Guta

Aspecte generale

Guta  reprezintă o formă de artrită ce provoacă dureri intense la nivelul articulaţiilor. Această afecţiune se întâlneşte mai frecvent la bărbaţi, în special cei trecuţi de 40 de ani. La femei, guta apare, în cele mai multe cazuri, în perioada de postmenopauză şi poate fi cauzată, atât de factori de risc , cât şi de o moştenire genetică.

Din cauza inflamaţiei care apare, simptomatologia în gută poate crea un real disconfort pacientului, evoluţia unei astfel de boli lăsată netratată, putând duce la distrugerea articulaţiilor şi rinichilor. Tipic, boala afectează una, maxim două articulaţii. Toate aceste forme de manifestare ce apar în gută se datorează unui exces de acid uric depus în ţesuturile organismului.

Manifestările gutei

Locul preferat al instalării gutei este articulaţia halucelui (degetul mare de la picior). Şi alte articulaţii pot fi afectate: cea a cotului, mâinii, genuchiului, gleznei şi articulaţiile degetelor de la picior. Simptomele artritei gutoase sunt reprezentate de durere intensă locală, apărută mai ales în timpul nopţii şi asocierea sa cu înrosirea şi tumefiactia (umflarea) articulaţiilor.

Pe lângă afectarea acestora, în cazurile grave, guta afectează şi  rinichii, putând apărea insuficienţa renală. Mai mult decât atât, asociată cu alte comorbidităţi, cum sunt, diabetul şi hipertensiunea arterială, guta poate mări riscul de accident vascular cerebral şi infarct miocardic. Dezvoltarea acestei forme de artrită este foarte rapidă, de ordinul orelor, aproximativ 12-24 de ore. Uneori, pacienţii pot acuza febra, greaţă şi pierderea poftei de mâncare.

Cauzele apariţiei gutei

În mod normal, acidul uric este rezultatul catabolizarii purinelor aflate la nivelul ţesuturilor organismului sau provenite din alimentaţie. Acesta este apoi filtrat de rinichi şi excretat prin urină. În cazul în care limita de solubilitate a uricemiei (nivelul crescut de acid uric în sânge) este depăşită, adică apare un dezechilibru al acidului uric în organism, se formează cristale de acid uric la nivelul articulaţiilor. Ulterior vor fi evidente şi manifestările specifice. Guta se datorează, fie sintezei crescute de acid uric în organism, fie excreţiei deficitare la nivelul rinichiului. Totuşi, nu toţi pacientii care au hiperuricemie dezvoltă neapărat gută. O serie de cauze sunt răspunzătoare de apariţia bolii:

  • Consumul excesiv de alcool
  • Supraponderabilitate, obezitate
  • Leziuni la nivelul articulaţiilor
  • Afecţiuni vechi ale rinichilor
  • Medicamente: anumite diuretice
  • Alimentaţie bogată în purine: fructe de mare, carne roşie, carne de peşte (sardine, hering) produse cu conţinut de drojdie (pâine, bere).
  • Bătuturi non-alcoolice, bogate în fructoza
  • Predispoziţie genetică

Există şi cauze neclare de apariţie a gutei!

Stadiile de evoluţie ale manifestărilor în guta

Există 4 stadii  în artrita gutoasă descrise astfel:

  1. Primul stadiu este caracterizat doar de prezenţa nivelului crescut de acid uric în sânge. În această etapă guta este asimptomatică şi nu necesită tratament.
  2. Atacul de gută, stadiu în care pacienţii acuză tot tabloul manifestărilor specific gutei. Este recomandată tratarea imediată pentru evitarea eventualelor leziuni permanente ale articulaţiilor. Simptomele sunt datorate apariţiei de cristale de acid uric ce se acumulează în regiunea articulară şi pot dura zile şi chiar săptămâni.
  3. Al treilea stadiu descrie acele intervale de timp în care guta este dormantă, adică nu se manifestă clinic, dar  în care pot fi detactabile hiperuricemia şi cristale depuse articular. Se poate aprecia, deci, că atacul de gută poate apărea oricând, de aceea este bine ca după un astfel de episod, pacientul să respecte, în continuare, metodele de prevenţie ale acestei boli.
  4. Ultimul stadiu caracterizeaza cazurile cu evoluţie a bolii de peste 10 ani şi se întâlneşte mai ales în guta netratată. Apar noduli la nivelul articulaţiilor afectate, formaţiuni denumite tofi gutoşi întâlniţi frecvent la mâini, coate şi degetele de la picior.

Efectuarea diagnosticului

Este foarte importantă efectuarea unui examen clinic al pacientului prin care doctorul va evalua zona afectată şi va pune întrebări cu privire la natura şi durata simptomatologiei. Guta este o boală greu de diagnosticat, întrucât modul de manifestare al acesteia poate mima alte afecţiuni, cum ar fi:  infecţia unei articulaţii. Se face o analiză a sângelui pentru evidenţierea unui eventual nivel crescut de acid uric, deşi, într-un atac de gută, acesta poate fi normal ca urmare a depunerii lui la nivel articular.

Diagnosticul definitiv se pune în urma examinării unei mici cantităţi de lichid articular colectat cu ajutorul unui ac inserat la nivelul articulaţiei în cauză, după efectuarea unei anestezii locale. Dacă sunt depistate depunerile de acid uric, atinci diagnosticul este confirmat. Imagistic, gradul afectării articulaţiei poate fi evaluat cu ajutorul unei radiografii.

Modalităţi de tratament

Scopul tratamentului în gută este de a:

  1. Trata episodul de atac de gută
  2. Preveni viitoare atacuri de gută
  3. Reduce riscurile complcaţiilor

Episoadele acute de gută au următoarele opţiuni de tratament:

  • Antialgice – se uitilizează antiinflamatoarele non-steroidiene (AINS). Paracetamolul este un exemplu în acest sens, acesta în combinaţie cu alte medicamente poate reduce durerea, atât ca durata, cât şi ca intensitate. Aspirina nu se recomandă, întrucât poate influenţa excreţia de acid uric din organism. Alte medicamente recomandate sunt: ibuprofen, naproxen, indometacin, celecoxib.
  • Corticosterizi – prednison se poate administra atât sistemic (sub formă de tablete), cât şi injectabil( la nivelul articulaţiei afectate) pentru a reduce durerea şi inflamaţia articulară.
  • Colchicina – administrarea acestui medicament este eficientă mai ales la debutul unui atac de gută, colchicina blocând producerea de acid uric. Medicamentul reduce durerea rapid, dar efectele adverse sunt greu de suportat: diaree, greaţă, vărsături.

Pentru prevenirea atacurilor de gută şi reducerea riscurilor complicaţiilor se administrează, în principiu, alopurinol. Totuşi, datorită reacţiilor adverse, nu este suportat întotdeauna, astfel se mai pot prescrie şi febuxostat (acţionează ca blocant al producerii de acid uric), probenecid, benzbromaron (acestea două cresc excreţia acidului uric). Atât administrarea, cât şi întreruperea lor se face doar cu aviz medical. Nerespectarea acestor acţiuni pot produce atacuri de gută. Controlul alimentaţiei este esenţial în gută, astfel, se recomandă evitarea produselor bogate în purine şi cât mai mult consum de apă.

Adauga comentariu

Apasa aici pentru a adauga comentariu

Suntem pe social media

Like us!