Glandele paratiroide – anatomie si fiziologie

Glandele paratiroide sunt organe foarte mici, sunt organe vitale, iar extirparea lor totală duce la deces. Dacă sunt îndepărtate jumătate din glandele paratiroide, se produc anomalii fiziologice minore. Dacă vorbim despre extirparea a 3 glande dintre cele 4, se produce o hipoparatiroidie tranzitorie.

Paratiroidele pot fi comparate cu boabele de grâu sau de linte, având grosimea de 1-2 mm, lățimea de 2-4 mm și înălțimea de 4-8 mm. O glandă paratioridă cântărește până în 50 mg, iar totalitatea paratiroidelor au o greutate de maxim de 150g.

Paratiroidele sunt situate alături de tiroidă, de care se diferențiază prin structură, funcție și origine. În mod normal, glandele paratiroide sunt patru la număr, însă există cazuri cu doar 2 sau 3. Pe lângă paratiroide, mai sunt și paratiroide accesorii, care se găsesc între cartilajul tiroid și mediastinul superior. În cazul în care glandele paratiroide sunt extirpate accidental în urma unei intervenții chirurgicale, paratiroidele accesorii pot să o parte din funcția acestora.

Paratiroidele sunt mai deschise la culoare decât tiroida, culoarea putându-se modifica în funcție de vârstă și debit sanguin (galben-roșiatic și brun-roșiatic). În cazul femeilor însărcinate, paratiroidele sunt mai mari în volum și au o colorație mai intensă. Glandele paratiroide sunt ovalare sau lenticulare, au suprafața netedă și o consistență mai moale comparativ cu cea a tiroidei.

După cum am precizat mai sus, paratiroidele sunt, de obicei, în număr de 4: paratiroide superioare dreapta, stânga și paratiroide inferioare drapta, stânga.

Paratiroidele superioare (dreapta, stânga) se găsesc median pe fața postero-laterala a lobilor tiroidieni, pe traiectul anastomozei dintre arterele tiroidiană superioară și tiroidiană inferioară. Paratiroidele superioare se găsesc în țesutul conjuctiv lax dintre capsula peritiroidiană și capsula proprie a tiroidei.

Paratiroidele inferioare (dreapta, stânga) se află lângă baza lobilor tiroidieni, în vecinătatea arterei tiroidiene inferioare și a nervului laringeu recurent. Cele inferioare sunt mai superficiale, comparativ cu cele superioare și sunt anexate la capsula peritiroidiană.

Structura glandelor paratiroide

Fiecare glandă paratiroidă este formată dintr-o capsulă conjunctivă fină și un parenchim. La nivelul capsulei se găsesc septe subțiri care împart parțial lobulii glandulari. Parenchimul este format din celule dispuse în cordoane unite între ele. Celulele pot fi principale și oxifile. Cele principale au rolul de a secreta parathormonul, fiind și mai numeroase numeric. Parathormonul are rol în metabolismul calciului și al fosforului și menține constant raportul fosfo-calcic din sânge.  Parathormonul este un hiperglicemiant și stimulează acțiunea osteoclastelor. Referitor la celulele oxifile, nu se cunosc informații despre activitatea lor.

Cordoanele de celule sunt separate de țesut adipos și multe capilare sinusoidale, care asigură vascularizație bogată paratirodelor.

Vascularizația și inervația paratiroidelor

După cum am precizat, paratiroidele sunt organe abundent vascularizate. Fiecare glandă este irigată de o arteră provenită din artera tiroidiană inferioară sau din anastomoza acesteia cu artera tiroidiană superioară. Venele paratiroidelor iau naștere dintr-o rețea subcapsulară, sunt mici și unice și se varsă în venele tiroidiene.

Nervii paratiroidelor pornesc din lanțul simpatic cervical, formează plexuri perivasculare și apoi pătrund în glandă. Nervii sunt vasomotori.

Fiziologia

Glandele paratiroide au responsabilitatea de a regla nivelul calciului din organism, ajutând sistemul nervos și pe cel muscular să funcționeze în parametri optimi. Calciu este un element care contribuie la contractura musculaturii, se găsește în structura oaselor oferindu-le rigiditate și ajută la trasmiterea curentului electric de-a lungul nervilor. În situația în care organismul nu are resurse suficiente de calciu, glandele paratiroide încep să producă hormon paratiroidian, iar acesta se ocupă de dozarea calciului în organism.

Hormonul care este sintetizat de glandele paratiroide este PTH (parathormonul). Parathormonul este un hormon polipeptidic, este format din 84 de aminoacizi și are funcția de a regla calciul și fosforul din organism. Parthormonul se formează în glandele paratiroide în urma a două clivări proteice succesive din precursori biologici de dimensiuni mai mari. După ce este eliberat în circulație, hormonul este metabolizat predominant (70%) în ficat, 20% în rinichi, în sânge, iar eliminarea are loc la nivel renal.

Absorbția calciului și fosforului din oase se produce prin două efecte distincte. Un efect este foarte rapid și intervine în minute, rezultând din activarea celulelor osoase deja existente pentru a stimula absorbția de calciu și fosfor. Următorul efect este mai lent, durează zile, săptămâni pentru a intra total în rol și rezultă din proliferarea osteoclastelor, urmată de reabsorbția osteoclastică crescută a osului și nu numai de o simplă reabsorbție a sărurilor de calciu și fosfați din os. Faza lentă activează osteoclastelor, iar faza rapidă realizează osteoliza.

Efectele administrării PTH-ului asupra concentrației calciului și fosfaților în lichidul extracelular

După ce este administrat parathormonul, concentrația calciului începe să crească și atinge un platou după aproximativ 4 ore. Pe de altă parte, fosfații scad în concentrație și se atinge un nivel de platou scăzut într-o oră sau două. Scăderea calciului este dată de efectul direct al parathormonului de a produce reabsorbția caciului și fosfaților din os și de un efect asupra rinichiului care scade excreția calciului în urină. Scăderea concentrației fosfaților se datorează unei acțiuni a rinichiului de a excreta masiv renal fosfații. Aceasta este de obicei suficient de importantă pentru a depăși absorbția crescută a fosfaților din oase.

Un singur comentariu

Apasa aici pentru a adauga comentariu

Suntem pe social media

Like us!