nu există portaj cronic al virusului hepatic A. Astfel rezultă că, convalescentul tardiv și persoana ce a suportat în trecut hepatita virală A nu poate servi ca sursă de infecție.

Hepatita virală A se transmite prin mecanism fecal-oral (95%), similar cu alte infecții intestinale. Nu se exclude mecanismul parenteral de transmitere (la consumatorii de droguri intravenoase, pacienților în urma transfuziilor de sânge și derivate sangvine contaminate). Calea principală de transmitere a infecției este cea hidrică, precedat de căile alimentară și habituală (în familii și instituții de copii), rar – sexuală (spre exemplu la homosexualii cu parteneri multipli).

Calea habituală poate fi realizată prin:

  • contact direct: la îngrijirea bolnavilor, prin contact intim și mâini contaminate (hepatita virală A mai este numită ca boala mâinilor murdare);
  • contact indirect: utilizarea diverselor obiecte, precum jucării, veselă, prosoape.

Care sunt fluidele fiziologice potențial afectate în Hepatita Virală A?

Fluidele fizologice potențial afectate:

  • —  Materiile fecale 1g=108 și mai mulți virioni (perioada de incubație, prodromă, primele zile ale icterului);
  • —  Secrete nazo-faringiene;
  • —  Secrete vaginale.

Care factori de transmitere favorizează infectarea cu Hepatita Virală A?

Factorii de transmitere:

  • Apa potabilă (din fântâni, apeducte centralizate, rezervoare de apă) – contaminată în urma scurgerii de ape reziduale;
  • Apa din bazine acvatice deschise și închise  – contaminate în urma ploilor torențiale, care spală solul și closetele;
  • Mâinele murdare;
  • Produsele alimentare (în special legumele, fructele, zarzavaturile, produsele lactate) contaminate prin intermediul mâinilor murdare, al muștelor, sau provenite din soluri unde au fost utilizate îngrășămintele „naturale” sau apă contaminată;
  • Utilaj de uz casnic;
  • Muștele sinantrope;
  • Biotice marine, precum stridiile, midiile, scoicile, creveții, etc.

Factori favorizanți:

  • starea sanitaro-igienică defavorabilă a teritoriului și a bazinelor de apă; asigurarea nesatisfăcătoare a populației cu apă potabilă de calitate;
  • nerespectarea regulilor sanitaro-igienice în obiectivele de alimentație publică și de comerț cu produse alimentare;
  • nerespectare regimului sanitaro-igienic în colectivele de copii (creșe, grădinițe, școli);
  • aglomerația;
  • calamitățile naturale, precum inundațiile, cutremurele de pământ, etc.;
  • crizele economice grave, etc.

Care este patogenia in Hepatita Virală A?

Virusul hepatic A pătrunde în organismul uman pe cale digestivă, unde se multiplică în orofaringe și țesutul amigdalian. După aceasta, particulele virale vor fi absorbite de mucoasa gastrointestinală și prin sânge vor invada în special ficatul, deoarece celulele hepatice prezintă receptori specifici de replicare. În ficat, replicarea intracelulară a virusului marchează leziuni directe ale hepatocitelor (degenerescență, necroză), printr-un efect citopatic direct și prin infitrația inflamatorie a stromei hepatice.

În urma lezării hepatocitelor, vor scădea în sânge substanțele sintetizate de ficat:

  • Albumină,
  • Factori de coagulare.

Astfel se va reduce funcția de dezintoxicare a ficatului. În urma citolizei hepatice, se vor majora unele enzime în sânge: ALT, AST, aldolaza etc.

Virusul hepatic A este eliberat din hepatocite în sinusoide şi canalicule biliare, de unde va trece în intestin şi va fi excretat în fecale.

Care este simptomatologia în Hepatita Virală A?

Perioada preicterică a hepatitei virale A:

  • Debutul hepatitei virale A este acut, cu febră 38-39 oC 9 în 50-80% din cazuri);
  • Bolnavul prezintă manifestări neuropsihice: cefalee, astenie, amețeli, insomnie, irascibilitate;
  • Bolnavul manifestă sindromul dispeptic în 60 – 80% cazuri: dureri epigastrice și în hipocondrul drept, prin destinderea capsulei ficatului, greață, vomă, inapetență, modificări ale sensibilității olfactive, meteorism, balonări, constipații (rareori diaree);
  • În 2-4% din cazuri, bolnavii pot manifesta sindromul gripal, cu alterarea stării generale, febră, manifestări respiratorii, coriză și hiperemie faringiană;
  • La examenul obiectiv: hepatomegalie dureroasă, rar – splenomegalie;
  • La examenul de laborator: mărirea testelor de citoliză hepatică (ALT, AST, F-1-FA, glutamatdehidrogenaza), apare bilirubina conjugată;
  • Testul la timol este mărit în primele zile de boală.
  • Cu 1-2 zile înainte de apariția icterului, urina va deveni de o culoare brună, iar materiile fecale – cenușii.

Perioada icterică (de stare) a hepatitei virale A:

  • Apare icterul (colorarea treptată în galben a sclerelor, mucoaselor, tegumentelor;
  • Se normalizează temperatura, se ameliorează starea generală, apare pofta de mâncare;
  • Se mențin dureri epigastrice și în hipocondrul drept;
  • La examenul obiectiv: hepatomegalie dureroasă.
  • Datorită afectării altor organe, bolnavul poate prezenta: pancreatită edematoasă catarală, gastroduodenită acută, distonia veziculei biliare, spasme ale sfincterului Oddi, simptome psihice – apatie, astenie, irascibilitate.

Perioada de declin a hepatitei virale A:

  • Icterul cedează treptat;
  • Se retrage hepatomegalia;
  • Apare pofta de mâncare;
  • Dispare astenia;
  • Se normalizează culoarea urinei și a fecalelor.

Perioada de convalescență a hepatitei virale A:

  • Dispariția icterului;
  • Revenirea ficatului la dimensiuni normale (dispare hepatomegalia);
  • Normalizarea biochimică.

Care sunt criteriile de gravitate în Hepatita Virală A?

Criterii clinice:

  • Intensitatea intoxicației generale: tulburări neurovegetative și neuropsihice;
  • Intensitatea manifestărilor digestive: inapetență, vome repetate, grețuri;
  • Prezența manifestărilor hemoragice;
  • Intensitatea și progresarea rapidă a icterului;
  • Prezența și nivelul hepatomegaliei, sensibilitatea la palpare.

Criterii paraclinice:

  • Nivelul de creștere al bilirubinei, raportul fracțiilor bilirubinei în dinamică;
  • Nivelul de scădere a fibrinogenului, a indicelui protrombinic, nivelul β-lipoproteidelor și testul cu sublimat.

Cum se poate diagnostica Hepatita Virală A?

Diagnosticul pozitiv în Hepatita virală A:

  • pe baza anchetei epidemiologice (contact cu, cazuri similare în ultimele 50 zile de îmbolnăvire, existența focarului epidemic familial sau colectiv, vârsta tânără a bolnavului, nerespectarea normelor de igienă și sanitaro-antiepidemice);
    pe baza tabloului clinic (simptomatologiei), a anamnezei bolnavului și a bolii (vârsta tânără a bolnavului) și a evoluției benigne a bolii;
    pe baza datelor paraclinice.

Ce include diagnosticul de laborator al Hepatitei Virale A?

Diagnosticul de laborator include:

  • Analiza generală a sângelui: leucopenie moderată, cu limfocitoză ușoară și monocitoză relativă. VSH este în normă sau scăzut.
  • Teste de laborator funcționale hepatice:

–  Sindromul de citoliză este constant, cu creșterea marcată (de 10-20 ori) a nivelurilor transaminazelor (ALT ia valori de 11-13 mmol/h/l, iar AST ia valori de 4-6 mmol/h/l), vor fi crescuți și alți indici de laborator, precum aldolazele, urocaninaza, SDH, Izoenzimele, LDH etc.;

– Sindromul citolitic indirect biliar arată creșterea bilirubinei totale, cu predominanța fracției conjugate, a gamaglobulinei. Vor scade moderat albumina, protrombina, colesterolul total și liber, colesterolul esterificat;

– Sindromul colestatic biliar arată creșterea fosfatazei alcaline, care prezintă un nivel mediu sau crescut. Sunt crescuți și indicii de laborator: acizii biliari, 5-nucleotidaza, β-lipoproteidele, colesterolul total, urobilinații în urină, γ-glutamintranspeptidaza;

– Sindromul de inflamație mezenchimală arată creșterea valorilor probei cu timol, scăderea valorilor probei cu sublimat, creșterea moderată a L2-globulinei și γ-globulinei;

  • Niveluri înalte de IgM serice.

Ce include diagnosticul de laborator specific al Hepatitei Virale A?

Diagnostic de laborator specific include:

  • metoda imunoenzimatică (ELISA): detectarea anti-VHA IgM, marker al procesului acut, care apare odată cu primele semne clinice de boală și se menține până la 3-4, maximum 6 luni de la debutul bolii. Ridicarea titrului de 4 ori în 2 probe de sânge în dinamică, pune diagnosticul de hepatită virală acută A;
  • metoda imunoenzimatică (ELISA): detectarea anti-VHA IgG la debut, și ating titrul maxim dupa 6-12 luni. Anti-VHA IgG persistă toată viaţa şi asigură protecţia faţă de reinfecţie. El este markerul suportării infecției cu virusul hepatic A. Investigațiile la anti – HAV IgG pot fi utilizate și în cazul necesității vaccinării persoanelor de peste 40 de ani;
  • testele RIA, imunoenzimatice şi electronomicroscopie imună: asigură detectarea virusului sau antigenului (AgHA) viral în materiile fecale; începând cu 1-2 săptămâni anterior dezvoltării simptomelor de boală;
  • testele de imunofluorescenţă, coloraţia cu imunoperoxidază şi microscopie electronică: asigură detectarea AgHA şi VHA în citoplasma celulelor hepatice.

Care este evoluția bolii în infecția cu Hepatita Virală A?

Evoluția HVA poate fi acută și trenantă. Boala poate avea un carcater ciclic, în unele cazuri cu acutizări și recidive. Pot apărea complicații și maladii intercurente.

Gravitatea bolii crește cu vârsta. Formele fulminante se întâlnesc îndeosebi la copii.

Complicații hepatobiliare în urma infecției cu HVA:

Alte complicații posibile: pancreatită, rar- agranulocitoză, trombocitopenie, miocardită.

Cum se poate trata bolnavul cu Hepatita Virală A?

Vindecarea naturală a bolnavului cu hepatită virală A se obține cu cele mai simple mijloace terapeutice. Se recomandă izolarea la locul de trai sau prin spitalizarea bolnavului de HVA.

În formele ușoare de boală, tratamentul va consta din regim la pat în perioada acută a bolii și dietoterapie (dieta nr.5). Se recomandă o dietă rațională și echilibrată. Aceasta trebuie să conțină toți factorii nutritiivi:

  • Proteine, de preferință animaliere, bogate în aminoacizi;
  • Glucide (din pîine albă uscată, orez, miere de albini, fructe, legume și zarzavaturi proaspete);
  • Lipide (din uleiuri vegetale, unt);
  • Vitamine.

Se interzice consumul alcoolului și de alimente greu digestibile, precum sosuri, maioneză, carne de porc, de rață, de oaie și de gâscă. Nu se permite consumul de carne afumată sau conservată, de ouă prăjite, cartofi prăjiți, de ciocolată, cozonac, castraveți, boboase, ceapă, usturoi, măsline etc.

În formele moderate de boală, tratamentul va consta la fel din regim la pat în perioada acută a bolii și regim dietetic. Unora dintre bolnavi, li se va administra terapie de detoxicare, prin perfuzii intravenoase cu soluții de glucoză, etc; se va administra riboxina în pastile.

Tratamentul formelor severe de boală, cu insuficiență hepatică, a formelor colestatice, cu icter prelungit (toate se întâlnesc foarte rar), va fi asemănător cu tratamentul hepatitelor acute virale B.

Cum putem preveni Infecția cu Hepatita Virală A?

Măsuri profilactice Generale:

–         Supravegherea epidemiologică populațională;

–         Asigurarea cu apă potabilă de calitate, produse alimentare sigure din punct de vedere epidemiologic;

–         Salubrizarea teritoriilor;

–         Crearea condițiilor pentru respectarea cerințelor și regulilor privind producerea, transportul, păstrarea, prelucrarea și comercializarea produselor alimentare;

–         Asigurarea continuă a respectării normelor și regulilor sanitaro-tehnice și igienice în unitățile de alimentație publică și de comerț a produselor alimentare, în instituțiile preșcolare și preuniversitare, etc.

–         Protecția turiștilor pentru zonele cu endemicitate înaltă cu hepatită virală A;

–         Respectarea igienei personale și educația igienică continuă a populației.

Care sunt măsurile profilactice specifice în prevenirea infecției cu Hepatita Virală A?

Măsurile profilactice specifice sunt realizate prin vaccinare!

Imunizarea activă asigură protecția persoanelor de infectare și reducerea incidenței bolii.

Sunt cunoscute peste 4 vaccinuri inactivate, precum Havrix, Vaqta, Avaxim, Epaxal, etc. inofensive pentru toate categoriile de vârsă a persoanelor.  Ig poate reduce incidența până la 95% și este eficace la etapa preepidemică a hepatitei virale A. Profilaxie post expunere (timp de 2 săptămâni după expunere) poate preveni sau reduce severitatea infecției.

Vaccinurile sunt inofensive și înalt imunogenice. Acestea asigură o protecție de lungă durată (peste 10 ani), dar se recomandă o doză booster de vaccin după 10 ani de vaccinare. Pot fi administrate simultan cu alte vaccinuri (anti – difterie, poliomielită, tetanos, hepatita B, etc.), însă poate atenua eficacitatea vaccinării cu ROR. Vaccinurile antihepatita verală A, nu sunt contraindicate persoanelor HIV-1 pozitive.

Care sunt măsurile antiepidemice în prevenirea infecției cu Hepatita Virală A?

Măsurile antiepidemice includ:

  • Depistarea activă a cazurilor de boală, inclusiv a celor atipice;
  • Spitalizarea în spitale sau secții de boli infecțioase, după indicații clinice și epidemiologice a bolnavilor cu HVA (obligatorie în România);
  • Izolarea și tratarea bolnavilor cu forme ușoare de HVA la domiciliu, dacă pot fi respectate condițiile antiepidemice în focar;
  • Anchetarea epidemiologică a focarului;
  • Educația pentru sănătate pentru contacți în profilaxia transmiterii HVA;
  • Supravegherea medicală (epidemiologică, clinică și de laborator) a contacților timp de 35-40 zile. Se face termometria, inspecția stării mucoaselor, a sclerei și a pielii contacților o dată în 10 zile. Se investigează la indicii de laborator: ALAT, markerii specifici HVA – Anti-HAV IgM;
  • Supravegherea medicală a convalescenților minimum 6 luni;
  • În instituțiile de copii în care au fost depistate cazuri de HVA, se interzice timp de 35 zile din momentul izolării ultimului copil bolnav, transferul copiilor care au au fost în contact cu acesta, în alte grupe, clase sau instituții.
  • În focar se efectuează dezinfecția curentă și terminală, prin utilizarea dezinfectantelor în conformitate cu instrucțiunile metodice reglamentate pentru această boală.
  • Profilaxia de urgență în rândul contacților se efectuează la indicația medicului epidemiolog, cu imunoglobuline sau vaccin.

Adauga comentariu

Apasa aici pentru a adauga comentariu