Glosodinia – sindromul gurii care arde

Generalități

Glosodinia reprezintă o afecțiune care se manifestă printr-o senzație de arsură, usturime sau durere a cavității bucale. Această senzație de arsură poate cuprinde în totalitate cavitatea bucală sau doar parțial (limba, gingiile, fața internă a obrajilor, palatul, rar epiglota). Există mai multe forme ale afecțiunii, glosodinia putând fi primară sau secundară. Glosodinia mai este cunoscută sub denumirile de:

  •  stomatodinie (predomină simptomele la nivelul întregii cavități bucale),
  •  stomatopirosis (predomină senzația de arsură la nivelul întregii cavități bucale),
  •  glosalgie (predomină durerea la nivelul limbii),
  •  glosopirosis (predomină arsura la nivelul limbii),
  •  parestezie sau disestezie la nivelul limbii (când sensibilitatea la acest nivel este alterată)
  •  popular, “sindromul gurii care arde”.

Există mai multe forme ale afecțiunii, glosodinia putând fi primară sau secundară.

Cauze ale glosodiniei

După cum am menționat, glosodinia poate avea mai multe forme, în funcție de etiologie.

Glosodinia primară (idiopatică)

Nu se cunoaște o cauză exactă a glosodiniei idiopatice, fiind însă dezvoltate mai multe teorii în ce privește etiologia sa. S-a emis ipoteza originii în leziunea unor filete nervoase sau în leziuni la nivel central. Astfel, a fost incriminată nevralgia de trigemen (ramurile maxilară – V2 și mandibulară – V3), nevralgia de glosofaringian (IX), afectarea nervului coarda timpanului (chorda timpani) – ramură a nervului facial.

Unele studii au relevat în acest sens, în urma prelevării de biopsii ale părților anterolaterale ale limbii pacienților cu glosodinie, o densitate mai scăzută a fibrelor nervoase epiteliale și subpapilare și un anumit grad de degenerare axonală. Alte studii au descoperit în saliva acestor pacienți un nivel ridicat al factorului de creștere neuronal.

Glosodinia secundară

Acest tip de glosodinie este de fapt o consecință a altor afecțiuni ale pacientului. Ea poate apărea în cadrul unor alergii, carențe ale anumitor vitamine (B1, B2, B6, B12, acid folic) sau minerale (zinc, fier) – mai frecvente la vegetarieni, afecțiuni în sfera buco-faringiană și maxilară, reacții la anumite tratamente medicamentoase (anumite antihipertensive precum IECA, materiale utilizate în tratamentul cariilor dentare, tratament antibiotic prelungit), reacții la diverși factori precum fumatul (acidul nicotinic) sau consumul anumitor băuturi și condimente, produse pentru igiena cavității bucale (laurilsulfatul de sodiu), afecțiuni virale (HIV, herpes virus), afecțiuni micotice (Candida albicans), afecțiuni endocrine, afecțiuni metabolice (diabet zaharat), afecțiuni ale sistemului imunitar (sindrom Sjorgen, lupus eritematos sistemic), boală Parkinson, mielom multiplu, afectarea postchirurgicală a unor nervi în urma unor intervenții locale etc.

O altă clasificare împarte glosodinia în trei subtipuri clinice, în funcție de durata și intensitatea simptomelor:

  •           tipul 1: asociat bolilor sistemice (diabet zaharat)
  •           tipul 2: asociat tulburărilor psihologice
  •           tipul 3: asociat reacțiilor alergice sau unor factori locali oro-faringieni.

Această clasificare s-ar părea că oferă specialiștilor posibilitatea corelării diagnosticului cu prognosticul pacienților. Tipul 2 încadrează astfel din acest punct de vedere pacienții refractari la tratament.

Ceea ce este cert, este faptul că această afecțiune este mai frecventă în rândul femeilor și în special a celor aflate la vârsta menopauzei (fapt pus sub explicația modificărilor hormonale).

Simptomele glosodiniei

Principalele simptome prezente în cadrul glosodiniei se constituie în triada:

  1.  Senzația de durere, arsură, amorțeală, înțepătură, furnicătură la nivelul mucoasei bucale
  2.  Modificarea gustului (disgeuzie), cu senzația de gust metalic la nivelul cavității bucale, senzația de persistență a unui anumit gust
  3.  Senzația de gură uscată (xerostomie).

Dacă simptomele descrise anterior persistă timp îndelungat sau se agravează, pacientului îi poate fi afectat apetitul și poate înregistra scădere ponderală; de asemenea, pot apărea tulburări de comportament (irascibilitate, anxietate), tulburări ale somnului și chiar depresie.

Diagnostic

Pentru punerea diagnosticului de glosodinie trebuie ca triada simptomatică să fie prezentă. Trebuie însă îndeplinite anumite criterii, cum ar fi: persistența senzației de arsură/durere într-un interval de cel puțin 4-6 luni; această senzație să fie prezentă zilnic, bilateral; intensitatea durerii să rămână constantă sau să crească pe parcursul zilei; durerea să nu se înrăutățească în urma consumului alimentelor solide sau lichide (se poate însă diminua); să nu aibă legătură cu somnul.

Diagnosticul diferențial trebuie efectuat cu alte afecțiuni locale, ce pot da simptomatologie asemănătoare: glosita exfoliativă (prezentă în intoxicațiile cu anumite medicamente, scarlatină, arsuri locale, purtarea unei proteze necorespunzătoare); glosita atrofică; fisuri la nivelul limbii (“limba crăpată”) întâlnite în afecțiuni precum sindromul Down, sindromul Melkersson-Rosenthal; glosita benignă (limba geografică); limba netedă, lucioasă din anemie; limba cu depozite albicioase (Candida albicans) etc.

În acest sens, pe lângă analizele uzuale, vor fi prelevate probe în sensul depistării carențelor vitaminice și minerale: fierul seric, feritina, capacitatea de legare a fierului, folații serici, vitaminele B1, B2, B6, B12 serice, zincul seric, glicemia, concentrațiile de estrogen și progesteron, markeri autoimuni, IgE total, teste alergice cutanate, cultură fungi pentru Candida etc. O altă analiză ce este indicat a fi efectuată este sialometria.

Tratamentul glosodiniei

Pentru a putea stabili tratamentul corect al afecțiunii, în primul rând va trebui făcută diferențierea diagnostică între forma primară și cea secundară.

În cazul glosodiniei idiopatice se urmărește în primul rând ameliorarea simptomelor, corectarea dezechilibrelor biologice (dacă există) și terapie psiho-emoțională. Studiile au demonstrat un efect benefic al administrării de acid alfa-lipoic 600mg/zi (un antioxidant solubil atât în apă, cât și în grăsimi, care poate străbate membranele celulare, având astfel un rol de protecție față de celulele organismului), anxiolitice, anticonvulsivante (de exemplu, clonazepam), antiepileptice (de tipul gabapentin).

Dacă vorbim de glosodinia secundară, tratarea bolii sau carenței cauzale ori evitarea factorului alergenic va duce la diminuarea și dispariția simptomatologiei.

Evoluție. Prognostic. Concluzii

Glosodinia, în special cea idiopatică, reprezintă o condiție medicală care necesită îmbunătățirea cercetărilor în domeniu. Pe termen scurt se constată o îmbunătățire a simptomatologiei, însă, în condițiile în care pacienții nu respectă recomandările dietetice și medicale, simptomele pot recidiva. Este necesară astfel o bună colaborare între medic și pacient în vederea tratării corespunzătoare a afecțiunii. Uneori este necesară abordarea multidisciplinară a patologiei.

Adauga comentariu

Apasa aici pentru a adauga comentariu

Suntem pe social media

Like us!