Hemangioamele- diagnostic și tratament

1) Generalități

Hemangioamele reprezintă tumori benigne care rezultă din proliferarea (înmulțirea) celulelor endoteliale (care alcătuiesc vasul de sânge). Ele apar încă din primele zile de viață a nou-născutului și regresează frecvent până la vârsta de 10 ani. O treime din hemangioamele apărute sunt vizibile chiar din primele ore de la dezvoltare, iar restul peste câteva săptămâni. Hemangioamele sunt cele mai frecvente tumori benigne la copii. Localizarea lor este pe tegumente, cât și la nivelul organelor interne. Acestea apar mai des la fete, în raport de 3:1.

În mod normal, hemangioamele nu au vreo importanță patologică, dar ocazional, când se complică cu necroze, ulcerații sau hemoragii, pun în pericol viața pacientului. Dacă pacientul prezintă hemangioame cutanate, există posibilitatea de a avea și malformații congenitale (la nivel cardiac, vascular sau nervos), deci copilul trebuie investigat mai amănunțit.

Aceste celule se organizează sub formă de vase, care se umplu rapid cu sange. În funcție de localizare, aspectul lor este diferit. La suprafața tegumentelor seamănă cu niște zmeure, iar dacă apar sub piele au culoare violacee.

Hemangioamele care apar pe ficat pot crește mult in dimensiuni, deci ajung chiar să „fure” din sângele pacientului. Astfel nu mai rămâne suficient pentru asigurarea necesarului celorlalte organe vitale.

2) De ce apar hemangioamele?

Cauza exactă de apariție a acestor tumori benigne nu este cunoscută deocamdată. Însă se studiază modul de dezvoltare și se pare ca unii hormoni (precum  estrogenul) stimulează această proliferare necontrolată. Acest stimul hormonal poate apărea în urma unor privări de oxigen a țesutului.

Aproximativ 4 hemangioame din 5 apar la nivelul feței și gâtului, iar ficatul este organul intern cel mai des afectat. Nu există o cauză genetică în dezvoltarea lor, apărând spontan.

3) Simptomatologie și semne

Cum am menționat anterior, dispoziția hemangioamelor este în principal la nivel tegumentar, în mod special pe față și gât. Nu se manifestă prin durere și nu influențează funcțiile regiunii unde se dezvoltă, dar poate deranja pacientul prin aspect. Dimensiunea hemangiomului se modifică în timp. Dacă la naștere apare ca un punct roșu, poate ajunge chiar la un diametru de 7-8 cm, având aspect spongios. Pe lângă dimensiuni, se modifică și forma și consistența tumorii. Cele mai multe rămân bine delimitate, fiind solitare și focale.

După ceva timp, hemangiomul nu mai crește, staționând la aceeași dimensiune, apoi intră într-un proces de rezoluție. Aproximativ 50% din tumori dispar până în vârsta de 5 ani, iar la 10 ani acest procent urcă până la 90%. Totuși, după dispariția hemangioamelor pot rămâne niște pete colorate la nivel tegumentar, chiar dacă există cazuri în care nici măcar hiperpigmentarea nu este vizibilă.

Localizările cele mai frecvente ale hemangioamelor sunt:

  • cap și gât (60%);
  • trunchi (25%);
  • membre superioare și inferioare (15%);
  • zone extrategumentare: ficat, tub digestiv, laringe, sistem nervos central, pancreas, timus, splina.

4) Investigații paraclinice

Diagnosticul pozitiv de hemangioame se pune în urma efectuării unui examen fizic detaliat. Se descrie forma, consistența și delimitarea tumorii. Este important și dacă această leziune invadează alte țesuturi din jur. Imagistica este necesară doar pentru stabilirea diagnosticului diferențial cu alte afecțiuni, mai severe. Aceste patologii sunt angiosarcomul (versiunea malignă a hemangiomului), miofibromatoza infantilă, teratomul, malformațiile arterio-venoase, hemangiomatoza difuză neonatală și rabdomiosarcomul.

Studiile mai recente sugerează investigarea pacienților pentru stabilirea riscului de evoluție și de proliferare a hemangiomului. În acest scop, se dozează nivelul factorilor de creștere endoteliali (EGF) și a factorilor de creștere fibroblastici (FGF) din organism. Pentru aceste determinări se recoltează sânge și urină, care se trimit la analizat în laboratoare speciale.

În cazul asocierii hemangioamelor cu alte malformații congenitale, este utilă folosirea unor investigații imagistice. Computer-tomografia (CT) și rezonanța magnetică nucleară (RMN), cu sau fără substanță de contrast, pot arăta cât de extinse sunt hemangioamele cutanate sau dacă apar și pe alte organe. De asemenea, se pot vizualiza și alte tumori asociate.

Ultrasonografia (ecografia) este utilă pentru diferențierea hemagioamelor de alte modificări, cum ar fi chisturile sau ganglionii limfatici. Aceasta arată circulația sangvină prin modulul Doppler.

5) Tratamentul

Din cauza faptului că sunt benigne și au o evoluție favorabilă, hemangioamele necomplicate nu au indicație de tratament chirurgical. Totuși, trebuiesc evaluate la intervale de timp pentru a nu se tranforma în tumori maligne. Dacă totul decurge cum trebuie, tumora dispare de la sine. În cazul unei evoluții nefavorabile, se poate interveni chirurgical pentru înlăturarea vaselor formate. Pentru această procedură se folosește laserul. Alte indicații pentru intervenția chirurgicală cu laser este excizia hemangioamelor proliferative (care cresc mult in dimensiuni) și a vaselor restante după regresia naturală a tumorii.

Nu este rară excizia chirugicala a hemangiomului, mai ales la pacienții care rămân cu sechele în urma vindecarii. Hemangioamele cavernoase se caracterizează prin vase mari de sange. Daca ele sunt localizate la nivelul pleoapei, afectând vederea, sunt tratate prin injecții cu corticosteroizi sau chirurgie laser. Injecțiile reduc dimensiunile tumorii, astfel recăpătându-se simțul văzului.

Cel mai modern tratament al acestui tip de tumoră cu risc de complicații constă în chirurgia laser cu lumină galbenă. Aceasta nu afectează tegumentul, ci doar vasele care alcătuiesc hemangiomul. Pentru eficiență maximă, se combină cele 2 proceduri.

6) Prognosticul bolii

Supraviețuirea la acești pacienti este foarte mare. Pana in 5 ani dispar tumorile in jumătate din cazuri, acest procent ajungând până la 90% la vârsta de 10 ani. Există totuși un risc crescut de sechele postinvoluție la nivelul urechilor, ochilor și buzelor.

7) Complicatii

Lista de complicații asociate acestei patologii este urmatoarea:

  • hemoragii cu risc vital;
  • dificultați de respirație sau de alimentare în localizările la nivelul gâtului;
  • obstrucția traheei sau a bronhiilor cu infecții secundare;
  • modificări la nivelul pielii;
  • tulburări vizuale;
  • ulcerații;
  • tulburări emoționale și psihice dacă hemangiomul este voluminos și influențează estetica pacientului.

Din cauza acestor complicații este importantă monitorizarea și evaluarea periodică a tumorii. În prezența oricăror modificări este recomandată prezentarea urgentă la medic.

Adauga comentariu

Apasa aici pentru a adauga comentariu

Suntem pe social media

Like us!