Gripa – simptomatologie, diagnostic, tratament

Gripa este o boală care afectează căile respiratorii, având impact asupra stării generale de sănătate a organismului. Gripa apare în urma pătrunderii în organism a unuia dintre virusurile gripale: A, B sau C. Principala diferenţă între cele trei tipuri de virusuri constă în virulenţa acestora. Virulenţa reprezintă capacitatea virusului de a genera boala, în cazul de faţă, gripa.

Virusul gripal de tip A este cel mai virulent şi cel mai răspândit la om, el afectând atat mamiferele, cât şi păsările. Prezintă o variabilitate genetică crescută, putând suferi mutaţii genetice de două tipuri: minore şi majore. Mutaţiile genetice minore sunt responsabile de apariţia epidemiilor de gripă, în timp ce cele majore determină apariţia pandemiilor (epidemie care cuprinde un teritoriu mult mai mare).

Virusul gripal de tip B se găseşte doar la om şi are o virulenţă scăzută, prezentând o variabilitate genetică redusă. Acesta afectează în principal persoanele cu imunitate scăzută, cum sunt copiii şi vârstnicii, şi determină o simptomatologie redusă cu evoluţie favorabilă.

Virusul gripal de tip C este asemănător tipului B, determinând forme uşoare de gripă sau chiar asimptomatice.

Epidemiologie

Epidemia de gripă are caracter periodic şi sezonier. La intervale de 2-3 ani apar epidemii cu virus gripal A, la 4-6 ani cu virus gripal B. Prevalenţa infecţiei virale atinge maximul în lunile de iarnă, din februarie până în martie. Caracterul sezonier al epidemiilor de gripă este unul controversat, iar încercarea de a explica apariţia lor preponderent în anotimpul rece a dat naştere mai multor teorii:

1. Cercetătorii au descoperit că vitamina D oferă protecţie împotriva infecţiilor căilor respiratorii prin creşterea nivelului de peptide antimicrobiene în ţesutul pulmonar. Vitamina D nu poate fi sintetizată în organism, aportul fiind exclusiv exogen, prin expunerea pielii la radiaţiile solare. În anotimpul rece, expunerea la soare este mult redusă, ceea ce se traduce printr-o deficinţă de vitamină D.

2. În sezonul rece, aportul de fructe şi legume bogate în vitamine este redus. Din această cauză, sistemul imunitar este slăbit, lucru care poate creşte susceptibilitatea la infecţii.

3. Oamenii petrec mai mult timp în case şi spaţii închise pe timpul iernii, aflându-se în contact direct timp îndelungat, ceea ce facilitează transmiterea bolii de la un individ la altul.

4. Temperaturile scăzute creează un aer mai uscat care deshidratează particulele de mucus infectate. Particulele uscate sunt mai uşoare şi pot rămâne în atmosferă mai mult timp, mărind perioada de expunere a individului la infecţie.

5. Temperatura scazută a suprafeţelor permite supravieţuriea mai îndelungată a virusului.

6. Transmiterea aerosolilor este crescută în mediile reci (la mai puţin de 5°C) şi cu umiditate scăzută.

Căi de transmitere

Gripa se caracterizează printr-o contagiozitate crescută, răspândindu-se foarte uşor de la un individ la altul sau de la animale la indivizi.

Există două tipuri de căi de transmitere a gripei: directă şi indirectă. În mod direct, gripa se transmite de la omul bolnav la cel sănătos pe cale aeriană, atunci când cel din urmă inhalează particule infectate (picăturile lui Pflũge), generate prin tuse, strănut sau vorbire. În mod indirect, o persoană se poate infecta cu virus gripal prin contactul cu mâinile (nedezinfectate) ale bolnavului sau cu suprafeţe recent contaminate – veselă, prosoape, etc.

Receptivitatea la infecţie este generală, intr-o epidemie pot fi afectate persoane de toate vârstele. Infecţia se răspandeşte rapid, mai ales în colectivităţi restrânse (la locul de muncă, scoală, etc.).

Simptomatologia gripei

Gripa poate evolua asimptomatic, atunci când persoana infectată cu virus gripal nu prezintă manifestările tipice bolii, dar în cele mai multe cazuri evoluţia este una simptomatică. Perioada de incubaţie (perioada de timp dintre momentul infectării până la apariţia primelor simptome) este de 1-3 zile. Simptomatologia are debut brusc şi intens. Primele simptome care apar în gripă sunt febra, frisoanele şi tusea. Febra este de 39-40°C şi poate dura până la 3-5 zile. Tusea este seacă, obositoare şi în cazurile severe poate dura până la 2 luni după dispariţia celorlalte manifestări.

Tabloul clinic al gripei

  • febră şi frisoane;
  • tuse;
  • dureri musculare şi articulare;
  • dureri de cap, mai ales în zona frontală şi suborbital;
  • dureri ale globilor oculari, la mişcare şi apăsare, însoţite de lăcrimare;
  • greaţă şi vărsături;
  • catar nazal (secreţie abundentă) însoţit de senzaţia de nas înfundat. Acesta apare în aproximativ 80% din cazuri, iar în eventualitatea extinderii infecţiei către sinusurile paranazale, va fi vorba despre o sinuzita;
  • oboseală;
  • inapetenţă (lipsa poftei de mâncare);
  • congestionarea faringelui (“roşu în gât”);
  • frecvent, la copii, gripa se asociază cu diaree, aceasta fiind mai rară la adulţi.

Complicaţii

Formele severe de gripă pot evolua cu complicaţii la nivelul diferitelor organe, în funcţie de zonele în care se extinde infecţia:

– extinderea virusului spre plămân se asociază iniţial cu bronşită acută, care netratată poate evolua către pneumonie. Pneumoniile gripale pot fi primare sau secundare (prin suprainfectare bacteriană) şi au un prognostic nefavorabil mai ales la copiii cu boli cronice asociate;

– agentul patogen se poate extinde către timpan, conducând la infecţia acestuia în primele zile de boală;

– miocardita apare în urma infectării sistemului cardiovascular, iar în cazul celui nervos, complicaţiile sunt reprezentate de encefalită sau meningită;

– receptivitatea organismul pentru infecţiile bacteriene este crescută în perioada de covalescenţă a bolii, fapt care poate determina apariţia unor infecţii bacteriene secundare (pneumonie bacteriană).

Există anumite grupuri de persoane care sunt mai susceptibile la complicaţii şi la care boala are un caracter mai sever, aceste grupuri se numesc grupuri la risc. Din ele fac parte:

  •  vârstnicii (peste 65 de ani);
  •  copiii;
  •  femeile gravide;
  •  persoane cu afecţiuni cronice de tipul: diabet, boli cardiovasculare ischemice, boli pulmonare obstructiv cronice, cancer pulmonar, obezitate, astm bronşic, ciroză hepatică, valvulopatii.

În cazul infecţiei cu virus gripal al copiilor sub doi ani, datorită riscului crescut la complicaţii al acestora, se indica spitalizarea. Îmbolnăvirile repetate (mai mult de 7 episoade pe an) sau foarte severe, în cazul copiilor, pot semnala existenţa unui defect imunologic ereditar. În cazurile cu simptomatologie redusă şi fără complicaţii, boala se vindecă spontan în 7-8 zile.

Diagnostic

Diagnosticul gripei de face în principal pe baza tabloului clinic prezentat mai sus, în cazurile în care boala apare în perioadele de epidemie.

Anamneza oferă informaţii privind momentul de debut al bolii, durata, prezenţa şi gravitatea simptomelor, lucru care poate face diferenţierea intre gripă şi răceala comună.

Examenul clinic al pacientului se face urmărind mai multe aspecte:

– prin examinare vizuală sau inspecţie se poate observa inflamaţia mucoasei nazale şi oro-faringiene, congestia (roşeaţa) feţei şi lăcrimarea abundentă.

– percuţia frunţii şi a pomeţilor poate fi sugestivă pentru sinuzită, atunci când provoaca durere.

– auscultaţia sau ascultarea cu stetoscopul la nivel pulmonar, urmăreşte modificările respiratorii şi sunetele care apar în momentul tusei, modificări care pot sugera instalarea unei pneumonii.

Pentru a confirma cazurile de gripă care apar în afara perioadei de epidemie sunt necesare examene virusologice şi serologice.

Formele severe de gripă necesită explorări paraclinice pentru a stabili amploarea şi extinderea tulburărilor:

  •  la radiografia pulmonară se poate observa prezenţa edemului pulmonar acut.
  •  examinarea biochimică a sângelui poate evidenţia o creştere a creatininei şi a ureei.
  •  electrocardiograma deceleaza modificări specifice miocarditei sau pericarditei.
  •  puncţia lombară şi examinarea lichidului cefalo-rahidian este utilă în cazurile în care există suspiciunea unei complicaţii neurologice.

Tratament

Tratamentul gripei se face prin control igienodietetic şi tratarea simptomelor.

Tratamentul igienodietetic presupune:

  • odihnă la pat pe toată perioada febrilă, în camere bine aerisite.
  • consumul crescut de lichide calde, nu fierbinţi!
  • evitarea consumului de alcool şi tutun.
  • evitarea zonelor aglomerate pentru a reduce riscul suprainfectării bacteriene.
  • consum crescut de fructe şi legume bogate în vitamina C (ardei roşu, citrice).
  • gargarisme cu ceai de muşeţel pentru igiena cavităţii bucale.

Tratamentul simptomatic:

  • antipiretice pentru reducerea febrei şi antialgice pentru ameliorarea durerilor: paracetamol, algocalmin, aspirină (contraindicată la copii din cauza riscului de apariţie a sindromului Reye).
  • antitusive când tusea este uscată: codeină, derivati de oxeladină – paxeladine.
  • expectorante când tusea este productivă sau există suprainfecţie bacteriană: acetilcisteină, bromhexină.
  • instalaţii nazale pentru dezobstrucţie: nafazolină (Rinofug), simpatomimetice asociate cu corticoizi (Bixtonim). Tratamentul cu instalaţii nazale trebuie sa dureze maxim 5 zile deoarece produc atrofia mucoasei nazale şi favorizează suprainfectarea bacteriană.

Gripa este o afectiune virală, de aceea, administrarea de antibiotice se face exclusiv în cazul suprainfecţiei bacteriene şi doar la recomandarea medicului!

Sfaturi pentru prevenirea îmbolnăvirii

Măsurile luate pentru a preveni infecţia cu virus gripal sunt de doua feluri: specifice – vaccinarea antigripală, şi nespecifice – evitarea contactului cu indivizii bolnavi.

Profilaxia nespecifică presupune:

  • evitarea contactului cu persoane care prezinta simptome specifice gripei.
  • evitarea aglomeraţiilor în perioadele de epidemie. Când acest lucru nu este posibil, se recomandă, atât cât este posibil, reducerea timpului petrecut în zone aglomerate.
  • purtarea măştii de protecţie oronazală în cazul vizitării sau îngrijirii persoanelor bolnave.
  • spălarea riguroasă (minim 20 de secunde) cu apă şi săpun şi dezinfecţia frecventă a mâinilor.
  • evitarea contactului dintre mâini şi ochi, nas sau gură, astfel reducând riscul de contaminare indirectă.

Profilaxia specifică sau vaccinarea antigripală

Organizaţia Mondială a Sănaătaţii recomandă vaccinarea antigripală a grupurilor la risc, cum sunt copiii, vârstnici, gravidele în trimestul II şi III de sarcină, personalului din unităţile sanitare şi de îngrijire şi indivizii cu afecţiuni cronice (astm bronşic, afecţiuni cardiace, diabet, ciroză, SIDA, etc.).

Datorită ratei crescute de mutaţii genetice prezentă la virusurile gripale, în special la cel de tip A, vaccinul antigripal conferă protecţie pentru maxim 12 luni şi doar pentru tulpinile de virus care se regăsesc în acel vaccin. În fiecare an, vaccinul antigripal este elaborat pe baza tulpinii existente în aceea perioadă, şi nu conferă imunitate împotriva tuturor tulpinilor vehiculate în intreaga lume.

Vaccinul antigripal are efect după 2 săptămâni de la administrare, timp în care individul se poate infecta şi poate manifesta simptomele bolii, chiar dacă infecţia a avut loc cu aceeasi tulpină de virus ca cea administrată prin vaccin.

Vaccinarea se face anual, în perioada preepidemică, adică toamna, şi este contraindicat persoanelor alergice la proteinele din ou. La persoanele suferinde de boli infecţioase febrile acute, vaccinarea se va face după remiterea simptomelor.

Adauga comentariu

Apasa aici pentru a adauga comentariu

Suntem pe social media

Like us!